1,976 matches
-
era mulțumită de rezultat, fericită că-i putuse fi de folos lui Tom, și aștepta elogii. Tom îi acceptă însă capodopera cu un vag „Ah, da - mulțumesc“. Făcu ghem rochia care fusese călcată cu multă grijă și o vârî în sacoșa adusă de Gabriel. Pe loc, Gabriel se duse la fereastră ca să-și ascundă lacrimile. Știa bine că tendințele ei plângăcioase o agasau pe Alex. Oricum, era foarte mâhnită din cauza zilei de naștere a lui Adam (sâmbăta trecută), total ratată pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și putea explica suferința prin care trecea acum. Atâta suferință nu poate presupune decât sau o pierdere cumplită sau o crimă cumplită, sau amândouă. Dar asta s-a întâmplat de mult de tot. Stătea la fereastră, cu mâinile încleștate pe sacoșa cu rochia lui Judy și privind la acoperișul verde al Papucului. Își spunea: „Au plecat. Nu mai trebuie să mă ascund“. Dar și nevoia de a se ascunde devenise neinteligibilă și ținea de un trecut îndepărtat. Adam se strecură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
durerea în picioare, ajung la Varazze pe la ora 20.30. Sunt rupt de foame și-mi comand o pizza Margherita la o pizzerie lângă un carusel, unde se joacă copiii, iar alături pe o bancă un tânăr latino-american are o sacoșă enormă de rafie, plină cu tot felul de lucruri ieftine, de vândut la turiști, pe marginea străzii. Am văzut și mulți negri, cu lucrușoarele lor întinse pe trotuare. Destinul atâtor necăjiți, de zeci și zeci de ani, pe aici prin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ei n-avea, desigur, nicio legătură cu sărbătoarea națională. Eu însumi mă bucurasem de ea doar prin aceea că în timpul zilei străzile fuseseră mult mai degajate decât în zilele obișnuite și putusem să circul nestingherit pe bicicleta mea semicursieră, cu sacoșa de voiaj aruncată dezinvolt pe spate, la o vârstă când energia mea, liberă de orice constrângere, se manifesta cu o forță poate chiar mai mare decât în prima tinerețe. În lipsa unui telefon acasă, toate treburile care presupuneau alergătură și întâlniri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai de mult. În ultimii ani se îngrășase destul de mult, continua să facă piața și în zilele când îmi petreceam acasă la ei câte o bucățică de concediu, dar n-o mai însoțeam în oraș. O vedeam întorcându-se cu sacoșa plină, intrând cu mersul ei de-acum greoi și legănat, cu părul albit tot în curticica doamnei Ștef, îmbrăcată, în diminețile mai răcoroase, cu fulgarinul verde spălăcit. Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prima oară. Ceva oribil, ceva monstruos! Milițianul i-a cerut buletinul și a întins mâna să-l primească imediat, deși vedea foarte bine că avea să dureze un timp până ce Ion Schipor avea să se dezmeticească, avea să scotocească prin sacoșele lui unde totul era vraiște, și avea să dibuie buletinul printre hârtii. Dar asta însemna mâna întinsă ferm a autorității și a legii: autoritatea n-are timp de pierdut. Și fiindcă Schipor a dat să protesteze și a îndrăznit să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rușine celui care a lăsat în haina de pe hool doar cin’șpe mii de lei la care dânsa nu se pretează acestei înscenări fiind foarte cinstită și chiar jignită de valoarea sumei. Dacă tot vreți să ne corupeți încercați cu sacoșe, diplomaturi, cecuri, cu... Cu cine continuăm? Aveți vreo preferință? TASE Da. Eu prefer să dăm cu banul pentru care am și pregătit un ban de un ban care, din păcate, nu mai face nici un ban dar, printr-o strategie bine
