1,527 matches
-
Nordului, fapt care-i face pe oameni să caute instinctiv culorile calde, solare, așa cum afirma Profesorul Nivat atunci când vorbea despre pasiunea pentru culori a rușilor din Nord? 6 octombrie 2004 Marea majoritate a produselor canadiene din carne (gen cârnați și salam) nu pot fi consumate. Carnea însăși mi se pare necomestibilă. Gustul este fie metalochimic, fie prea sărat sau prea dulce. Mai întâi, culoarea cărnii: decolorat pentru carnea de porc, alb-cadavru pentru carnea de pui, roșu-carmin-chimic pentru carnea de vită. Apoi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în Europa din cauza schimbărilor climatice. "Ce frumoasă viață duc, trăiesc viață de haiduc În Italia mă duc ca la Hanul lui Manuc Ăsta e norocul meu, numai de la Dumnezeu Câți bani fac eu dimineața alții nu fac toată viața" (Florin Salam, Ce frumoasă viață duc. Sursa: www.manele.us.) Ascult masochist manele pe diverse site-uri de profil, formă de a mă distanța de o țară pe care nu o mai pot înțelege de aici, de departe. Am mers astăzi la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
genul naționalist sau altele asemenea... L'obsession du saucisson maison. Thierry, un francez din Toulouse care urmează aici un master în exploatări forestiere (canadienii sunt foarte competitivi în acest domeniu), îmi dă să gust, cu gesturi regale, un capăt de salam uscat, trimis de mama sa din Franța. A ajuns aici după infinite precauțiuni, ambalat într-o cutie de tablă cu capac, pentru că legislația canadiană nu permite introducerea produselor de carne și lapte importate din UE. Salamul uscat miroase a porc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
regale, un capăt de salam uscat, trimis de mama sa din Franța. A ajuns aici după infinite precauțiuni, ambalat într-o cutie de tablă cu capac, pentru că legislația canadiană nu permite introducerea produselor de carne și lapte importate din UE. Salamul uscat miroase a porc și a rânced, dar este din Franța, din Europa și este saucisson maison (adică făcut în casă, după rețete tradiționale). Cu gura plină de salam, Thierry îmi spune visător că, de îndată ce va pune piciorul la vară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu permite introducerea produselor de carne și lapte importate din UE. Salamul uscat miroase a porc și a rânced, dar este din Franța, din Europa și este saucisson maison (adică făcut în casă, după rețete tradiționale). Cu gura plină de salam, Thierry îmi spune visător că, de îndată ce va pune piciorul la vară în Franța, timp de o săptămână se va hrăni doar cu bon Bordeaux, saucisson et fromage. 7 aprilie 2005 Ca orice universitate care se respectă, Laval are un jurnal
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ar face nu-l poate strica. 7: Crowhurst navighează de-a lungul coastei franceze. Patru șuruburi sunt dislocate în centrele vitale ale navei: „Acțiunea e disperată - e ca și cum ai vrea să repari o mașină de tăiat mezeluri în timp ce ea taie salam...”. 8: După cinci ani de căutări, poliția britanică îl arestează pe Bruce Reynolds, capul bandei care a dat „lovitura secolului”, atacând trenul poștal Glasgow-Londra - omul invidiat de toți autorii de romane polițiste ai lumii, niciodată capabili să scrie ce a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și ce aș fi făcut să-i hrănesc cum se cuvine. „Ce naiba mâncam noi înainte?“, mă întreabă într-o seară Bogdan, soțul meu, după cină. Conserve de pește, asta mi-aduc aminte. Multe conserve de pește. „Crezi că mâncam și salam de vară uscat?“, mă întreabă el. Nu. Nouă nu ne plăcea salamul de vară uscat. Biscuiți. Ceai. De biscuiți și ceai îmi aduc atât de bine aminte. Îmi și plăceau. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mâncam noi înainte?“, mă întreabă într-o seară Bogdan, soțul meu, după cină. Conserve de pește, asta mi-aduc aminte. Multe conserve de pește. „Crezi că mâncam și salam de vară uscat?“, mă întreabă el. Nu. Nouă nu ne plăcea salamul de vară uscat. Biscuiți. Ceai. De biscuiți și ceai îmi aduc atât de bine aminte. Îmi și plăceau. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost dacă ar fi durat naveta mea de profesoară la țară. În primele șase
