13,967 matches
-
dar într-o formulă mult mai cuprinzătoare, premianții ediției precedente: Leo Ray (Israel), premiul I, Ana Lisboua (Brazilia), premiul II și Hachmi Azza (Germania), premiul III. Așezat deja în coordonatele stabilite, atît ca proiect cultural, cît și ca eveniment organizatoric, Salonul dezvăluie, de la o ediție la alta, o anumită continuitate, o sumă de elemente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită și asumată, așa cum sunt, îndeobște, astfel de acțiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
de elemente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită și asumată, așa cum sunt, îndeobște, astfel de acțiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi care intervin în dinamica edițiilor, acestea nu trebuie căutate în structura Salonului și în configurația lui de ansamblu, ci în detaliile semnificative, în geografia participării, în mutațiile de atitudine și de comportament ale participanților și, evident, în substanța lucrărilor înseși. Din acestă perspectivă, datele mari ale acestei ediții nu diferă fundamental de
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
și cînd o a doua șansă nu s-ar mai ivi. Același tonus ridicat și aceeași lipsă de prejudecăți pot fi sesizate la artiștii americani și israelieni, prezenți în număr mare, cu lucrări diversificate și riguros gîndite în perspectiva finalității Salonului. Tot la acest nivel, al participărilor, dar și al motivațiilor din spatele deciziei de a participa, poate fi evaluată și prezența artiștilor din România. Dacă la prima ediție participarea acestora a fost de-a dreptul irelevantă, dacă la cea de-a
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
valoare de 1500$, WANG SHAO CHUN, din China. Conform regulamentului, preminații acestei ediții vor fi în mod automat și membri ai juriului în cadrul ediției viitoare, premiile urmînd să li se înmîneze în momentul deschiderii celei de-a patra expoziții a Salonului.
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
parc-ar avea vreo importanță dacă agricultura merge bine sau nu, dacă ogoarele sunt însămânțate sau dacă-au rămas de izbeliște. Numai că reflexul domnilor care-au sărit din Daciile negre direct în jeep-urile aduse, la prima oră, din saloanele internaționale e mai puternic chiar decât instinctul de conservare. Dacă însuși premierul a ajuns să-i averizeze pe trimișii săi în teritoriu s-o lase mai moale cu minciunile, înseamnă că situația e albastră rău de tot! Până acum, dezinformările
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
mentală ce-ar fi stârnit un scandal din partea celeilalte doamne Forbes. Pe atunci știam deja că, după ce ne trimetea la culcare, nu se ducea la ea în dormitor, ci cobora să înoate pe ascuns, sau rămânea până foarte târziu în salon, văzând filme interzise pentru minori la televizorul fără sonor, în vreme ce mânca torturi întregi și bea chiar și o sticlă din vinul special pe care tata îl păstra cu atâta zel pentru ocazii deosebite. Contrazicându-și propriile predici despre austeritate și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și labele, și intrarăm prin galeria laterală, unde erau doi bărbați care fumau, stând jos lângă o targă. Atunci ne-am dat seama că la ușa din spate se aflau o ambulanță și mai mulți militari înarmați cu carabine. În salon, femeile din vecinătate spuneau rugăciuni în dialect, așezate pe scaunele care fuseseră trase toate la perete, iar bărbații lor se îngrămădiseră în curte, vorbind despre tot felul de lucruri care n-aveau nici o legătură cu moartea. Am strâns și mai
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ele, care-mi publicase cîte ceva, în schimb atacat de condeiele critice în vogă ce găsiseră de cuviință a-și ascuți vigilența revoluționară pe seama rîndurilor puțin numeroase pe care le tipărisem, găsindu-le "idealiste", "mistice" sau vădind o "critică de salon". Adică nocive, punînd în grea primejdie ordinea socialismului, biruitor, totuși, în pofida oricăror piedici, aliniindu-se, cum s-ar fi exprimat unul din corifeii exegezei realist-socialiste, bandelor contrarevoluționare... Drept consecință, vreo șapte ani în șir, ca-n Biblie, n-am mai
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
este acela al dublului său debut din 1905. La doar douăzeci și unu de ani, foarte apropiat profesorului său J.-P. Laurens, în atelierul căruia îi cunoaște acum pe celebrii scultpori A. Rodin și A. Bourdelle, el expune atît la Paris, în cadrul Salonului oficial, organizat de Societe des Artistes Français, cît și la Craiova, în cadrul Societății artistice "Theodor Aman". În mod semnificativ pentru natura personalității sale și pentru temperamentul său artistic, el se comportă cu acest prilej comme il faut; adică detașat, cu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