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bani. Cu banii economisiți vom putea tripla plata celeilalte jumătăți de oră care, devenind prețioasă ca valoare ne va ridica mult mai pe vârfuri în sondaje. Văzându-mă puțin înverzit de emoție, colegul s-a oprit brusc, aplecându-se. Da ! Sacoșa cu spanac era la locul ei. − De ce ți-ai depus demisia ? - m-a interogat de sub birou. Din exces de furie, i-am răspuns. Mă depășeau clasicii. Sigur că te depășeau. Umorul e o chestie a naibii de dificilă, mai ales
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
uitat unii la alții și au izbucnit în râs. E dat...mda, e înțelept domnul nostru învățător. Și am scăpat și copiii de pericol. Brava lui. Și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val. Coletul...Care colet? Înveliți în stuf umezit, sute de puieți de măr așteptau să fie duși spre lo cul care se va numi livada școlii. Și am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tip de mizerie, dar aici mizeria pare intrată mai adânc în ziduri, ca o igrasie istorică. "Timpul sovietic" și-a pus mai vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii, se vede în arhitectură o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Monseniorul" (Adrian Popescu) și "Biju" (Ioan T. Morar). Preocupat de Sfântul Francisc, "Monseniorul" nu e, totuși, un "franciscan". Are un apetit apreciabil și resursei nebănuite de umor. "Biju" îi vorbește pe un ton ceremonios, ironic: "Monseniore, pot să vă pun sacoșa lângă a mea?" Intrând perfect în joc, "Monseniorul" îi răspunde cu o onctuoasă smerenie, prefăcută, bineînțeles: "De acord, fiul meu". Am înțeles demult, și din ce în ce mai bine, că problemele mele vin din faptul că "racii" n-au destulă imaginație pentru a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deseori în camera lui și tot meșterea ceva ce doar el știa. Iată că ziua lui sosise cu pregătirile de rigoare. Musafirii soseau rând pe rând aducând cu ei cadourile frumos ambalate, unele mai mari, altele mai mici, unele în sacoșe cu figurine, altele în cutii. Dumitrel era fericit, se bucura de fiecare cadou, dar ceva îi distrăgea atenția. Mama intră la bănuieli; se gândea poate nu se simte bine, dar totul era în regulă. În momentul în care a sosit
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de suflet ca între prieteni adevărați. Observ discret că amicul meu a mai slăbit un pic, probabil și ca urmare a efortului făcut cu deplasarea la Bârlad. Îmi admiră grădina cu roșiile în coacere accentuată, îl rog să primească o sacoșă cu roșii deja pregătită din primele ore ale dimineții, roșii aspectuoase pe care le-am denumit „mere roșii”. Cu intenția de a ajunge la Iași înainte de orele caniculare, puțin după ora 10:30 a luat calea întoarsă spre Iași. După
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și atâtea amintiri. După plecarea mașinii am pus totul la punct, urmând programul meu obișnuit. Mă bucur de liniștea și răcoarea de sub bolta de viță. Către orele serii sunt sunat de Doina Teodoru care anunță sosirea oaspeților, îmi mulțumește pentru sacoșa de roșii ecologice primite și mai ales pentru proaspătul volum doi. Ivindu-se o defecțiune la firul telefonic, cu mare greutate am reușit să remediez defecțiunea apelând la serviciile speciale care se mișcă oarecum greoi, puțin eficient... Joi, 20 august
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână, cu al cărui ajutor se dau găuri și se aplică mici șuruburi, cu capul în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
apoi, și în cea de dincolo de intersecția în care se oprise. De acolo mai departe, strada se numea, altfel, decât, până la intersecție: AVÂNTULUI. Apoi, vechea plăcuță, cu denumirea străzii, și-o montă, scoase în loc, iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Chemați-l și pe el, să fie de față, martor, la ce-o să vă bage-n boale, pe toți, când o să vă arăt ceva. L-au chemat. Acum, că suntem de față cu toții, fiți atenți la ce vărs eu, din sacoșa asta, de plastic. Și umplu, biroul la care se aflau, cu bancnote de câte cinci mii de euro. O!, făcură, aceia, cu toții. Dar ce-i cu averea asta? Averea asta, am găsit-o, azi dimineață,în poartă la mine. Cum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
