15,319 matches
-
meșteșugul scrisului se sprijină mai mult pe componenta înnăscută a talentului și mai puțin pe cea dobândită. Scânteia geniului a aprins spiritele creatoare ale titanilor literaturii universale, ridicându-i pe cele mai înalte culmi. Actori Cei mai mari actori (monștri sacri) sunt aceia care reușesc să se transpună, până la identificare, în personajele pe care le interpretează. Dificultate Cel mai dificil rol de interpretat în viață este acela de a fi tu însuți în orice împrejurare. Personaje Nu toți actorii de pe scena
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
un singur autor și al căror conținut e unul ținînd îndeobște de categoria culturii laice. Cînd însă cartea are mai mulți autori și cînd, pe deasupra, mesajul ei nu este unul cu bătaie mireană, ci unul învestit cu aureola unei origini sacre, atunci modul prin care s-a ajuns la alcătuirea ei poate fi tot atît de captivant ca rîndurile propriu-zise. Exemplul la care ne gîndim cu toții e cel al Bibliei, cuvînt pe care îl folosim spontan pentru a desemna Sfînta Scriptură
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
și de cea veche a unui testament, am putea da cel mult un răspuns vag și ambiguu, iar dacă ni s-ar cere amănunte, ne-am poticni sigur. Am ști cel mult să spunem că Vechiul Testament corespunde Bibliei ebraice - cartea sacră a evreilor -, alcătuită din Pentateuh (Tora), Profeți și Cărțile istorice, am mai putea spune că Septuaginta e varianta greacă a corpusului ebraic la care s-au adăugat textele "deuterocanonice", și am mai putea spune că Vulgata, versiunea latină a Bibliei
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
lucrează de o viață întreagă. Cronicarul își aduce aminte ce mult a însemnat pentru el această emisiune în anii adolescenței, când, într-un oraș de provincie, la un aparat de radio cu tranzistori manevrat cu evlavie, ca un obiect de sacru, asculta vocea parcă venind din neant a unui actor recitând versuri. Fiecare cuvânt reverbera în sensibilitatea lui, provocându-i o emoție fără margini. În fiecare zi avea acces la creația altui poet, ca și cum poemele ar fi izvorât la nesfârșit dintr-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
întrebuințat un eufemism. în realitate Mircea Eliade e un pornograf maniac, care își difuzează obsesiile sub forma înșelătoare a studiilor erudite. Scrieri erudit-pornografice circulă cu duiumul în Occident. Mircea Eliade excelează prin tentativa de a da pornografiei un sens mistic, sacru și de a face din incest și din actul orgiac un principiu cosmic".6 în toamna anului 1967 tactica și strategia conducerii comuniste față de Eliade se schimbă. Au început să apară în revistele românești câteva din nuvelele recente ale scriitorului
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
a transformat în Mircea, iar poezia în proză. Registrele stilistice se succed și aici (de la basm la roman SF sau la stilul triumfalist din reportajul anilor staliniști, de la roman de spionaj la amintiri din copilărie, de la trivial la solemnitatea scrierilor sacre din mai multe religii), dar miza e mai gravă chiar decât libertatea și poezia. E înțelegerea "minunii de a trăi" și a ciudățeniei de a nu mai fi pe lume, ceea ce face ca fiecare moarte să aducă, într-un fel
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
portul popular, de jocuri cinegetice de prestanță (vânătoarea cu șoim) sau ritualuri religioase, de sărbători sau cutume. Oricum, specificul românesc acreditat de acestea conturează o puternică tradiție și o artă autentică de a trăi și iubi (o artă cu rădăcini sacre). Romanciera pune la bătaie toate trucurile romanului de veac XIX, inclusiv eroinele ce trec prin încercări extreme. Marioritza, de pildă, supraviețuiește unor grozăvii (traume) psihice, de pe urma cărora capătă puteri suprafirești. Narațiunea recurge (și bine face) la dese schimbări de decor
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
cea care a cutezat totdeuna, ducând totul și mai departe? Asta mă depășea. Ca și nota următoare, De casu Diaboli a Sfântului Anselm, trăitor între 1033 și 1109. Plus ce venea mai departe și care nu mă mai interesa: Res sacra miser... cu alte cuvinte, scurt: Omul care suferă este un sfânt. Pipon își aprinsese ultima țigară și venea triumfător spre mine...
