KorAP: Find »[drukola/base=saltea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...118 >

2,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

și asupra strigătelor de Încurajare pe care le urla În direcția lor. Acum bătea din palme. — Hei! Luați-vă fiecare câte o saltea! strigă ea. Urmă o busculadă care Îmi aminti de zilele de școală, când niciodată nu existau suficiente saltele pentru toți și, dacă nu te mișcai rapid, trebuia să o Împarți cu cineva sau să te așezi pe podeaua rece din lemn. Dar Sala Chalk Farm avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
aminti de zilele de școală, când niciodată nu existau suficiente saltele pentru toți și, dacă nu te mișcai rapid, trebuia să o Împarți cu cineva sau să te așezi pe podeaua rece din lemn. Dar Sala Chalk Farm avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul de la Consiliu iarăși mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
rapid, trebuia să o Împarți cu cineva sau să te așezi pe podeaua rece din lemn. Dar Sala Chalk Farm avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul de la Consiliu iarăși mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele și apoi relaxându-i din nou, pentru ca, În cele din urmă, să-i expedieze fericiți, fără vreun semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
ceva de băut. Nu, dacă e Într-adevăr americană, va crede că sunt alcoolică pentru că beau după-amiaza. Cu ce-ar trebui să mă Îmbrac? Aceasta era, desigur, Întrebarea cea mai importantă. M-am cățarat pe scară, către budoarul meu. Lângă salteaua de dormit, pe care se aflau maldăre de pilote și pături, exista un paravan verde făcut de un prieten de la școala de artă și pictat În stilul lui Keith Haring. Culorile era cam prea vii - păreau astfel mai ales dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
un nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să o sun pe Janey În legătură cu problema porumbeilor. Cum stăteam Întinsă În pat, unul dintre luminatoare se afla direct deasupra mea. Acesta era motivul pentru care construisem aici platforma-dormitor și pusesem salteaua În locul În care era: Îmi plăcea să stau În pat și să mă uit la cer, chiar dacă În prezent nu-l prea puteam distinge din cauza straturilor groase și Întărite de... etc. Cu toate acestea, adoram să fiu În culcuș Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
și i-am zis să se care dracului și să-mi dea pace. N-ar fi trebuit să fac asta, dar era enervant la culme... Glasul i se pierdu Într-o șoaptă. Părea să fi uitat că Încă mai ținea salteaua În mână. Am privit-o surprinsă. — Dar sunt sigură că acum, Linda fiind moartă, toată povestea asta nu mai poate fi atât de importantă. Adică, ea era singura care insista să se privatizeze sala. Rachel scutură din cap. — Are sentimentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
că sala va fi mereu administrată de Consiliul local sau ceva de genul ăsta. De parcă noi n-am mai avea și altă treabă. — Arăți epuizată, am remarcat eu. M-a privit o clipă În tăcere, după care a dat drumul saltelei să cadă În grămadă, cu un zgomot Înfundat. Nu, n-am nimic. Doar că e foarte stresant să ai un program atât de Încărcat. Fac toate orele Lindei, plus ale mele, și o mai ajut și pe Lou la treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
de curățenia de primăvară. Am petrecut cam o oră făcând ordine pe platforma-dormitor, ceea ce, În fapt, s-a redus doar strângerea hainelor și a cărților Împrăștiate peste tot, pe podea. Pe urmă, chiar mi-am făcut patul, sau mai degrabă salteaua, În loc să mă mulțumesc doar să arunc grămadă pilota și pernele, sperând că nu vor cădea. Apoi am coborât și am pus Depeche Mode (Songs of Faith and Devotion), dând sonorul la maximum. M-am dus să curăț baia. Am spălat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

fost atunci când ai sosit tu în capitală?” „Când trenul a intrat în gara din București, la 1 septembrie 1952, totul mi s-a părut foarte mare. Uriaș. Eu abia îmi lăsasem acasă, în sat, sandalele cu tălpi de lemn lângă salteaua umplută cu paie, iar în jurul meu toată lumea avea în picioare pantofi de piele fină. Bărbații purtau pălării și costume, eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

