14,917 matches
-
Lasă să ningă, că asta înseamnă belșug. M-ai luat repede cu vorba și am uitat să-ți spun că moș Costache nu se simțea prea bine când am trecut eu. Măriuca ședea cu el. Hai să grăbim pasul, Petrache!... Sărut mâna, mamă. Ce faci matale, tată? a grăit Costăchel de cum a intrat în odaie. Bătrânul ședea întins pe laiță, cu ochii închiși. Răsufla greu. Slăbise mult în ultima vreme. Arăta ca un Crist încărunțit. La întrebarea lui Costăchel a întredeschis
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la poarta învățătorilor... Ia te uită! Când ai nevoie de ei nu vine nici unul. Când nu, dau buzna amândoi - i-a întâmpinat din fotoliu învățătorul, deschizând larg brațele, să-i îmbrățișeze. Bine ați venit, copii! Bine v-am găsit și sărut mâna, nașă! a răspuns Costăchel și pentru Petrache. Rar vă mai vede omul. Ia veniți încoace, să vă pup - i-a primit învățătoarea. Ei, ce veste poveste? a întrebat învățătorul. Am venit să vă vedem și... Tare mă tem că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
covrigi proapeți presărați cu sare și mac. Fata tatii, fata tatii, îi zicea el mereu, pleci în lumea largă și noi rămânem cu atâta întuneric în suflet și în casă. Simona l-a îmbrățișat și pentru prima dată i-a sărutat mâna. Ce faci, a zis el oarecum contrariat? Așa se cuvine ca o fiică iubitoare să-i sărute mâna tatălui ei ori de câte ori pleacă sau vine de undeva. Pe tatăl ei l-a podidit plânsul. Zile în șir n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
largă și noi rămânem cu atâta întuneric în suflet și în casă. Simona l-a îmbrățișat și pentru prima dată i-a sărutat mâna. Ce faci, a zis el oarecum contrariat? Așa se cuvine ca o fiică iubitoare să-i sărute mâna tatălui ei ori de câte ori pleacă sau vine de undeva. Pe tatăl ei l-a podidit plânsul. Zile în șir n-a mai fost Costache Deleanu cel din zilele lui însorite. * Casa lui Costache Deleanu s-a umplut de pustiu. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
văile pe care le străbătuse cândva în viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea cu orice prilej: ,,Tu ești cel mai scump bibelou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să înveți engleză! Tonul ei lăsa a se înțelege că el nu ar mai avea dreptul la replică. Totuși Gicu pedală pe un argument cât se poate de ieftin: Îmi place foarte mult de dumneavoastră, domnișoară, și încercă să o sărute. Acest gest puse capac. Simona îi arătă ușa și-l somă să o închidă pe dinafară. De ce vă supărați? încercă el s-o îmblânzească. Vă cer iertare. Am mare nevoie de aceste ore de engleză! Nu. Hotărât nu! Cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trupului, tresărind la fiecare atingere, transmițându-i și lui înflăcărările ei, nestinsul și pătimașul dor de a fi într-o deplină intimitate cu bărbatul dorit. Înlănțuindu-l cu ambele brațe, îi căuta setoasă de dragoste gura pentru a i-o săruta, oprind în acest fel orice încercare a buzelor de a rosti cuvinte de împotrivire. Simona aflându-se sub imperiul de necontestat al dorinței sale de a avea un copil, începu să se dezlănțuie cu lăcomia femeii care știe să posede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se îndreaptă spre ușă, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se îndreaptă spre ușă, mama ei voi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sporiră și mai mult mâhnirile. Ajunse în sfârșit la garsoniera ei, care părea acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată, simți cum lacrimile îi curgeau fără să le cheme. Prin mintea ei începu să umble gândul: ,,dacă mama ei ar fi trăit, poate ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gând ,,dacă iezii aveau un tătic, lupul n-ar fi îndrăznit să intre în casa caprei să-i ucidă copiii." Băiatul adormi înainte ca mama să termine de citit povestea atât de dragă lui. Simona îl privi cu duioșie, îl sărută și adormi și ea lângă el. * În altă zi, Răducu veni cu o altă poveste trăsnită. Auzise la grădiniță ceva ce îl răscolise și nu putea să nu afle amănunte de la mămica lui care, după socotința sa era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
casă. Îi era frică de prezența unor nechemați. Hoții știu mai bine când casa e bună de jefuit. Deschise yala cu grijă. Când o văzu pe Doina, se liniști, dar avu în același timp un șoc. Reuși să articuleze totuși: Sărut mâna! Doina nu-i răspunse. Supărarea ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vă vedea. Când îi auzi glasul Monei, tatăl ei deschise ochii, întoarse capul spre ea și-i zâmbi șters. Mona se apropie de patul lui de suferințe, îl privi preț de câteva clipe, apoi îi luă mâna și i-o sărută. El reuși să spună: Să mă ierți, fata tatii, să mă ierți!... Eu să te iert, tată!? Intuind că se află în brațele morții, scoase un strigăt sfâșietor: Tatăăăă...! Apropiindu-l pe Răducu de pat, Mona, cu o vădită stânjeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
