KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

omul. Kato respunse: Pun pariu că ești samurai. Dacă nu ești decât un călugăr, trebuie să fii un adevărat neofilit. Uimit, omul Îl privi atent pe Hiyoshi. În cele din urmă, Îl Întrebă: — Ce te face să crezi că sunt samurai sau neofilit? Hiyoshi răspunde indiferent: — E evident. Deși ai pielea bronzată, buricul degetelor e alb și ai urechile destul de curate. Ca dovadă că ești samurai, stai pe rogojină cu picioarele Încrucișate, după obiceiul războinicilor, ca și cum ai mai purta și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pe Hiyoshi. În cele din urmă, Îl Întrebă: — Ce te face să crezi că sunt samurai sau neofilit? Hiyoshi răspunde indiferent: — E evident. Deși ai pielea bronzată, buricul degetelor e alb și ai urechile destul de curate. Ca dovadă că ești samurai, stai pe rogojină cu picioarele Încrucișate, după obiceiul războinicilor, ca și cum ai mai purta și acum armură. Un cerșetor sau un călugăr și-ar Îndoi spatele, stând cocoșat În față. Simplu, nu? Hm... ai dreptate. Omul se ridică de pe rogojină, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cu ordine secrete, nu ne putem permite să fim neatenți. Când ne dăm drept reparatori de arcuri și vânzători de ace, trebuie să avem grijă ce vorbim. Dacă află despre planul nostru, vor Începe să ne caute imediat? — Desigur. Dacă samuraii lui Yoshitatsu prind de veste, va urma un masacru. Dacă suntem prinși, va fi oribil, fie că ești numai tu, fie că sîntem toți. La Început, Hikoju găsise că era rău ca Hiyoshi să nu știe nimic. Acum, Însă, părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
glasul. — Încoace, vânzătorule! Pe cealaltă parte a drumul se Înălța un taluz, cu niște ziduri de pământ duble În vârf. O portiță de răchită din zid se deschise și un servitor tânăr scoase capul. Hiyoshi răspunse, ezitând. Orice locuință de samurai din acel cartier nu putea aparține decât unui slujitor al clanului Saito. Dar de care parte a clanului? Nu avea nici un motiv de Îngrijorare, dacă locatarul de-aici Îl servea pe Dosan, dar, dacă era membru al taberei lui Yoshitatsu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Într-o parte. Când te-am văzut, mi-am dat seama că ești un negustor ambulant și călător Încercat. Prin urmare, ar trebui să ai atâta minte Încât să știi dacă poți vinde sau nu ace la o reședință de samurai. Am mai vândut, deși rareori... — Te cred că a fost rareori. Dar se poate. — Ei, să lăsăm asta, pentru moment. Ce citeai, Într-un asemenea loc pustiu? — Poftim? — Ai scos pe furiș o hârtie, crezând că nu te vedea nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cum el era căpetenia, făcu un pas Înainte. — Ești Hachisuka Shichinai? Întrebă Mitsuhide. — Eu sunt, răspunse Shichinai, ținând capul sus. Se afla În fața oamenilor săi, dar era un lucru obișnuit ca un ronin să nu se arate umil Înaintea unui samurai, care servea un senior sau războinici de rang mai Înalt. Deși era Înarmat cu o lance, Mitsuhide făcu o plecăciune și vorbi politicos: — E o plăcere să te cunosc. Am mai auzit de numele dumitale, precum și de respectabilul nume al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mai striga: — Cine mai cumpără ace? Hai la ace din capitală! Ace de cusut din capitală! Se apropia de periferia orașului Hamamatsu, umblând fără griji, ca Întotdeauna. UN ALT STĂPÂN Matsushita Kahei era originar din provincia Enshu. Fiu al unui samurai de țară, devenise vasal al clanului Imagawa, cu un domeniu În Suruga și un stipendiu de trei mii de kan-i. Era guvernator al fortăreței Zudayama și administrator șef al stației de tranzit de la Podul Magome. Pe vremea aceea, Râul Tenryu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
negustor de ace. — Negustorii ambulanți nu intră pe poarta asta fără aprobare. Ieși afară! — Mai bine Întrebă-l Întâi pe stăpânu-tău. — Și de ce-aș face asta? — L-am urmat Încoace fiindcă așa mi-a spus el. Am venit cu samuraii care tocmai au intrat. — Nu-mi vine-a crede că stăpânul aduce unii ca tine. Îmi pari destul de dubios. Chiar atunci, Nohachiro Își aminti de Hiyoshi și veni să-l ia. — E-n regulă, Îi spuse el portarului. — Ei, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
