1,236 matches
-
și mă avânt printre înscrisurile domnești de pe rafturi. Nu după multă vreme, citesc: „Io Aron voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei...m am milostivit și am dat și am miluit ruga noastră sfânta mănăstire Galatiia, cu cinci sălașe de robi țigani...drept domnești.” „Scris la Țuțora, În anul 7102 (1594), mai 12.” „Însuși domnul a poruncit. Răzvan hatman a învățat. Vasilie a scris.” „De ce la Țuțora și nu la Iași sau la Suceava?” m-am trezit eu întrebându
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la 9 mai 1677 (7185). „Și ce, nu ai mai văzut acte date de alți fii de voievozi?” Ba bine că nu. Dar aici tonul este al unui voievod în lege: Facem știre cu această carte a noastră...pentru trei sălașe de țigani,...care sălașe de țigani i-au dat Măricuța fata lui Gheorghe hatmanul la moarte ei svintei mănăstiri Trei Sfetitele danie...Pentru aceea, noi dacă am văzut cum au dat...și de la noi am dat și am întărit svintei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
7185). „Și ce, nu ai mai văzut acte date de alți fii de voievozi?” Ba bine că nu. Dar aici tonul este al unui voievod în lege: Facem știre cu această carte a noastră...pentru trei sălașe de țigani,...care sălașe de țigani i-au dat Măricuța fata lui Gheorghe hatmanul la moarte ei svintei mănăstiri Trei Sfetitele danie...Pentru aceea, noi dacă am văzut cum au dat...și de la noi am dat și am întărit svintei mănăstiri...” „Ai dreptate. Este
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au apucat s-o împodobească,...ce noi,...ne-am nevoit și o am împodobit...cu de toate... până întru desăvârșit...dintru ale noastre toate câte am avut cu bucate, cu sate, cu vecini și cu mori, cu vii și cu sălașuri de țigani...” Când am terminat de citit, bătrânul călugăr a spus doar atât: „ Uite o doamnă cu suflet cucernic pornită să desăvârșească opera soțului său.” Aici se spune limpede cum s-a ridicat și desăvârșit mănăstirea Bârnovei. „Am văzut că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ce sântu împregiur, și cu un sat... Rufeni,...în ocolul târgului Iașilor...și cu un altu sat...anume Piscani, alături cu Rufenii... Iarăși am miluit...cu dzece boi și dzece iepe și cu patrudzeci stupi și cindzeci de oi...un sălaș de țigani...două ocă de untu de lemnu, de lună, de la vama cea mare, să fie pentru candile... Așijdere...am miluit svânta mănăstire...ca să fie de poslușnicie și treidzeci și una de case, de oameni ruși, căsari, cari i-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
n-ai să faci mofturi. Nu sunt eu omul care să facă nazuri, părinte - am răspuns eu, pornind spre chilioara-bordei a bătrânului. M-am oprit pentru un timp, să ascult cântecul păsăretului din pădure, care curgea ca o apă spre sălașul bătrânului. Am deschis ușa bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
după ce am tras cu coada ochiului pe manuscrisul din 10 august 1726 (7234), tot din vremea lui Mihai Racoviță voievod. El spune că: „am dat și am miluit pe cinstit și credincios boieriul nostru, Toader Păladi vel păharnic cu patru sălașe de țigani din țiganii ce-s drept domnești.” „Nu știu cum, dar țiganii din acea vreme parcă nici nu știau să fie liberi. Dovada? Panaite țiganul și <fămeia> lui Safta, care s-au vândut de bună voie unui hatman.” Sfârșind vorba, bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Biserică...” Lumânarea aprinsă din sfeșnicul de pe măsuță pâlpâie cuminte... M-am oprit din citit cu sufletul încărcat de acele multe Taine ale sfintei Biserici... Pe aripile zefirului, în înserarea târzie - când toate vietățile s-au oploșit pe unde își au sălașul - cu unduiri pline de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult cu evlavie și doream parcă să nu se mai sfârșească...Aci urca cu tremurături
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
spune: „și până întratât unii din boieri s-au ispitit să bată și slugile sfinției sale”. „Poate le-o fi retezat capetele celor vinovați. Mai știi?” Poate! „Știu că multe feluri de danii domnești ai întâlnit, printre care și cele de sălașe cu țigani robi. Aceștia erau dăruiți ba cine știe cărui mare dregător domnesc, ba către vreo mănăstire, ba...Multe asemenea danii au fost făcute însă și către mitropolia Moldovei. Țiganii robi - nu știu de ce - s-au opus acestei „ascultări”. Uite aici, țin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce ți-oi spune. Îl duce mai într-o parte) Ascultă ici, Codârlic puișorule. Privește bine spre surpătura aceea, unde se zărește, așa, ca o văgăună între copacii căzuți. Vezi? CODÂRLIC: Tocmai acolo, în fund? DĂNILĂ: Chiar așa. Acolo-i sălașul bunicului meu. Intră înăuntru. Ai să-l găsești hodinindu-se, cum se cade să facă orice bătrân. Cată a-l gâdila olecuță pe la mustăți cu codița ta cea bârligată, semn că ai vrea să vă luați la trântă și că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trupul dat, nu să-l omoare prin biblioteci și săli de curs, Îngropîndu-l, apoi, Într-un pat conjugal? Fără trup, nici cealaltă minte, de pe urmă - nepotrivită, se pare, lui -, care Îl Îndemna la cumpătare și curățenie, nu ar fi avut sălaș; din carnea aceea păcătoasă, din sîngele acela stricat se hrănea și aceasta. Drumurile interioare, Între un Thomas și alt Thomas, erau obositoare, Întortocheate, tensiunea unui orgasm, le obtura, lua creierului aerul; nu era exclus, presînd, să deschidă circuite noi. Dușmanul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în ea, aproape fără a-și da seama ce face. Nu văzu la intrare decât luciul livid al unei candele ce ardea lângă altarul principal. I se părea că respiră întuneric, miros de bătrânețe, de tradiție parfumată în tămâie, de sălaș secular și, înaintând aproape pe bâjbâite, se duse să se-așeze pe-o bancă. Se lăsă mai degrabă să cadă decât se așeză pe ea. Se simțea ostenit, ostenit de moarte, de parcă toată întunecimea, toată senectutea aceea pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îi tremura de plâns -, a murit, adică s-a omorât, nu mai există prezent posibil, nu mai există știință sau realitate valabilă pentru mine; nu pot trăi decât rememorându-mi-l sau așteptându-l. Și m-am pripășit atunci în sălașul tuturor iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să ne rugăm spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