sperai s-o primești, În timp ce ea râde de figura tristă pe care ai făcut-o și de prostia ta incurabilă. Câinele, care uitase deja ofensa de a fi fost respins, veni să-l consoleze. Își puse labele din față pe saltea, Își târî corpul până ajunse la Înălțimea mâinii stângi a stăpânului, abandonată acolo ca ceva inutil, care nu servea la nimic, și, suav, Își culcă capul pe ea. Putea s-o fi lins iar și iar, așa cum obișnuiesc să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

te doare ceva? El murmură, nu mă doare absolut nimic, însă nu îmi simt picioarele, nu le pot mișca, iar vocea lui se topește într-un scâncet, nu pot. Trag pătura de pe el, picioarele lui lungi se odihnesc nemișcate pe saltea, acoperite de un puf cenușiu, iar sub puf, mușchii săi înghețați ca două corzi ale unui instrument întinse una lângă cealaltă. Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
deja de nerăbdare să ies din groapa asta, scrâșnește ea, să fiu singură, fără supravegherea voastră, iar eu o întreb, ce vei face când vei fi singură, în ciuda faptului că știu răspunsul, își va injecta heroină și va zăcea pe salteaua ei jegoasă, simțindu-se regina lumii, o privesc cu părere de rău, fața ei este negricioasă, are pielea gâtului ridată, nu este primul copil la care renunță, în tinerețe mai renunțase la un copil care are astăzi cel puțin douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ochiului, aproape cu invidie, cum își pune un picior dezgolit peste altul, scoțând fum în fața copilului pe care îl va părăsi mâine, poate că ea este aceea care are dreptate, poate că mâine la ora asta se va întinde pe salteaua ei puturoasă și va fi regina lumii. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" Soarele acesta pe care îl așteptasem cu atâta nerăbdare de dimineață mă persecută acum cu violență, amenințându-mă din toate oglinzile mașinii, trei sori strălucitori mă urmăresc, ținând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
și eu să mă moderez, nu mai sunt responsabilă pentru tot ceea ce se petrece aici, nu sunt decât una din trei, cât de fericiți fuseserăm în copilărie, ne înlănțuiam mâinile murdare, din trei se făcea unul. Mă mișc neliniștită pe salteaua ei, încerc să o îndrept, delușoare ciudate răsar din ea, ce se întâmplă cu salteaua aceasta, mă înfurii eu, este nouă și uite cum se îndoaie, mă așez și încerc să o ridic, nu pot să cred, Noga, uite ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu sunt decât una din trei, cât de fericiți fuseserăm în copilărie, ne înlănțuiam mâinile murdare, din trei se făcea unul. Mă mișc neliniștită pe salteaua ei, încerc să o îndrept, delușoare ciudate răsar din ea, ce se întâmplă cu salteaua aceasta, mă înfurii eu, este nouă și uite cum se îndoaie, mă așez și încerc să o ridic, nu pot să cred, Noga, uite ce ai făcut, de sub saltea mă privesc două fâșii maro de talpă groasă, flexibilă, cum ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
o îndrept, delușoare ciudate răsar din ea, ce se întâmplă cu salteaua aceasta, mă înfurii eu, este nouă și uite cum se îndoaie, mă așez și încerc să o ridic, nu pot să cred, Noga, uite ce ai făcut, de sub saltea mă privesc două fâșii maro de talpă groasă, flexibilă, cum ai putut să dormi așa, pe sandalele lui, dar ea roșește și murmură în șoaptă, numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
până la capăt se frânge sub talpa mea, privesc în jurul meu, îi caut oasele lungi, părul fluturând în fața ventilatorului, zile întregi zăcuse aici în felul acesta, cu capul culcat pe perna aceasta, punând la cale planul său diabolic. Mă întind pe saltea, stoarsă de puteri din pricina urii, cum mi-ai putut face așa ceva, Udi, să te urăsc pe tine înseamnă să îmi urăsc viața, să o urăsc pe Noga, să mă urăsc pe mine, dar cu toții suntem uniți prin legături ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
în toiul nopții, ca o fetiță în patul părinților, după un vis urât, de ce nu mă cuibărisem în brațele lui, așa cum face ea acum, împingând în gura lui sânul ei negru, plin de lapte, iar el suge și suge, lovesc salteaua, este al meu, este al meu, nu are voie să sugă de la altă femeie, dar iată că imaginii acesteia îi ia locul una și mai rea, de fiecare dată când închid ochii, îi văd culcați într-un pat mare, îmbrățișând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o clipită, înainte să mă cuprindă somnul, calmul plăcut al dimineților de Shabat, broderia frumos lucrată a planurilor de familie, chiar și lucrurile cele mai neînsemnate, precum bătaia inimii unui bărbat pe salteaua patului, prezența în sine a unei alte ființe, fie ea și ostilă, separându-mă de mine însămi, liniștindu-mi temerile, aducându-mi la cunoștință faptul insuportabil de prețios acum că, dacă s-ar întâmpla să alunec în baie în mijlocul nopții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
bate înăuntrul lor, cât de dor îmi era de ele, cu gâtul uscat, șoptesc, mă voi întoarce, Hava, sigur că mă voi întoarce. Dimineața aud un scârțâit ciudat, ca și când niște oase uscate s-ar zdrobi în patul meu, iar pe saltea, lângă mine, văd frunze galbene, delicate, conducându-mă spre fereastră, le număr emoționată, nu îmi vine să cred, exact zece frunze, este ziua de naștere a maternității mele, le așez în jurul meu și le privesc, fericirea victoriei mă cuprinde, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