alții cu statut actual de maeștri, scriind despre ei. Scriu, de asemenea, despre cei tineri sau foarte tineri, studenți încă, de vecinătatea cărora, pe simeze, mă bucur. La cea mai recentă din aceste simeze, mi se pare, cea a ultimului Salon anual, de la Muzeul de Artă, ți s-a decernat Marele Premiu al Uniunii, nu? Da. Trebuie să-ți mărturisesc: ești primul pictor cu care discut așa. Mai am prieteni pictori, dar n-am avut cu nici unul un astfel de dialog
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
îl tradusese în nemțește, simțise încolțindu-i otrava dulce a iubirii. Pe Carp poetul nu-l agrea, pentru boieria lui țîfnoasă care, deși cultivat, nu înțelegea arta și, mai ales, poezia. Și, evident, nu-i împărtășea, într-o convorbire din salonul Kremnitzilor, opiniile (care erau și ale lui Maiorescu) în dezbaterile Parlamentului în chestiunea revizuirii articolului 7 din Constituție în problema încetățenirii evreilor, poetul îngăduindu-și să exprime, în chiar ziarul Timpul, alte, diametrale, puncte de vedere. Și scena finală din
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
Micle, Maiorescu îi povestește Mitei despre dragostea (fostă?) a poetului pentru Veronica. Mite, brusc devenită nepărtinitoare (Lovinescu spune că "apele mari ale pasiunii cerebrale se retrăseseră") îl sfătuiește pe poet să plece la Iași. Romanul se încheie cu scena din salonul Kremnitzilor, în care medicul îi cere Mitei să citească poetului nuvela Ein Lebensbild, cu comentarii adînci ale lui Eminescu și altele domestice ale doctorului. Poetul simțise, acum, că dragostea lui pentru Mite murise. Era într-o stare sufletească de regret
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
proză scurtă ale aceluiași autor, curățate cu grijă de astfel de efecte. Cu reeditarea Jucăriei s-a readus zadarnic în prim-plan un stadiu depășit în evoluția prozatorului Florin Șlapac. Și asta după saltul calitativ evident produs cu excelentul volum Salonul refuzaților (1998). Florin Șlapac, Jucăria, Editura Paralela 45, Colecția '80, Seria "Proză", 2000, 200 p., f.p. Dar Gheorghe Ene? Merită amintit pe scurt destinul cultural al prozatorului Gheorghe Ene. Membru al cenaclului Junimea și al grupului Noii (care-l avea
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
cît de cît normală o demonstrează cazul deja binecunoscutului om de afaceri din Baia Mare, Victor Florean, care a ajuns acum la cea de-a patra ediție cu simpozionul său de sculptură în marmură și la cea de-a treia cu salonul internațional de gravură mică. Iar dincolo de acest caz, pînă nu de mult singular, mai apar și alte semnale, atît din București cît și din țară, că interesul oamenilor de afaceri pentru artă și pentru evenimentul artistic este din ce în ce mai mare și
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
Brummer ăsta glumea, ci-că; dar să nu fi ajuns în gura lui, cum începuse de la un timp să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
literar care o proiectează în absolut, ca pe o eroină din Tolstoi. Merită citit cu atenție, din acest punct de vedere, pasajul în care memorialista se descrie pe ea însăși frecventând spitalul în care se afla internat, într-unul din saloane, André Malraux: "Revăd culoarul de la spitalul Salpêtrière pe care treceam în vârful picioarelor când ajungeam în dreptul camerei sale, să nu întrerup cu cel mai mic zgomot filmul său interior. La plecare însă, ieșind din pavilion, convinsă că n-o voi
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
unele țări africane), nu constituie deloc un titlu de glorie, fapt de asemenea explicat în cuprinsul romanului. Concomitent însă, în calitatea sa de "insider", autorul cărții livrează cititorului, recurgînd firește la discursul narativ, numeroase detalii cu caracter "confidențial" despre culisele saloanelor diplomatice. Thomas Prinz a fost realmente detașat la Ambasada Germană din București între anii 1993-1997. Între fapte și ficțiune, romanul său începe cu ilustra formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor și personajelor cărții cu situații și cu persoane reale
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