știm că ne așteaptă propria noastră memorie și poate o lacrimă. Cipriano Algor va zăbovi câteva minute în fața mormântului soției, nu pentru a recita niște rugăciuni pe care le-a uitat, nici pentru a-i cere ca, în empireicul ei sălaș, dacă atât de sus au ridicat-o virtuțile, să intervină în favoarea lui pe lângă cel despre care unii spun că poate orice, se va mulțumi doar să protesteze, Justa, uite ce mi-au făcut, au râs de munca mea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bibliotecă În care se găseau, totuși, lucrările care Închideau În ele adevărurile de nespus. Când a murit Hasan, În vârstă de aproape optzeci de ani, locțiitorul pe care-l desemnase ca să-i urmeze n-a cutezat să se instaleze În sălașul maestrului său; și Încă și mai puțin cuteză să deschidă misteriosul grilaj. La multă vreme de la dispariția fondatorului, locuitorii din Alamut rămâneau Îngroziți la simpla vedere a zidurilor care-l adăpostiseră pe acesta; se fereau să se aventureze spre acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Sèze, În apropiere de Place de la Madeleine. Acel spațiu modest Îi era de ajuns ca să editeze un ziar care pornea, În pachete mari, spre India sau spre Peninsula Arabică. Nu mi s-a Întâmplat decât o dată să pătrund În sălașul lui, eram curios să văd cum arată. Îl invitasem pe Djamaledin să cineze cu mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îndrăgostitul, în delirul său, Vede-a Elenei frumusețe pe-o frunte din Egipt. Rotindu-și ochiul de extaz cuprins, Poetul vede cerul pe pământ, pe cer pământul. Celor neștiute, condeiul lui, le dă un chip Iar vaporosului nimic îi află Sălaș să locuiască, și un nume. Rainer Maria Rilke și-a trăit, viața ca un neîntrerupt poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înfocate. Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate. Poezia este răspunsul omului la tragismul existenței, la antisensul suferinței, al răului, al morții. Omul este sieși un necunoscut, afirmă Kant. Prin poezie își el creează sinele o identitate și un sălaș al sinelui. Poezie și ambiguitate Timpul imaginea mobilă a veșniciei. Platon Ambiguitatea în literatură, în artă constituie un instrument curent de exprimare. În poezie, întâlnim ambiguitatea de la Pindar până la Dante, Shakespeare sau Rimbaud, pentru ca din secolul trecut ea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu se află în planul eternității lumii umane, după cum afirmă Eminescu în vasta postumă Lume și Geniu (Povestea magului călător în stele). Gândirea lui Eminescu a trecut nu numai "deasupra existenței", cum cerea Nietzsche, ci deasupra diadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
candoarea inepuizabilă a poveștilor. Corneliu Traian Atanasiu Noapte geroasă - țârâitul greierului în dosul sobei O fi el greierul kigo de vară, dar acolo unde modernizarea n-a artificializat totul, într-o biată casă de țară, un greier își poate găsi sălaș lângă soba caldă și poate continua necurmat dialogul cu întunericul lungilor nopți de iarnă. Corneliu Traian Atanasiu Avem aici un bun exemplu, unde un kigo foarte răspândit în creația tuturor poeților, „greier”, nu este cuvânt sezonal, ci pur și simplu
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
se aciuase tânărul Lavrentie. A încercat Iosif chiar să-l dea la școală, dar junele Goncea nu prea avea îndemnare de inimă spre învățătură și studiu. Se trăgea mai mult pe lângă lingurarii lui Brandaburlea, din cătunul de peste deal. Acolo, în sălașul lor, se simțea cel mai bine. Când a mai crescut, s-a aciuat pe lângă legiunea de jandarmi și, până la urmă, l-au trimis la o școlă la Pitești. A făcut și ultimul an de război, tot la jandarmi. Acolo i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce să lase? Scaieți, ciulini. Ghimpi peste tot. Nici măcar cenușă, cum am văzut odată ca se spunea într-un film. Ridică din umeri. Nici nu-i păsa de ce lăsaseră anii în urmă. Poate nici n-o interesa. - Se-adunase tot sălașul. Tata îi amenințase de dimineață, când trecusem spre ocol. „Bă, a venit ordin de sus să nu tăiați stejarul, că l-am declarat monument istoric. Are trei sute de ani. E ocrotit de lege, de-acu-nainte“. Probabil când au auzit de lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi iscat ivirea acestor forme. Roziile pentru somn, cele violet pentru cântat, negrele cu scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că nu e puțin lucru! continuă Ileana, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Paznicii pot face ceva ce nimeni altcineva nu poate. Intră după ea în bârlog și, dacă o găsesc dormind, o pot fereca acolo, prăbușind peste intrarea în sălaș o grămadă de bolovani. Foarte tare! nu se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face ceea ce are de făcut? Fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]