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
fost pusă în situația de a asista, fără voia mea, la consumarea actului fiziologic al unui străin. Una dintre cele patru persoane intrate în scenă a ținut în mână un bec pentru a lumina scena, alta a fredonat fragmente din Sacre de pritemps de Stravinsky, ceea ce s-a dorit a fi, desigur, o fină ironie, iar alte două și-au examinat corpul, au desenat pe el cu un ruj diferite motive decorative sau o inimă care pulsa pe un omoplat, un
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
a precedat spectacolul, Jerôme Bel a pomenit de o persoană care a apreciat că ceea ce face el înseamnă sfârșitul Artei. Este mult mai mult decât atât. Este sfârșitul unei civilizații care considera că " Omul este sfânt pentru om" - Homo res sacra homini.
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. . în privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități (1947-1958) și publicate postum, în 1966, cu un studiu introductiv de Vladimir Streinu, autorul monografiei demonstrează că ele fac pasul de la sacru la magie și fantastic. întoarcerea către toposul civilizației arhaice, legendare, domeniul magicului și al misterului, este chiar substanța și temeiul artei narative voiculesciene. îndeletniciri preistorice precum vânătoarea și pescuitul, dincolo de expresia lor belică, înseamnă "căutare și urmărire spirituală", povestirile tematice
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
în mod fundamental datele disparate ale "texistenței" lui, înlocuind mlaștina cu un templu. În punctul cel mai înalt al prozei lui, Ioan Lăcustă ajunge să oficieze, cu devoțiunea și umilința unui dreptcredincios al Textului. Că acesta nu mai este cel sacru, ci unul autoreprezentativ, are mai puțină importanță... Ce se întâmplă totuși în roman, din punct de vedere evenimențial? Episoadele realiste, în care autorul excelează (o scenă cu un profesor beat, în fața statuilor de la Universitate, o alta de amor turbat, cu
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
el prea mult așteptat, însă în înțelesul său tipologic, de ingeniozitate și rafinament al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de peisaj italian, și natural și muzeistic, Umbria visată și mai apoi frecventată cu încântare, ca simbol dominant, exemplar, ținut sacru și franciscan, au îmbogățit, marcând în profunzime, o poezie atrasă deopotrivă de miracolul naturii genuine și de șlefuirea artistică a obiectelor. Fraza poetică însăși a fost și este, în chip tot mai evident pe parcurs, atent cumpănită și articulată, în
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
spun că, din punctul meu de vedere, interviul cel mai interesant mi s-a părut a fi cel în care autoarea l-a avut ca interlocutor pe Paul Barbăneagră. Este cel care pune cel mai pregnant în evidență raportul dintre sacru și lumea contemporană (de la Paul Barbăneagră împrumută autoarea formula "californizarea culturii"). În plus, cineastul oferă o extrem de intersantă evocare a bunului său prieten Mircea Eliade. Portretul savantului este foarte nuanțat și realist (edificatoare este crisparea produsă în familia savantului în
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
cu redactorul-șef și l-aș fi compromis. Putem fi sau nu de acord cu aceste afirmații. Mărturia însă trebuie reținută cu atât mai mult cu cât ea vine din partea unui om aflat vreme de mulți ani în anturajul savantului. Sacrul și californizarea culturii. Șapte interviuri despre religie și globalizare de Cristina Gavriluță este mai mult decât o carte de interviuri. Autoarea propune o dezbatere actuală și necesară despre prezentul și perspectivele omului contemporan. O discuție dezinhibată, la care fiecare cititor
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
celor mai necredincioase popoare, 47% s-au declarat atei, sunt japonezii, cehii, francezii și sud-coreenii. S-a constatat deasemenea, că popoarele mai sărace sunt mai credincioase decât cele care au venituri peste medii. Despre religie Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane. Conceptul de religie poate fi definit
Poporul român, printre cele mai religioase din lume by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81966_a_83291]
-
de a gândi și a acționa pe care credincioșii sunt îndemnați să le respecte. Religiile creștine socotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu". Cunoașterea religioasă, conform practicanților religiei, poate fi obținută de la lideri religioși, texte sacre (scripturi), și/ori prin revelație personală. Unele religii consideră această cunoaștere ca nelimitată și capabilă să răspundă tuturor întrebărilor; alții văd cunoașterea religioasă ca jucând un rol mai limitat, adeseori ca un complement la cunoașterea obținută prin observare fizică. Unii
