1,925 matches
-
vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se Înveselea și mai uita puțin de durerea ei. Așa că Își făcu apariția cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de calamină, de carton presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră ținuți caii, trăiau acum acești oameni sărmani, printre roiuri de muște. — Susan, de ce nu-i povestești cum a vîndut Zoilon salteaua pe care i-ai făcut-o cadou... Povestește-i cum a preferat să rămînă cu bărbatul acela.. — Darling, lasă-mă, te rog... Eu povestesc ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cinthia, ce rău Îmi pare că nu l-am văzut de data asta. Susan, daddy, daddy, daddy!, ce frumos ești, daddy!, fetița mea!, ești o adevărată domnișoară, Susan!, s-a terminat cu internatul, daddy, mica peruviană care stă mereu singurică. Sărmana mea Susan, n-am suferit niciodată, nu se băga de seamă, vorbeam perfect englezește, mai bine decît spaniola, mămica se văita Întotdeauna, cum te simți?, iartă-mi greșelile de ortografie, mămico, scrisorile tale sînt din ce În ce mai pline de greșeli, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și pe deasupra simțind că toată lumea Îl văzuse cum aleargă și că de la toate ferestrele Îl priveau pesemne cu ură. La o fereastră din dreapta lui le văzu pe cele două școlărițe Învățînd În penumbră, În curînd o să aibă nevoie de ochelari, sărmanele fete, o să-și strice ochii. Și Învățau de zor, el stătea acolo de cîteva minute și ele nici nu-și dădeau seama. Profită de concentrarea lor ca să se apropie Încă puțin și să cerceteze pereții camerei, păreau de carton, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Străin... Cuvântul sună ca o lovitură. Niciodată nu și-ar fi putut închipui că va ajunge să fie străin la C., în orașul adolescenței sale. Și, totuși... Mașina aleargă prin ceață, o ceață opacă, încât îți vine să crezi că sărmanul șofer e ca un timoner de vas navigând pe furtună. Pe unde să fi ajuns acum bolidul? “Folești!”, îi vine-n ajutor vocea de stenor a omului de la volan. “Imposibil!”, se aude strigând. “Ba, e foarte posibil, dom’le! Cunosc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai făceau nici măcar atât. Și nu li se clintea un fir de păr din cap. În schimb, altora, (cei care-ți erau indezirabili) le tăiai imediat orele ori îi puneai să scrie o cerere pentru concediu fără plată. Și, chiar dacă sărmanii oameni își asigurau și înlocuitor la orele din ziua aceea. Nu țineai cont că aveau o problemă urgentă de rezolvat și că era absolut necesar să lipsească în ziua aceea. Chiar dacă știai bine și din timp despre asta. Nu mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de ce, toate grozăviile acestea nu par a fi lucrări reale ci, mai degrabă, tot atâtea fragmente de basm sau imagini de vis, scene dintr-un film despre care n-ai nici o îndoială că-s trucate. Să fie, oare, numai meritul sărmanului crainic? Cine mai știe?! Mi se pare, însă că, în clipa asta bietul om ar fi dorit să se afle altundeva, să facă altceva, poate, chiar, să doarmă. Gata, știrile s-au isprăvit. Același glas plictisit îi invită pe auditori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bine seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât niște gaguri ieftine, niște trucuri cabotine... am aflat că e studentă în anul III la Naturale, că tatăl ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte clar, mai adevărat chiar decât a fost atunci când avea viață. O față bonomă, cu trăsături fine și pline de blândețe, cu toate că Ana Angelescu, nimeni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al nimănui... În preajma lui doar maidanezii, dacă-și mai alfă vreun loc; sărmani căței fără noroc vă arde Soarele amiezii!.. 2012 Prefață la o altă carte O, neam de vulturi! Ai ajuns acum la poarta veșniciei; frumoși sunt munții României și taina lor de nepătruns! Ca ei ridici pe-adânci istorii credința brazilor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vezi cum stau la câte-un colț de stradă Ca un bănuț în poală să le cadă. Sunt fără mâini, cu ochi fără lumini, Neputincioși se roagă la străini. Fără părinți și fără adăpost Nu au în lume niciun rost. Sărmani, nefericiți pe-acest pământ, Așa vor merge în mormânt. În lumea plină de dispreț Ei zac de boală, frig și de îngheț Și știu că nu vor face față Atâta timp cât sunt în astă viață. Ei cântă-încet și știu că viața
Cer?etorii by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83184_a_84509]
-
la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele tale gîtuite și stătute, cu planurile tale mărunte și vrednice de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de pierdut cu tine! Dacă ai chef să... plătește-mi, dacă nu, cară-te dracului de-aici!“. Și, totuși, chiar și la aceste femei sărmane, istovite În chip brutal, chinuite de spaime, se putea găsi ceva, ca o jalnică și indestructibilă sămînță vie, un fel de blîndețe ascunsă, o dorință timidă, aproape speriată, de a găsi o fărîmă de prietenie, de duioșie, chiar de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vrea Vulgata, ajută pe copii, pe adulți și pe bătrânii cu dificultăți psihice sau cu dificultăți sociale. Ține să facă o figură frumoasă, și știe să se apere ca mă-garul Cadichon, faimosul protagonist al cărții Contesei de Sé-gur: „Eu sărman măgar și prietenii mei măgari, măgărițe și asini, am fost și suntem tratați nedrept de către oameni; suntem inteligenți și dotați cu mari calități”. Desigur, vorbim despre măgarul virtuos doar în mod aluziv și înțelept, ca punct de ple-care alegoric al
