9,763 matches
-
trecea din țară în țară, prin cele trei pe care le-am numit mai sus, ca rața prin baltă. Foarte des. Uneori, și de câte două-trei ori pe săptămână. Încât, ajunsese arhicunoscut, de către lucrătorii de la vamă. De multe ori, se salutau, doar, aproape din mers. Își făceau cu mâna, unii altora, ca prietenii de-o viață. și-a cumpărat, onorabila noastră familie, mai apoi, câte un apartament, în România și Germania. Ea avea de soluționat probleme mai mult în Austria și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să se vadă decât ochii. Se psalmodiază în timpul înmormântărilor. Numărul șapte posedă evidente virtuți magice. Echivalent, în moneda medievală, cu doi gherani și patru abassi, din prima parte a romanului. În fiecare seară, în orașele vechiului Iran, apusul soarelui era salutat de o fanfară. Obiceiul s-a păstrat în multe orașe, mai ales la Teheran. Expresii vulgare ce se raportează la împerechere și la actul sexual. O superstiție spune că, dacă auzi pe cineva strănutând, trebuie să întrerupi ce voiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mare artistă; atunci de ce se scrie, Într-un ziar central, despre fericirea ei din ...China [ sic!], provocată de un negru? Naiba știe! Aflu că la BÎrlad s-a făcut o propunere care, dacă nar conține reflexe triste, ar putea părea salutară : cărți În rate. N-are omul azi 500.000 lei vechi, dar vrea volumul : plătește un avans de - să zicem - 200.000, și În alte două luni a achitat cartea. Era să zic : să dăm și spectacole În rate! , dar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în obraji, Petrică rămase mut. Își înșfăcă geanta și plecă fără să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică, de morți și de gâți pe bonomul Anton, pe care-l făcu pe deasupra dobitoc, bumbalău și... scroafă gușată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcții, tocmai aduna resturile de lumânări, precum și ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de orificii, cu ajutorul unui soi de șpaclu primitiv, moștenit probabil
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dispăru în toaleta rezervată cadrelor, închizând, tot cu cheia, în urma ei. De fapt, că să păstrez acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete așijderea. Tipii tăifăsuiau relaxați cu câte un pahar de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebușoara asta nu-i apăsa prea tare cugetul. Ei, s-o descurca el cumva. Avea timp o săptămână să găsească o ieșire din impas. Socoti că nu mai avea nimic de făcut pe acolo și tocmai se pregătea să-l salute pe Anton, când acesta îl prinse de umăr și-i spuse cu ochi rotunzi: "Auzi, nene, am apucat să-ți zic?". "Ce, bre, ce să-mi zici?" " A murit mă-sa mare a lu' Obama!" Petrică se uită încruntat la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dăunează rău la afaceri. Mie-mi spui? Stai liniștit, dân partea mea ești asigurat. Spui Sandu, spui discreție. Nici nu era nevoie să-mi atragi atenția." "Mulțumesc frumos, domnu' ministru!" "N-ai pentru ce. Oricum, ai dă grijă! Te-am salutat și să auzim dă bine." "Sănătate și încă o dată mulțumesc pentru tot ce-ați făcut pentru mine!" "Dacă te rezolvi, poate o să mai fac. Totu' depinde dă cum te miști tu. Hai, noroc și baftă!" Telefonul se închise, iar Relu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iubire intelectuală, iubire-pasiune, iubire-capriciu, iubire-atracție, după definițiile lui Beyle.” Iubirea! Tresar și azi gândindu-mă cu mare emoție, la clipele acelea petrecute în februarie ‘77. E ca și cum mi sar opri și acum, respirația: “De multe ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să nu rețin nume. Sunt servit cu o cafea și o țigară bună. Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de tot. Contabilul își aprinde tacticos o țigară umezind-o în prealabil, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap. Salut. Salută și ea cu voce la fel de stinsă. Întreb:-Tu aici? Îmi răspunde la fel de sec:-Eu aici...Vrea să se ridice de pe divan cu același zâmbet de vinovăție, pe care eu atunci îl vedeam cu totul și cu totul fals, crezând că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