Poporul român, printre cele mai religioase din lume by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81966_a_83291]
-
Ea e perceptibilă mai cu seamă în secvențele când, mai puțin preocupat de propriul sine, devine un observator sagace al celor ce se petrec în jur: Când suntem la un loc, rar se întâmplă să comunicăm într-o atmosferă de sacră (de ce sacră, mă rog?) prietenie. De cele mai multe ori ne înghiontim, ne zeflemisim, bârfim, ne certăm, ne suspectăm, ne măsurăm. La sfârșit suntem veseli că am consumat din timp sau triști că l-am pierdut." Sau: Cu Cioran și Costică Floru
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
perceptibilă mai cu seamă în secvențele când, mai puțin preocupat de propriul sine, devine un observator sagace al celor ce se petrec în jur: Când suntem la un loc, rar se întâmplă să comunicăm într-o atmosferă de sacră (de ce sacră, mă rog?) prietenie. De cele mai multe ori ne înghiontim, ne zeflemisim, bârfim, ne certăm, ne suspectăm, ne măsurăm. La sfârșit suntem veseli că am consumat din timp sau triști că l-am pierdut." Sau: Cu Cioran și Costică Floru la Herdan
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
largi; de aici și câteva pasaje mișcătoare. Să citim un fragment despre celebra Golania: "ș...ț aici era Ťpământ sfințitť de morții din decembrie 1989, cum declara un grevist al foamei. În ciuda ironiei, exista, în același timp, o formă de sacru în Piața Universității: locul era perceput ca spațiu sacrificial, ca un loc de veghe. Se poate spune, de aceea, că Golania a concretizat și un fenomen religios aparte, Ťereticť (cum îl percepeau autoritățile), ca altar laic împotriva neocomuniștilor ce se
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
prin găoacea seminței și mlădioasă ca firul de iarbă. Ea s-a așezat umilă, asemenea grohotișului, devenind una cu pămîntul, sau, dimpotrivă, s-a înălțat cu o energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică abstracțiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
Liszt, Reger, Franck), sau trăind o nouă încarnare în lumea sonoră de mare diversitate de după 1900 (Hindemith, Șostakovici, Bartok etc.)" (pag. 21). Asistăm în continuare la celebrarea fugii sub toate aspectele ei sintactice, morfologice și de vocabular. Ca într-o sacră liturghie sunt pomenite multe din cele cca. 250 de fugi pe care le moștenim de la I. S. Bach. Fugi pentru orgă, pentru clavecin, pentru lăută, pentru vioară și violoncel ori pentru cor sau/și orchestră. Și tot cu iz de
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
inimă, câte ni se trag de la aroganța voastră tembelă (mii și milioane de răni ale nedreptății!) - că n-ar fi nicio pagubă (comparabilă cu cele pe care le faceți voi țării, refuzând transfuzii cu înflăcăratul de Dumnezeu SÂNGE AL PROVINCIEI SACRE!!!), dacă am pierde un oraș din vedere - acel oraș prea negru DE PĂCATE, acel oraș care costă prea mult Neamul Românesc, prin inconștiența (cu valențe criminale tot mai vizibile!) și aroganța lui prostească?" Aceeași furie apocaliptică și aceeași beție de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
și istoria comparată a religiilor, Teodor Baconsky este unul dintre străluciții eseiști apăruți după 1989. Volumele care îi poartă semnătura și textele publicate în "Dilema", "Cuvântul", "Ziarul de duminică" îl recomandă ca pe un gânditor foarte nuanțat, căruia aprofundarea textelor sacre nu i-a redus, dimpotrivă, pragmatismul cu care judecă întâmplările lumii contemporane. Ceea ce impresionează în scrisul lui Teodor Baconsky este limpezimea gândirii, corecta situare în peisajul contemporaneității, chipul fascinant în care o cultură temeinic asimilată contribuie la înțelegerea infinitelor nuanțe
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și, nu întâmplător, imaginea de panoptic e foarte des întâlnită. (...) O veche iluzie este îndepărtată, pentru a face loc alteia, de natură pur teoretică. Din fragment al unei cărți sacre, opera devine un uriaș catalog al bibliotecii." (pp. 71-72). Dincolo de viziunea generală și generoasă a autorului, să reținem acest "u întâmplător" care o traduce în termeni de coerență și corespondență. Radu G. }eposu are o voluptate a înserierii, a distribuirii
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]