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fâsâie, dar a ajuns la țanc, pudra Caron peste micile accidente nefericite ale acestei vârste minunate, bogdaproste, mama, un pic de ruj, măcar pentru prima impresie, oricum după ce înghit ceva tot se duce, iar la bairam haleala e a-ntâia, salam de Sibiu, și compot de ananas, și cașcaval, și prăjituri de casă cu unt adevărat... Părul trăsnește a bere, dar stă fioros, punk. Ansamblul negru-roșu e tare, mai suflecăm puțin fusta din talie, părintele nostru nici n-o să observe, în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care îmi spune că are ceva de lucru și plec la muncă. Lucrez în hală ,,la fiare”, iar după ce termin, după vreo 7-8 ore constat cu surprindere că-mi revenise pofta de mâncare. În drum spre casă îmi cumpăr un salam, merg acasă și stau la masă în condiții normale. Nu-mi venea să cred ! A fost numai unul din multele episoade care mi-au adus bănuielile inițiale la stadiul de certitudine. Dar nu puteam demonstra nimic. La un moment dat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și închid. Vlad se foiește pe scaun, mormăind ceva furios. Ce-i, Vlade? îl întreb. Mă doare stomacul. De emoție? Dracu știe! O criză de colită, așa, ca să-mi amintesc de cantina studențească, unde ne-au dat într-o seară salam stricat... După aceea am mîncat doi ani la cantina dietetică; mă săturasem de pîine fără sare și de morcovi fierți... Și eu... Și tu?! se miră Vlad. Credeai că mi-am obținut licența în Fizică prin corespondență? Te doare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu privirea ei senină... În alimentara se face curățenie. Casierițele numără banii, vînzătoarele duc marfa în frigidere, în timp ce ultimii cumpărători, destul de mulți pentru ora asta (sînt muncitoare și muncitori veniți din schimbul doi de la combinat), mai circulă între raioanele de salamuri și brînzeturi: nici nu-mi vine să mă uit la raioanele astea! Cum m-aș descurca dacă n-ar fi cantina combinatului?!... Scot o bancnotă de cinci lei din buzunar și-o pun pe tejgheaua raionului de pîine. O franzelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o expoziție, în fața unui tablou abstract... "Interesant" e pentru dumneata, care te plimbi cu mîinile băgate pînă-n cot în buzunarele hainei de piele, nu și pentru ei, care vin din uzină la ora asta și nu găsesc să cumpere decît salam făcut din zgîrciuri, arăt eu cu privirea spre cumpărători. Tipul sobru mai vrea să spună ceva, dar eu mormăi un "hai sictir!", apoi ies în stradă și-o pornesc încetișor spre Cartierul de Nord. Aș vrea să mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dr. Luftner programase să organizeze pe vas o recepție fastuoasă, de la care numai Franz Josef și împărăteasa Sisi lipseau, nava a fost aprovizionată cu tot ce-și poate dori un "capitalist" icre negre, icre roșii, icre de știucă, morun, calcan, salam de Sibiu, afumături, brânzeturi în coajă de brad, mesteacăn, tei și ce-o mai fi, vinuri de Valea Călugăreasca, Murfatlar, Târnave, țuică bătrână... Cred că nici la vestitul ospăț al lui Sardanapal nu erau atâtea produse. Pe vas a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