Încercat-o de cîteva ori, și pe urmă am Încărcat-o. Apoi am Încărcat și Winchester-ul. Mi-am scos și pistolul Smith & Wesson de treișopt, pe care-l aveam de cînd lucram la poliția din Miami, l-am scos de sub saltea, l-am curățat, l-am uns cu ulei și după aia mi l-am prins de centură. — Ce se-ntîmplă? mă-ntreabă Eddy. — Nimic. Ce dracu-ți trebuie toate armele astea? — Le am mereu cu mine. Trag În păsĂrile care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
frumușele și curate. Cearșafurile-s curate? — Ca neaua. RĂmîneți toată noaptea? — Da, dacă ne hotărÎm să rămÎnem. Pentru toată noaptea face trei dolari. — Ar putea doamna să se uite Într-una din ele? — Sigur, nici o problemă. N-a văzut niciodată saltele mai bune. Și cearșafurile-s apretate. Au și duș. SÎnt bine ventilate. Și instalația e ultimu’ răcnet. — Eu mă duc să văd, spuse fata. — Poftim, uitați o cheie. SÎnteți din Miami? Da. — Eu prefer vestul. Apa și uleiul sînt În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Fata se-ntoarse la mașină. — Aia pe care am văzut-o e splendidă. Și e răcoroasă. — Da, e briza din Golful Mexicului, spuse bărbatul. O să bată toată noaptea. Și mîine. Poate și joi, pînĂ la un moment dat. Ați Încercat salteaua? — Totul arăta minunat. — Nevastă-mea ține locu’ Ăsta atît de curat, că-ți vine să plîngi. Se spetește cu curățenia. În seara asta am trimis-o la film. Cel mai greu e cu spălatu’. Dar se descurcă ea cumva. Gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Întins, fărĂ să mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și disperat și pernele alea erau singurul meu sprijin. Dar ce texte erau alea? — Unșpe povestiri, un roman și niște poeme. — Of, bietu’ de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

să aducă prezervative și facem dragoste sub cerul care se revarsă prin fereastră și simt că întreaga lume nu e decât armonie și strălucire. Cred că mi-am depășit cu totul durerea; Jake e aici, greutatea lui mă scufundă în saltea, imobilizându-mă, și toate amintirile mele despre Patrick sunt exilate în colțuri îndepărtate ale minții mele. Drept să spun, în momentul ăsta sper să nu mai revină niciodată. Capitolul XXIII După partida de amor, tragem un pui de somn. Jake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]