conștient sau inconștient. Cât vorbeam cu Adina, s-a apropiat de noi o femeie, cam de vârsta mea care arăta superb, cu o ținută elegantă și cu un zâmbet care îți încălzea inima. S-a prezentat Maria Parascan, Manager, am salutat-o respectuos și am schimbat câteva cuvinte despre produse și compania producătoare și m-a încurajat să consum produsele Forever. Am cedat la insistențele elegante venite din partea nepoatei mele întărite și susținute de Doamna Manager și am cumpărat o mapă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o zi, mă strigă căpitanul: <Vasileee!, La ordin, domnule căpitan! > <Te duci acasă în galop, o iei pe Catrina bucătăreasa și la piață cu ea. Când te întorci, știi ce ai de făcut! Ai priceput?> <Am înțeles, domnule căpitan! >. Am salutat și făcând stânga-mprejur am plecat în pas alergător. Până acasă la căpitan era oleacă de cale. Am mers cât de repede am putut. Acasă la căpitan, liniște deplină... Altădată, dimineața, cucoana se mai învârtea prin grădinița din fața casei sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrebat din nou Ion Prispă. Peste vreo două ceasuri m-o pus să mă îmbrac și să mănânc boierește. Când o venit Catrina, cucoana mă învăța cum să fac temenele în fața musafirilor civili, pentru că pe cei militari trebuia să-i salut ca la reglement. Și asta... a avut grijă căpitanul să mă învețe! <Și?> După aceea, Catrina săraca trebuia să meargă singurică la piață când căpitanul era ofițer de serviciu pe reghiment. Cucoana găsea întotdeauna motive s-o trimită pe Catrina
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței, aruncându-i cât colo bicornul lui Napoleon. — Oops, sorry, Napsie, rânji yankeul, ridicând un colț al gurii ca pe o jaluzea stricată, În timp ce un cor de chiuituri mai ceva ca la rodeo Îi saluta măiestria. Fiind luat prin surprindere - reflexele nu-i mai funcționau ca În 1796 -, Napoleon avu norocul să-și păstreze ținuta imperială nealterată, rămânând Încremenit, cu ochii holbați. Semănă astfel involuntar, pentru câteva secunde, cu milioanele de busturi din ghips, răspândite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi. Părea extrem de agitat, iar mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare. — Mă scuzați că intervin, dar sunteți singurii oameni pe care-i cunosc aici... A, da, l-a Întrerupt tânărul, ricanând. Azi ne-ați salutat de multe ori cu claxonul. — Vă rog, nu e timp de glume. În mașina mea se Întâmplă lucruri extrem de ciudate. — Mai ciudate decât ce se Întâmplă peste tot? a Întrebat Gioconda, arătând cu un gest larg coloana de mașini paralizate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-a arătat Isabella, și semaforul parcă a Înnebunit. Într-adevăr, pe chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea dezbaterii În agora, unde, se știe, se formulau cele mai pertinente
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și când am blocat-o Înfierbântat În fundul unei debarale, răsturnând mături și găleți, Înălbindu-ne din cap până-n picioare din cauza unei pungi de detergent găurite, am dat peste un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă a catadicsi să-și ia picioarele la spinare. „Cu-cu!“, o chemam, lipindu-mă tandru de câte-un perete Îmbrăcat În faianță. „Ca-ca!“, Îmi răspundea câte-o voce dogită din cabină. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al marinei japoneze de coastă, la un ritual de botez În largul Peninsulei Kamceatka. Este văzută trecând prin Strâmtoarea Bering, pentru a pune apoi umărul la susținerea falezelor de gheață care se prăbușesc În ocean. Ecologiștii Își schimbă sentimentele și salută noua orientare a Țâței, care e propusă la Premiul Nobel pentru pace. Insula produce apoi scufundarea unui petrolier căruia-i iese pe neașteptate În față, declanșând un dezastru ecologic fără precedent În Oceanul Indian. „Oceanul Indian??!!“ sare toată opinia publică până-n tavan