află în brațele morții, scoase un strigăt sfâșietor: Tatăăăă...! Apropiindu-l pe Răducu de pat, Mona, cu o vădită stânjeneală și cu fața scăldată de lacrimi, îi spuse tatălui ei: Acesta e Răducu, nepotul tău, tată! Și apoi către copil: sărută-i mâna bunicului, puiule! Răducu încercă să urmeze sfatul mamei lui, dar în același timp mâna bunului căzu pe lângă pat. Băiatul se sperie. Era semnul că firul de ață al vieții se subțiase până într-atât, încă se rupsese. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
te-a mai așteptat, cât de mult a vrut să te vadă pe tine și pe băiatul tău! Mi-a povestit o mulțime de lucruri, zorit probabil de sfârșitul pe care și-l simțea aproape... Mona rămase lângă patul lui, sărutându-i mereu mâna și rostind fără înterupere cuvinte prin care îi cerea iertare celui ce o iubise ca pe lumina ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
izbuteau să iasă la lumină. Mona începu să râdă așa din senin, chiar dacă mai potrivit în acele clipe ar fi fost să plângă, dar sufletul ei era atât de plin, de fericit... Era sigură că în clipa în care îi sărutase mâna obținuse iertarea părintelui său și nu-și putu stăpâni starea euforică. Nana Floarea se uită la ea, neștiind ce să creadă. Gândi doar în mintea sa: ,, Fata asta nu e sănătoasă!" ca în clipa următoare Mona să înceapă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
multe ori în timpul nopții și, imaginându-și ce s-ar fi putut întâmpla , o podidi plânsul. În răgazul când prinse câte un crâmpei de somn visă numai grozăvii. Dimineață, când se trezi, Răducu mai dormea încă. Îl înveli și îl sărută; dormea ca un îngeraș. Oare el ce o fi visat în noaptea aceasta, că l-a simțit de câteva ori cum a tresărit sub plapumă. Începea o nouă zi. Avea de gând ca astăzi să nu-l trimită la grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa cum o făceam până nu demult? Nu, mămicuțo, ți-am mai spus de atâtea ori că nu e nevoie, cunosc drumul, știi și tu... Vrei să râdă copiii de mine!? Simona îl privi cu interes. Avea comportări de bărbat. Îl sărută, apoi îi zise: Fii atent, puiul mamei, fii foarte atent, știi ce erai să pățești odată! Da, mămico, n-avea nici o grijă! Bine, puiule, am mare încredere în tine. Cât au coborât împreună cele aproape 60 de trepte, de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și când auzea nelipsita întrebare: Dacă n-a venit până acum, înseamnă că e departe!?" Deși i se declanșau crize greu de stăpânit, Simona apela neabătut la aceleași cuvinte încurajatoare: Va veni într-o zi, fii sigur, puișorul mamei!" Îl săruta de mai multe ori, îl conducea până la ușă, apoi alerga la fereastra micii sale garsoniere urmărindu-i fiecare pas. Inima i se umplea atunci de bucurie, ca apoi să i se umbrească și fața și sufletul. Pleca de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără să aștept cumva să-mi mulțumească. Este atât de frumos să faci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
casa altora, de unde încă știa că o pot vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era că avea așa o mamă, îi venea să se ducă la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de ea. O cuprindea și o săruta numai noaptea, când obosită adormea, atunci când credea că ea nu simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bucurie! Se gândi ce norocoasă era că avea așa o mamă, îi venea să se ducă la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de ea. O cuprindea și o săruta numai noaptea, când obosită adormea, atunci când credea că ea nu simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa să facă ce dorea, îi era atât de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care o numeam „hulubaș”, cu o lumânare aprinsă. Noi trebuia să sărutăm hulubașul și să zicem „bogdaproste”. După ce bunica Dosia pleca pe la alte case, tata ne zicea: - Vedeți cum nu uită Maica Domnului de voi dacă ascultați? Ce bucurie, ce sentimente frumoase aveam în suflet! Eram atât de fericiți că Maica Domnului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de bucurie. Ne întoarserăm toți la căsuța lui și petrecurăm câteva ore împreună. Ne arătă grădina, via, pomii, ne servise cu de toate din ce avea. Trebuia să plecăm. Grea a fost despărțirea. Ne binecuvântase pe toți, iar noi îi sărutarăm mâna. Rămase în poartă, rezemat în baston, privindu-ne până nu ne mai putea vedea. Era luna august, în ziua de nouăsprezece. Întorși din vacanță, revenirăm fiecare la ale noastre. La începutul lunii octombrie, pe data de patru, miercuri, depusesem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]