1,185 matches
-
printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul meu lovea ceva care crăpa sau ceda; carton sau hîrtie, sedimente ale camerelor dispărute, o arhivă care nu a meritat salvată. Demolarea e precum părăsirea unei case, nu iei niciodată totul cînd te muți. N-am intrat în adăpostul pentru bărci, deși o ușă era deschisă și aș fi putut. Nu aveam vreo iluzie cu privire la ce aș putea găsi acolo. Dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
multe încercări. Aici se aflau niște oameni atât de obișnuiți cu tratamente dure și cu duplicitatea încât, evident nu trebuiau să simtă decât ușurare dacă băiatul-âmpărat era îndepărtat pentru totdeauna. Și totuși... La fel de evident dacă împăratul mai putea fi încă salvat, atunci fiecare trebuia să aibă grijă ca, pentru ochii celorlalți, să arate că a manifestat o sinceră îngrijorare. Probabil că la fel de important pentru viitorul acestor curteni, orice s-ar fi întâmplat, ar fi existat un alt moștenitor, care mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe planeta Gorgzid, cea mai importantă din Imperiul lui Enro. Această conștientizare îi aduse acel început de înverșunare care era atât de nouă pentru el. Erau lucruri pe care trebuia să le facă. Unde se afla, oare băiatul acela? Trebuia salvat, și imediat. Următoarele cuvinte ale lui Breemeg aproape că-i întrerupseră șirul gândurilor - sentimente. - Evident, spuse omul, misiunea noastră cea mai importantă este, încă, aceea de a afla unde anume în spațiu suntem și ce s-a-ntâmplat de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Reynolds. Betty Suflătoarea era deja în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i părul roșcat, cu ochelari negri de soare pe fața ei de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un obiect, acum transformat la loc într-o persoană. Animăluțele oloage, tigrii roși, ursuleții și pinguinii orfani, sunt toți aliniați în dreptul lunetei. Pisica e printre ei, adormită în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fost osândit la moarte, iar fratele său Dumitrașco - cine știe cum - să-l fi scăpat de la pieire și una din condiții „c-au lăsat pe Iane Hadîmbul să ție casele cu pace”. Dacă așa s-a întâmplat, atunci e bine. O viață salvată este o faptă bună înaintea lui Dumnezeu. Dar hai în întâmpinarea lui Iane Hadâmbul, pentru că ne iese iar în cale. Asta se vede din rezumatul zapisului din 9 oactombrie 1678, în care găsim: „Cîrste, nepot de soră Măricuții Gheorghiese,...scrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și pe ei înșiși din gura unui război civil, atât de sângeros, merseseră la vot cu mic, cu mare, pe cei care nu puteau să ajungă acolo îi duceau în spinare sau se târau chiar ei în genunchi, țara trebuia salvată "de cei care amenințau granițele, de moșieri și capitaliști, de cei care acum o mie de ani sugeau sângele poporului muncitor". Cea mai mare sărbătoare de după Revoluție a fost ziua în care oamenii acestei țări au votat în unanimitate un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se trezească sfintele noastre că trebuie să mestece smoală, la căldurică, iar noi, păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se ridică împleticindu-se, îmi face semn cu degetul la buze: - Șuuuut... mai vorbim, Fănele... *** - Unde-ai umblat pân-acum? Ai băut? Ce-ai băut? - Da, țuică. - Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roman, să-l public în revista mea”, ți-a zis. „Doar întregul, când va veni vremea!” Flatat, vei accepta. De bună seamă, Castelanul este inițiat în tainele magiei egiptene. Are un papirus vechi de câteva mii de ani, printre puținele salvate de la cel mai dezastruos incendiu din istoria omenirii: acela care a mistuit Biblioteca din Alexandria. Manuscrisul nu a fost salvat, ci furat înainte de sinistru, are imprimată sigla secretă a lăcașului. Posibilitatea ca papirusul să fi rămas la vreun cititor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