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Doamne, îți încredințăm viețile noastre însemnate de focul martiriului tău sacerdotal. Și cine ar putea să ne ajute să creștem în iubire, dacă nu Tu, Fratele preadulce al fiecărui preot? Tu, totuși, ajută viețile noastre sacerdotale; adaugă puțină înțelepciune la sărmana lumină a cuvintelor noastre; adaugă puțin merit insuficientei valori a ofertei noastre; adaugă puțină fascinație slabei atracții a mărturiei noastre; mai ales, reaprinde, astăzi și pentru totdeauna, o neașteptată speranță pe calea noastră sacerdotală până când Tu ne vei chema în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
zic, soacra mi-a povestit, cu toleranța înrădăcinată și fără fixațiile antiuniatiste ale ierarhilor ortodocși care-i păstoresc credința, despre preotul greco-catolic venit în anii nouăzeci din Maramureș cu "pantaloni de tergal și adidași", citez din memorie. De la acea înfățișare sărmană urmașul lui Inochentie Micu-Klein a ajuns în câțiva ani un ditamai viceprimar PSD cu peste cincizeci de hectare dobândite multiconfesional de la tot felul de moși și babe de-avalma. Se povestește că, mai nou, un asemenea nonagenar și-ar fi cerut
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din acest punct de vedere prin landurile Germaniei. La o simplă aruncătură de ochi e de văzut că pe autostrăzi sau pe ulițele burgurilor mai toată lumea e, din punct de vedere rutier, indiferentă și politicoasă. Apari cu o mașină mai sărmană și nimeni nu se simte jignit de moarte să stea o vreme în spatele rulajului tău blând și banal. La noi circulația este afirmare, ierarhizare socială, dispreț cotidian, afirmare de sine. O fi și la ei dar, oricum, pe la mult mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
te îndrepți spre Dumnezeu? — Da. Da, doresc un om care iubește continuu, unul care împarte chinul cu oamenii. Doresc imposibilul. Domnul Thaw își netezi niște șuvițe de păr și zise: Tata era superior în biserica congregaționistă din Bridgeton, un loc sărman pe-atunci, dar acum și mai sărman. Odată membri bogați au strîns bani să pună în biserică o nouă masă de comuniune, o orgă și ferestre colorate. Dar el era fierar industrial cu o familie mare. Nu și-a permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un om care iubește continuu, unul care împarte chinul cu oamenii. Doresc imposibilul. Domnul Thaw își netezi niște șuvițe de păr și zise: Tata era superior în biserica congregaționistă din Bridgeton, un loc sărman pe-atunci, dar acum și mai sărman. Odată membri bogați au strîns bani să pună în biserică o nouă masă de comuniune, o orgă și ferestre colorate. Dar el era fierar industrial cu o familie mare. Nu și-a permis să dea bani, așa că a lucrat zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gară? Ar fi fost ușor să-i preamăresc pe Stevenson, Telford, Brunel și un sfert de milion de irlandezi necalificați. Dar iată-mă ilustrînd primul capitol discreditat printr-o formă de artă învechită, aplicată la o clădire amenințată dintr-o sărmană provincie a unui imperiu care se prăbușește. Doar geniul meu miraculos mă scutește de depresie, și chiar pensulele mele s-au înfundat de atîta teologie, acest bastard al științei. Să nu uit că o pictură, înainte de orice, este o suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urca în gît și izbucni într-o serie de suspine tari, uscate, înecăcioase, ca niște icnete sau bătăile rare ale unui ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de a se simți bine, așa că beau și excretează într-o familie veselă, masculină, care rîde de tot ce adulții numesc civilizație. Pentru ei, femeile există doar ca maseuze și gîdilici. Mai este cartea spaniolilor despre Cavalerul Tristei Figuri. Un sărman celibatar care înnebunește după ce citește genul de cărți în care tu ai dori să fii, cu eroi care triumfă aici și acum. își părăsește casa și luptă cu țărani și hangii pentru frumusețea care nu este niciodată aici și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
binefăcător. E primit în Rai la fel ca italianul, pentru că „omul trebuie să se străduiască și străduindu-se, trebuie să greșească“ și pentru că „acela care se străduiește necurmat poate fi mîntuit“. Mda! Singura persoană din carte care se străduiește este sărmanul diavol, care face toate corvezile și este tras pe sfoară de corul îngerilor care-i arată dosul.∗ Scriitorul acestei cărți a devenit corupt din prea mult noroc. El ne arată un gen de om de succes care stăpînește lumea modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre ceva absurd, spre eșec sau moarte. Chiar atunci cînd lumea ta va cădea în hăul negru, tot va avea sens, pentru că într-o zi, Sandy s-a bucurat de ea în plin soare. Nu apăr omenirea. Dacă cel mai sărman orfan al creației are toate motivele să te blesteme, atunci tot ce e superior și bun în tine trebuie să se ducă la Dracu’. Da! Să se ducă la Dracu’, la Dracu’, la Dracu’ atîta vreme cît în univers există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]