2,533 matches
-
-ndelung. Mirosul de sânge adulmecat de la atâta distanță o încredințase c-avea de-a face c-un animal rănit, deci cu o pradă ușoară. Totuși, arătarea de dinaintea-i o țintuise în loc. Nu mai văzuse nicicând un potrivnic mic de stat, săltat în două picioare, acoperit de blănuri străine... Iar zgomotul făcut? Ce să fie? Toate îi stârniseră curiozitatea încetinindu-i reacția. Scurgându-se clipele necesare luării unei hotărâri, Anyu apucă harponul, căci uitase în sat pușca nouă, făcându-se zid între
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
erau dornici să se cunoască. Observând asta, femeia gândi că venise momentul decisiv și porni atacul. Pe minută, ursoaica scoase un urlet prelungit și înaintă, îngrozind-o pe Anyu care se dezechilibră și căzu pe brațul rănit. Dădu să se salte repede, însă fu împiedicată, căci ursoaica se-aruncase asupră-i, gata să-i strivească țeasta printr-o lovitură de labă. Ca la un semn ceresc, privi în ochi fiara și cu toată ființa sa Anyu îi înfipse acesteia în minte
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
jalnic dintr-un cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarna de poveste ce ne-îndreptățește fulgi să numărăm, să-i păstrăm
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
dintr-un cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarna de poveste ce ne-îndreptățește fulgi să numărăm, să-i păstrăm în
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarna de poveste ce ne-îndreptățește fulgi să numărăm, să-i păstrăm în basme, să nu ni-i conteste
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarna de poveste ce ne-îndreptățește fulgi să numărăm, să-i păstrăm în basme, să nu ni-i conteste încălzirea vremii, să ni-i apărăm! Referință
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
Acasa > Poeme > Emotie > INSOMNIE Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului INSOMNIE Te-am sărutat în vis pe colțul gurii, Revin la simțuri cam demult trecute. Simțeam în dans zglobiu cum saltă nurii, O, Bune Doamne, ce clipe plăcute! De mult n-am mai avut o noapte albă, Cu stickul încărcat cu simfonii. Dulce nesomn cu gândurile-n salbă, -“Bătrâne, ce-ai pățit, fire-ai să fii!” Păream un clovn ca pasărea-nfoiată
INSOMNIE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380988_a_382317]
-
telescopic al unei macarale descrie un arc de cerc deasupra noastră, purtând în cârlig un bărbat îmbrăcat în ținută de pompier, care este deplasat lent spre cel spânzurat. Omul prinde mortul în brațe, se chinuie cu o mână să-l salte în sus, iar cu cealaltă să-i scoată ștreangul, lucru extrem de complicat, fiindcă după ce reușește să-l elibereze din strânsoare, se dezechilibrează și-l scapă din mâini, smulgând asistenței un strigăt de stupoare. Cadavrul se izbește de punte cu un
DRUMUL APELOR, 8 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374317_a_375646]
-
Deoarece, chiar frate ajutat de frate e mai puțin decât sufletul ajutat prin sine, înălțându-se în cântec! Nu întâmplător va cânta la Galați Julio Iglesias, pe 20 iulie 2014. Va coborî pe fluviu, va uraca pe coline, se va sălta în spirit. Va fi un concert ce va pune în adevărul umanului echilibrul spiritual al vieții. Publicul va fi martor și parte a unui act artistic și cultural unic pe vatra strămoșească a Galațiului. Se va sfărâma mitul că valurile
JULIO IGLESIAS. CONCERT LA GALAŢI, PENTRU VITRALIUL SUFLETESC AL MOLDOVENILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374441_a_375770]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CÂMPIA... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului CÂMPIA... Căldura a-nghițit orice urmă de zgomot Și greierele stă la umbră de troscot... Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-nalt Și... nu mi-e dor de al metropolei asfalt... În zbor de-albine... blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă Și, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă... Străjuiesc
CÂMPIA... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374602_a_375931]
-
fiind ,,modul infinit” al ființării naturii (substanței)? Au jucat un rol în devenirea dumneavoastră? T.G.: Interesantă pentru evoluția mea cultural-intelectuală a fost lectura poeziei universale și a celei naționale. Astfel, de la George Topârceanu, am aflat, nu doar: Pe trotuar, alături saltă/ două fete vesele.../ Zău că-mi vine să las baltă/ Toate interesele sau cealaltă: Trec anii, trec lunile-n goană,/ Și-n zbor săptămânile trec/ Rămâi sănătoasă cucoană/ Că-mi iau geamantanul și plec/. Aflam, în același poet tânăr, devenit
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
până-n părțile Hurezului. În lunca râului mereu mustind de apă se cultivau legume. Și cu orice s-ar fi îndeletnicit, hărnicia trăitorilor de-aici și bogăția lor au fost chezașul creșterii armonioase a frumoasei așezări. De pe aste meleaguri s-au săltat și boierii locului, prima familie de mari stăpâni de pământ, neamul Băbenilor. Despre renumele acestora s-a scris prin hrisoave... -Și tot de la ei s-a tras și numele așezării Băbeni, adăugase molcom Buna îmboldită de mândria că din pomeniții
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