generale. \ Ah, domnule doctor, spune funcționarul, rău am făcut. Dar o s-o iau de la cap. Țin minte totul, o să vedeți. Să așteptăm, i-a spus Rieux lui Tarrou. Dar, la amiază, nimic nu se schimbase. Seara, Grand putea fi socotit salvat. Rieux nu înțelegea nimic din această înviere. Cam în aceeași vreme totuși, i se adusese lui Rieux o bolnavă, a cărei stare el o socoti disperată, și pe care a izolat-o imediat la sosirea ei în spital. Fata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lăturile din bucătării și haznale, În canalul colector al orașului. Hrană pentru bacteriile ce purificau, În parte, undeva În stațiile experimentale de reciclare, apele reziduale; erau Încercate metode noi, ecologice, planeta, tot mai poluată, se afla Înaintea agoniei, apa trebuia salvată, era ceva vital; sămînța revărsată de trupul lui Thomas o tulbura. Inodoră, incoloră, fără gust; așa trebuia să ajungă iar la robinet apa; microscopicii Înecați influențau analizele; În laborator, leșuri invizibile erau puse În evidență de aparatură diabolică; bacterii selecționate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din avion și m-am gândit să vin să te salvez. Mi-era clar, Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu știa că, din anii ’70 încoace, este ilegal să salvezi femei, așa la întâmplare? Nu vreau să fiu salvată. Vreau să mor. Nu, nu vrei. Ba da. Te urăsc! am orăcăit. Cum îndrăznești să vii să mă salvezi în felul ăsta? E de neiertat. E inadmisibil. —Cum îndrăznesc? Cum îndrăznești tu?! mi-o întoarse furios, făcându-mă dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că-i pur și simplu dependentă de priveliștea oferită de hotelul Cipriani de acolo. Ar muri dacă n-ar putea sta acolo o lună în fiecare vară. E singura persoană dintre cunoștințele mele care „organizează“ întruniri. Dacă ar dona fondului Salvați Veneția toți banii pe care-i cheltuiește pe mâncarea adusă la întrunirile ei, ar strânge de trei ori mai mulți bani, fără să mai fie nevoie să organizeze vreo acțiune caritabilă. Scopul acestei întruniri era ca toate participantele să semneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cheltuiește pe mâncarea adusă la întrunirile ei, ar strânge de trei ori mai mulți bani, fără să mai fie nevoie să organizeze vreo acțiune caritabilă. Scopul acestei întruniri era ca toate participantele să semneze bilețele de „memento“-uri pentru Balul Salvați Veneția. Se pare că semnăturile scrise de mână au mai multe șanse să-i facă pe oameni să cumpere bilete și să participe decât cele tipărite. Începe să semnezi, spuse Muffy când am ajuns pe la mijlocul după-amiezii, îndesându-mi un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aveam altceva de făcut decât să stau și să aștept lângă telefon. În loc să mă gândesc tot timpul la viața mea fără logodnic și fără întâlniri, am hotărât să adopt o atitudine pozitivă și să mă concentrez asupra toaletei pentru Balul Salvați Veneția. Petrecerea era peste două zile. Chiar când sunam la biroul Carolinei Herrera să văd dacă nu mi-ar împrumuta o rochie de seară, a sunat linia cealaltă. Am renunțat la apel și am răspuns. Am auzit o voce dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe care nu le cunosc deloc, chiar și atunci când habar n-au unde se află. Când te întorci în New York? am întrebat-o. — Nu știu! Nu-mi pune astfel de întrebări! Poate mâine? Mă gândeam să mă duc la petrecerea Salvați Veneția. Practic tata a salvat Veneția de unul singur, așa că sunt presată din toate părțile să fiu prezentă. —Și eu mă duc. Hai să ne-ntâlnim acolo și putem face reportajul în dimineața următoare, i-am propus. — Da, dar chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să se îmbrace ca un doge venețian în minijupă nu știu, dar dacă aș avea picioare ca ale lui Jazz, aș rescrie și eu istoria modei. Ν — Dumnezeule, e