după asta, s-a prezentat, la postul de poliție, un alt cocitadin. Cu întrebarea: n-ați auzit? N-ați simțit, cumva, ca, cineva, să fi găsit un sac de bani? Ce fel de sac și ce fel de bani? O sacoșă, cam cât jumătate din masa asta, și-n ea, cu jumătate de milion de euro, hârtii a câte cinci mii bucata. Ba am auzit. Ei, drăcia dracului! Da, domnule, cine crezi mata că ți i-a găsit? E de pe la noi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ambulanți, grămezile de zarzavaturi, coșurile de pește strălucind În soare și carnea, vițeii și taurii despicați atîrnînd În cîrligele de măcelărie. Uite-l și pe Peter, În locul lui obișnuit, cu paleta, culorile și toate cele de trebuință vîrÎte Într-o sacoșă. Stătea de vorbă cu o precupeață, Înconjurat de o mulțime de gură-cască, printre care se aflau probabil cîțiva pungași de buzunare și alți cîțiva admiratori sinceri. Pipa i se deplasă puțin spre dreapta cînd zîmbi văzîndu-l pe Julius, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săptămînă ea o să aibă de lucru și n-o să poată veni, În sfîrșit găsise de lucru la Lima. acum era mai ușor, acum cînd Îi murise copilul, asa e lumea... Și În timp ce o podidea din nou plînsul, scotea dintr-o sacoșă de pînză un pachet de hîrtie, avea niște găinușe, șase ouă de la găinușele ei pe care le adunase pentru Julius de ziua lui, În amintirea copilului ei... A Început să plîngă cu hohote și toți o invitau să mai bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ce mai, ca-n rai! EL: Credeți? EA(autoritară): Tovarășe Lambru! EL: Mă rog, cum ziceți dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-o avut întârzîiere” “No, asta șchiu șî sîngur, nu-mi trăbă un înțălept ca chine să-mi gheșlușască. Numa’ că nu șchiu ghe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ce caută oamenii ăștia aici?” “Păi, să trăiți, să vedeți, m-au ajutat la descărcarea mărfii...”... “Minte, minte”, făcură cei ce se aflau afară, lângă geam. Și, după un scurt interval de timp, toți ceilalți se porniră să strige: “Minte!”... “Sacoșele astea alea cui sunt?” “Păi, ale lor, că și ei trebuie să cumpere, să mănânce, să trăiască, nu-i așa, tovarășe prim?” “Câtărește-le și tot ce e mai mult de un kilogram dai jos. Clar?”... “Așa e bine! Bravo!” “Să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
trebuie să facă și cât mai repede, că altfel îl face ea pe el. O înfruntă pe Karin cea artificială. N-are nimic de pierdut. E deja în centrul atenției. O așteaptă să apară la simulacrul de Homestar cu ultima sacoșă de cumpărături necerute. Apoi o întreabă direct, înainte ca ea să-l poată deruta: Spune-mi și mie sincer. Ce pune la cale prietenul tău, naturistul? Să nu mă minți; ne cunoaștem deja de ceva vreme, nu? Am trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Diamantstraat. Vizitele noastre se numărau printre puținele ritualuri îndeplinite neabătut din existența noastră de altfel austeră. În fiecare sîmbătă, către sfîrșitul după-amiezii, mama lua trei prosoape, un pieptene și două jumătăți din același săpun sfărîmicios și le punea într-o sacoșă de rafie. Tatăl meu și cu mine, îmbrăcați și cu fularele la gît, așteptam deja în hol și deschideam ușa de îndată ce ea ni se alătura. Spațiul pînă la ușa din față era prea mic pentru trei oameni, astfel încît cineva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]