internaționale, multe din deciziile importante pentru regiune sau pentru lume fiind luate aici. Spuneam undeva că localitatea are doar 8000 de locuitori, dar în sezon sunt jumătate de milion de turiști, și nu oarecare, din aceeia care mănâncă în cameră salam de la alimentara, ci oameni bogați, veniti din toate țările continentului, dar și din Europa, SUA, țările arabe, Japonia. A avea o casă sau un apartament la Punta del Este echivalează cu a avea un castel pe valea Loirei și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un pisoi. Mieuna jalnic, de dincolo de grilajul Cișmigiului, spre stradă... Cerea ajutor... Am trecut ca un laș pe lângă el, cuprins de disperare. M-am gândit apoi de sute de ori la el... Trebuia, cel puțin, să-i dau feliuțele de salam din senvișurile pe care mi le băgase în servietă Adriana... Cel mai bine ar fi fost, desigur, să-l iau cu mine și să-l duc, măcar la editură, de unde nu l-ar fi alungat nimeni, unde există subsol, curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
flacăra vieții, nu ar fi meritat să-i cinstim respectându-le credința. !?! Din nenorocire, într-un an, unchiul a dus pe Măriuca și pe fiica Sabinei, Liliana, la Vatra Dornei pentru tratament balnear. La cantina stabilimentului fetița a consumat un salam pe care l-a înghițit nemestecat, care i-a rămas pe trahee, și a asfixiat-o, încât în câteva ore a decedat. Liliana era copilul la care unchiu ținea mai mult decât la propria-i viață. Decesul l-a afectat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la el. Am plătit și am ieșit în stradă, ei au venit după mine, jignindu-mă cu glume gregare. Unul dintre ei, pe care-l voi numi aici, cu un cuvânt împrumutat de la Robert Musil (Omul fără însușiri), „Mortadella”, după salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe, făcând aluzie la „sexualitatea jidanilor”. Dar Nemesis Divina care exista deja în gândurile mele a apărut brusc chiar pe strada în care insolența
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
oarecum liniștiți. Deși eram criticați pentru orice la aceste instruiri, ne bucuram de venirea în capitala de județ. Cazarea și masa la hotelul partidului erau bune, iar la plecare aveam voie să cumpărăm de la bufet câte un baton, două, de salam de vară, 62 uneori câte o ciocolată sau, dacă veneai cu o sticlă de țuică de la comună, puteai cumpăra cafea boabe, țigări BT sau o cutie de ness. Pe lângă acestea, aveam ocazia să ne cunoaștem și să discutăm despre problemele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mă întâlneam aproape cu nimeni dintre cei pe care îi cunoșteam. Mă învârteam în lumea aceea închisă a celor oarecum privilegiați, care puteau cumpăra produse alimentare: carne, ouă și lactate direct de la producător și mai primeam și două batoane de salam pe lună. Cunoșteam multă lume din cercul puterii, dar prieteni nu aveam aproape deloc. Pentru cei mai mulți dintre foștii mei colegi, poziția mea socială era de invidiat datorită faptului că nu eram nevoită să-mi pierd cea mai mare parte a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
secretar. Ar fi trebuit să învăț multe în acea zi despre relația mea cu cei din Palat! Din păcate, odată problemele momentului rezolvate, am redevenit același activist supus, umil, cuminte, mulțumit cu firmiturile care cădeau de la masa stăpânilor județului. DOUĂ SALAMURI DE VARĂ În fiecare lună, de obicei în ultimele zile, se organizau instruirile cu primarii și cu ceilalți activiști de partid. Era analizată situația politică, economică, socială și culturală a fiecărei comune. Primeam notă telefonică prin care ni se aducea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
concert sau un spectacol de divertisment. Dar bucuria cea mai mare era când, în ultima zi, care era și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în ultima zi, care era și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă, fără vreo introducere, mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă, fără vreo introducere, mi-au spus: Dă-ne și nouă un baton de salam, că tu primești în fiecare lună. Cu oarecare părere de rău, le-am întins cele două batoane și i-am condus la Dacia din parcare. Când au văzut salamul, cei doi copii ai lor care erau în spate au strigat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]