atât de AAAS în seara aceasta, oftă Julie, scanând aglomerația de la Salvați Veneția, care se ținea în sala mare de bal a Hotelului St. Regis. Stăteam la bar bând cocteiluri cu căpșuni. Julie era îmbrăcată într-o rochie dreaptă, lungă, strâmtă din lamé auriu - un Halston autentic, care-i atât de la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Carolina. Ar fi fost o tragedie să trebuiască s-o returnez. —AAAS? am întrebat nedumerită, căci uneori vocabularul lui Julie e mult prea abreviat pentru mine. Aceiași actori, altă scenă, îmi explică, afișând o plictiseală supremă. Julie avea dreptate. Petrecerea Salvați Veneția era o junglă cu aceiași oameni, aceleași rochii și bijuterii ca la toate acțiunile de caritate din New York. M-am plimbat în jur uitându-mă după o frumoasă în mini, dar, oriunde mă uitam, nu vedeam altceva decât fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trag o pereche de blugi și să sar într-un taxi. Jazz nu mi-a spus de ce s-a cazat la hotelul 60 Thompson în seara aia, dar, după cum arăta camera, acolo fusese o petrecere mult mai reușită decât balul Salvați Veneția. Se aruncă în pat ca o păpușă de cârpă bronzată în timp ce o cameristă făcea ordine în jurul ei. — Mulțumesc mult, îi spuse cameristei. Ești o drăguță, te iubesc! Ești cea mai bună. Poți să-mi aduci o cană de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine. Se interesa mai ales de comportamentul căpitanului Smith și al membrilor echipajului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul de Curlanda e zvârlit de la catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat și plin de elan constructiv. Gata să fie aruncat la zdup, dar salvat, nu se știe cum, în ultimul moment, ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa lui, asta o știa orice mătușică analfabetă din societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sinagoga despre apartamentul incendiat și atacarea locatarei și câinii și pisicile ei nebune? Panică, pogrom, așa strigă perciunații? Madam Murătură să cadă jos, nu alta. Am insistat. Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gata, „repede, repede, pe scară“, îngână bătrânul, „stai, să-mi iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind de frig și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la pat? savurând în așteptarea detaliilor porcoase pe care nici nu concepe sè nu i le dau, eu, salvat de Rudi, care ne așazè meticulos înainte felurile de mâncare comandate, mie pizza Hawaii, iar lui Șerban biftecul uriaș de carne, salvat temporar fiindcè, dupè plecarea chelnerului, Șerban revine, chestionându-mè din priviri, Ei? dar eu, Nu, Șerban! Nu vreau sè vorbesc despre asta! Ți-am spus cè nu ne mai vedem! Bine, mè! Am inteles! Gata! Fèrè detalii! el cedeazè, cunoscându-mè, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
era un om al Ministerului. A insistat de câteva ori să vorbească cu directorul, dar răspunsurile scurte și reci ale celui din fața mea l-au dezarmat și l-au trimis pe musafirul nostru bombănind în drum spre ieșire. Deocamdată, eram salvați, dar nu pentru totdeauna. Le-am spus să fie tot atât de activi și de expeditivi și cu ceilalți musafiri care ar fi putut veni. Zâmbetul lor mi-a dat întrucâtva încredere în abilitățile pe care le posedă. Mă întorsesem și pornisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu poți să cânți acuma?, un demon se răsucește în el, un artist adevărat poate să joace totdeauna, poate să înfrunte publicul în orice moment, indiferent de febră, de boală, de suflet, de circumstanțe, își amintește de un film celebru, Salvați soldatul Ryan, filmul lui Spillberg, momentul în care tancul vine peste tot și toate, peste tânăr, iar acesta armează încă o dată, trage, și trage, și trage cu un biet pistol în oțelul tancului... datoria înainte de toate, pentru asta ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]