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe neașteptate În față, declanșând un dezastru ecologic fără precedent În Oceanul Indian. „Oceanul Indian??!!“ sare toată opinia publică până-n tavan. „Cum naiba a ajuns acolo?“ Devenită neagră-tuci din cauza petrolului scurs, insula Înaintează vitejește spre alte meridiane. Membrii comunităților de culoare Îi salută lupta pentru emancipare. Pasagerii fiecărui vapor care trece pe lângă Tit respectă tradiția de-a arunca un obiect cât de mare, care un frigider, care o bucată din pupă, așa că insula ajunge curând la Întinderea unui arhipelag. 17 iulie. Serialul Tânăr
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
găsim în cartea lui Sévillia: "În 1945, susțineau că URSS e un paradis și compuneau poeme în care-l ridicau în slăvi pe Stalin. În 1960 pretindeau că decolonizarea va rezolva în mod miraculos problemele popoarelor de peste mări. În 1965, salutau lupta dreaptă dusă de către Fidel Castro, Ho Și Min și Mao. În 1968, proclamau că fericirea se va naște din suprimarea oricărei constrîngeri. În 1975 se bucurau de cucerirea puterii de către Pol Pot, în Cambodgia. În 1981, credeau că părăsesc
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
mine! Rămân pe loc. Toți rămânem pe loc. Suntem în armată! Ușor, ușor, tensiunea scade. Zvonurile se confirmă: „Ceaușescu a fugit, armata e cu noi!”. Ofițerii ne spun să ne pregătim de plecare. Bucuria e imensă! Mulțimea ne ovaționează, ne salută, ni se pun flori la țevile puștilor! Parcă suntem eroi veniți din focul luptelor! Bucuroși, ne încolonăm și cu cântec plecăm spre locul de unde, după o lungă așteptare, suntem preluați de mașini și transportați în unitatea militară. Am scris aceste
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
telefoneze la Bază, colonelul Pruritanal convocase deja Statul-major, pentru o analiză serioasă a situației. Dar ofițerii adunați În anticameră aveau să mai aștepte, căci abia terminase convorbirea cu Vic, cînd telefonul lui Pruritanal sună din nou. — Am onoarea să vă salut, domnule colonel! Pruritanal recunoscu vocea Împăratului. Tonul lui mieros nu anunța nimic bun. — Onoarea e de partea mea, reuși Pruritanal să spună. — Domnule colonel, știți că autoritățile rolande fac permanent eforturi pentru rezolvarea problemelor ridicate de cetățeni. — Acest lucru Îmi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atribuit stadionului din Baakho și, implicit, echipei sale de fotbal. Numele Împăratului nu era Însă pomenit nicăieri. Încît colonelul se văzu nevoit să-l sune pe Împărat, deși nu-i făcea nici o plăcere. — Am onoarea și deosebita plăcere să vă salut, Majestate. Vă felicit cu ocazia... ăăă..., stadionului și, ăăă..., știți dumneavoastră. Ce-i cu tîmpenia aia publicată În The Baakho Monitor? CÎnd a purtat tratative guvernul dumneavoastră cu noi? — Poate că e numai o figură de stil tipic gazetărească, domnule
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
colonelului dregîndu-și vocea, deși nu mai era nevoie; instalase mai de mult două microfoane, unul chiar În priza telefonului, care Îi ofereau plăcuta ocazie de a Înregistra automat tot ce se discuta În această Încăpere. — Ghm, am onoarea să vă salut, domnule colonel. — Ia loc, Smith, și spune-mi, te rog, la ce naiba a mai fost inventat Iadul, de vreme ce există hemoroizii? Toată noaptea m-au torturat. Ați făcut reconstituirea? — Da, și merge perfect! Ipoteza mea se confirmă sută la sută. Singura
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]