întrega baltă Vrea pe plaje să dispună De caii aduși din lună Și să țină de căpestre Hergheliile rupestre! Sapă, sapă în adâncuri Ars de soare, dus de gânduri. Cine știe dacă are Pe diseară de mâncare! Vântul urle, valul salte El negruț e pus pe fapte Vrea să pună-n libertate Caii viselor furate Daytona Beach, Florida, 8 aprilie 2004 Ploaia de vară Copiii se jucau în ploaie În ploaia unei veri fierbinți Aveau hăinuțele murdare Copii crescuți fără părinți
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
de ecou ce face auzită iubirea de pământ și de cer în adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o stăpânire de sine. Sufletul ei are pe chip
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
perdeaua mării ce-nvaluie cu-albastru însingurarea zării? Ba da.. Răsună triluri și mai răsună versul când sufletul dansează la braț cu Universul. Și mai șoptește vântul, șoptește și izvorul când visele-s arzande și ne-ntinat, el-dorul Și mai colinda ploaia, săltând pe clape ude, șăgalnic le zâmbește celor ce știu s-asculte. Și mai colinda valuri îmbrățișând nisipuri, castele dărâmate se reclădesc acum, pe alte țărmuri... Referință Bibliografica: Nu mai răsună? / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul
NU MAI RASUNA? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373615_a_374944]
-
o clipă în visul ei în care parcă văzuse un înger într-un dans al bucuriei și murmura ceva neinteligibil și mă privea umil. Am întins mâna să mângâi acel dans nescris de Înger...și atunci îngerașul nostru începu să salte și să se bucure și să facă tumbe în aer. Și cum privea la mama care nu știa de unde să înceapă, și ce să strângă mai întâi, îi ceru degrabă ajutorul măicuței sale, căci căsuța mamei ei, unde se afla
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Doftanei, urmând șoseaua și admirând peisajul fantastic de final de vară. Mergeam încet și mai opream pe alocuri, pentru a putea să admirăm priveliștea de basm ce învăluia unele zone și anumite locuri ce păreau necălcate de piciorul omului. Râul sălta vesel în mici vălurele peste pietre și ne-am dus să ne răcorim picioarele și mâinile în apa limpede. Din locul acela am văzut o suprafață mai întinsă, cu câțiva copaci uriași, care păreau a fi un fel de paznici
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
în persiflare norocosul. Amuțit, T. e covârșit. Destinul ?! Doar potrivnic pân-la sfârșit să-mi fie? -Așadar, autointitulatule al meu părinte, e timp de bun-rămas, nu crezi? N-ai mâna bună și carte mai mare decât mine, după cum vezi, nu vei sălta. Dar T. parcă n-aude împotmolit în dubii despre sine! E mort sau viu? Răceală îl cuprinde... În jur, o beznă groasă...Talange, în urechi... Burghiu, în păcătoasa de inimă... O mare de cocleală gura îi îneacă... Cu chiu și
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile nu se ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la două zile. Îl coace sub țestul încins cu crengi aduse de milog... Și orice-ar face, își bombăne nevoința. Cu ce să
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
o gură de vorbă, că m-am plictisit singură... Eu, domnule Ioniță, nu știu de unde te cunosc pe dumneata... -Îmi pare bine, domnișoară, zise el, privind-o pe sub sprâncene, lumea e mare! -Nu ești dumneata cel din Târgu Mureș? Ioniță săltă din umeri. -...soldatul din Târgu Mureș care... Și zicând „care”, se uită la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare care-o împiedicau să ne privească în față și tăcu. -Băăăă, sări el și se bătu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Acasa > Versuri > Visare > NOAPTE FEERICĂ Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului E noaptea târziu și ceru-i înstelat, Privesc zâmbind a nopții feerie, În suflet parcă ceva sa întâmplat Că-mi saltă inima de bucurie ! E-un sentiment frumos înobilat De vestea plecării în călătorie, E noaptea târziu și ceru-i înstelat, Privesc zâmbind a nopții feerie ! De rana din suflet am uitat, Durerea stă ascunsă în memorie, Muzica-n surdină, ușor
NOAPTE FEERICĂ de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374828_a_376157]
-
înfuriaseră și-l făceau să arunce, în neștire, cu sulițe de foc, atât în călușari, cât și în creștetele celor de pe câmpie. Desigur, lupta cu Soarele era inegală, deși furioșii călușari se avântau cu bețele spre el, iar picioarele lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau niște valuri de spumă sclipitoare, ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
o dulce bucurie. Eu aleg să cânt când plâng Și să plâng când cânt adesea, Căci să cânți plângând , nu pot Decât cei ce-și spun povestea. Cânt când crucea-mi mă apasă, Când simt îngeri lângă mine, Care-mi saltă pe-a lor aripi Temeri, lacrimi și suspine. Cânt când dor îmi e de mama, Când căldura ei lipsește, Cânt atunci când mama vine Și cu ochii îmi zâmbește. Cânt când m-apasă furia, Când lovește nedreptatea, Când pe omul bun
CÂNT CÂND PLÂNG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373909_a_375238]
-
toropeala somnului. Se zbenguiesc razele scânteind, în stropii diamantelor lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste pădure și câmpuri. Helios își bea cupa de ambrozie nelipsită în fiecare dimineață, apoi degrabă saltă în caleașca de aur unde sfântul Gheorge a înhămat deja dragonii vânturilor și îl poartă pe regele zilei ca înainte de fiecare răsărit, de cealaltă parte a emisferei terestre unde trebuie să strălucească și să încălzească până la un nou apus. Azi
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]