carte cu al doilea dvs. roman polițist, Sosirea la București, carte despre care se afirmă în unele recenzii deja publicate că ar fi primul "Diplomatenkrimi" în spațiul de limbă germană, adică primul roman polițist a cărui acțiune se petrece în saloanele diplomației, și nu oriunde, ci tocmai în cele ale Ambasadei Germane din București. V-a determinat experiența personală să amplasați acțiunea romanului exact în România? Thomas Prinz: Da, am fost detașat din anul 1993 pînă în 1997 la Ambasada Germaniei
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
la rang nobiliar din anul 1991, autor al unor studii literare fundamentale dedicate lui Shakespeare, Yeats, și altor monștri sacri ai literaturii de limbă engleză, Kermode ar fi putut cu siguranță scrie o memorialistică abundînd în nume celebre, bîrfe de salon, sau pur și simplu valoroasă pentru reconstituirea unei epoci culturale din perspectiva unui om care a contribuit esențial la formarea și dirijarea ei. Not Entitled ( Fără titlu) este însă o cronică melancolică a unei existențe prezentate voit ca fiind mai
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
semnificații. Personalitatea emfatică, quijotescă a poetului este surprinsă, in actu, nu doar pe scena publică, ci și în intimitate, așa cum o atestă paginile corespondenței, mai cu seamă scrisorile trimise soției. Răceala, indiferența de care se lovește fostul locotenent domnesc în saloanele pariziene, ingratitudi-nea prietenilor, în fine, toate greutățile îndurate ca emigrant sunt însă compensate de admirația unei tinere poete, cunoscută sub numele de Grecca Ida del Carretto. Criticul menționează duioasa legătură dintre cei doi "înstrăinați" pentru a realiza un sugestiv portret
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
îi aparține viitorul". Să recunoaștem că e, aici, o imagine plastică, bogată în nuanțe veridice care dă seama, bine, despre farmecul Bucureștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Și mai urmează, desigur, si descrierea Șoselei și chiar, de ce nu?, a saloanelor bucureștene. Șoseaua e înfățișata drept corso-ul capitalei, firește, pentru boierime. Pentru că, socoate Kunisch, "întreaga viața socială se concentrează în saloane și pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și e uimit să constate că orașul, unde
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
Bucureștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Și mai urmează, desigur, si descrierea Șoselei și chiar, de ce nu?, a saloanelor bucureștene. Șoseaua e înfățișata drept corso-ul capitalei, firește, pentru boierime. Pentru că, socoate Kunisch, "întreaga viața socială se concentrează în saloane și pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și e uimit să constate că orașul, unde pe vreme ploioasa nu se poate trece stradă, are parte de o operă italiană, un teatru francez și un altul valah
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
francez și un altul valah. Descrierea Podului Mogosoaiei, strada principală traversînd întreg orașul, bogat în palate și magazine, e făcută cu culoare și nuanțe. Șoseaua, la care revine, întrucît e vizitată numai de boierime, i se înfățișează asemenea unui imens salon. Dar surprinde călătorul nostru și contrastele acestui oraș unic în felul lui: "Bucureștiul se află la granița cu Orientul. Prin lustrul pe care înaltă societate valaha l-a dobîndit în timpul indispensabilei șederi la Paris continuă să se străvadă peste tot
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
să se străvadă peste tot Orientul; trecătorul grăbit îl observa, ce-i drept, doar în detalii, un ochi neexersat nici atît. În răstimpul unor conviețuiri mai lungi se pot descoperi caracteristici mai pronunțate". E, de asemenea, veridic surprinsă atmosferă din saloane, cu boierii îmbrăcați oriental ("îmbrăcămintea turcească domină pretutindeni"), cu lavițe netapisate acoperite cu pînză grosolană de-a lungul pere D-na Viorica Niscov, pe lîngă excelentă traducere, a înzestrat ediția cu o prefață și note, amîndouă învățate și bogate în
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
deplină libertate) la literatura sufocată de reguli a secolului al XVIII-lea. Atât de puternică e pentru Eichendorff legătura dintre poezie și natură, încât nu ezită să spună că odată cu artificializarea poeziei, "întreaga natură s-a transformat într-un mare salon de conversație." Pe urmele lui Shaftesbury, Eichendorff vedea, de altfel, grădina franceză și ca simbol politic: în Castelul Dürande, împietrirea vechii grădini era menită să reflecte formalismul nobilimii, iar venirea primăverii - asaltul revoluționarilor asupra castelului. însă, dacă revolta naturii e
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]