răsunau din conac, unde se juca o piesă Nô. Familia Imagawa din Suruga era mândră și ilustră. Gusturile membrilor săi nu Îmbrățișau numai poezia, muzica și dansul, ci tot ceea ce era considerat un lux din capitală: săbii cu intarsii pentru samurai și lenjerie rafinată pentru femeile lor. Kahei, din partea lui, avea gusturi simple. Totuși, opulenta lui reședință arăta cu totul diferit de conacele samurailor din Kiyosu. „Cam slab Nô-ul ăsta,“ Își spuse Hiyoshi, stând Întins pe paiele așternute pe pardoseala staulului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
poezia, muzica și dansul, ci tot ceea ce era considerat un lux din capitală: săbii cu intarsii pentru samurai și lenjerie rafinată pentru femeile lor. Kahei, din partea lui, avea gusturi simple. Totuși, opulenta lui reședință arăta cu totul diferit de conacele samurailor din Kiyosu. „Cam slab Nô-ul ăsta,“ Își spuse Hiyoshi, stând Întins pe paiele așternute pe pardoseala staulului gol. Îi plăcea muzica. Nu că ar fi Înțeles-o, dar Îl Încânta lumea veselă a viselor pe care i-o plăsmuia. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
trecutul lui și dacă nutrea nădejdea de a servi pe cineva. Hiyoshi Îl asigură că da. Își făcea mari speranțe pentru viitor și cutreiera provinciile de la vârsta de cincisprezece ani. Umbli prin provincii de doi ani, dornic să slujești un samurai? — Da. — Atunci, de ce mai ești Încă negustor de ace? Întrebă cu subînțeles Kahei. Să-ți cauți doi ani un stăpân fără a-l găsi - mă Întreb dacă n-o fi ceva În neregulă cu tine. Am părți bune și părți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un stăpân fără a-l găsi - mă Întreb dacă n-o fi ceva În neregulă cu tine. Am părți bune și părți rele, ca orice om. La Început, am crezut că m-ar mulțumi orice stăpân sau orice casă de samurai, dar, după ce am ieșit În lume, am Început să-mi schimb părerea. — Să ți-o schimbi? În ce sens? — Călătorind și privind clasa războinicilor În ansamblul ei - generalii buni, cei răi, seniorii provinciilor mari și mici - am ajuns la concluzia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În glas. Acest răspuns lipsit de bucurie Îl nemulțumi pe Kahei dar, În calitate de nou stăpân al acelui tânăr vagabond Îmbrăcat doar Într-o haină subțire de bumbac, nu-i trecu prin minte că el Însuși putea avea anumite lipsuri. Asemenea samurailor din alte clanuri, samuraii Matsushita se instruiau intensiv În arta echitației, necesară În luptă. La ivirea zorilor, ieșeau din dormitoare cu lănci și săbii de antrenament și ieșeau pe câmpul Întins, din fața magaziei de orez. — Hiiaaa! Se ciocneau lance de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lipsit de bucurie Îl nemulțumi pe Kahei dar, În calitate de nou stăpân al acelui tânăr vagabond Îmbrăcat doar Într-o haină subțire de bumbac, nu-i trecu prin minte că el Însuși putea avea anumite lipsuri. Asemenea samurailor din alte clanuri, samuraii Matsushita se instruiau intensiv În arta echitației, necesară În luptă. La ivirea zorilor, ieșeau din dormitoare cu lănci și săbii de antrenament și ieșeau pe câmpul Întins, din fața magaziei de orez. — Hiiaaa! Se ciocneau lance de lance, sabie de sabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
intensiv În arta echitației, necesară În luptă. La ivirea zorilor, ieșeau din dormitoare cu lănci și săbii de antrenament și ieșeau pe câmpul Întins, din fața magaziei de orez. — Hiiaaa! Se ciocneau lance de lance, sabie de sabie. Dimineața, toată lumea, până la samuraii de rang inferior din bucătărie și oamenii care făceau de gardă, Își dădeau toată silința și se Întorceau de pe câmpul de instrucție roșii la față de efort. Vestea că Hiyoshi fusese luat ca servitor se răspândi repede prin conac. Grăjdarii Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
tratau ca pe un Începător și-i dădeau ordine. — Hei, Maimuță! În fiecare dimineață de-acum Încolo, după ce ducem caii la păscut, să faci curat În grajduri. Bălegarul Îngroapă-l În desișul de bambuși. După ce termină de curățit bălegarul, un samurai mai vârstnic Îi spuse: Umple ulcioarele mari cu apă. Și continuă: — Sparge lemne de foc. În timp ce despica butucii, i se spunea să facă altceva. Pe scurt, era sluga slugilor. La Început, a fost popular. Oamenii spuneau: Nimic nu-l enervează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
butucii, i se spunea să facă altceva. Pe scurt, era sluga slugilor. La Început, a fost popular. Oamenii spuneau: Nimic nu-l enervează, nu-i așa? Calitatea lui e că, orice i-ai spune să facă, nu se Înfurie. Tinerii samurai Îl simpatizau, dar În felul În care copiilor le place o jucărie nouă, iar, uneori, Îi făceau daruri. Însă nu peste mult, oamenii Începură să se plângă de el. — Mereu e pus pe ceartă. Îl perie pe stăpân. — Pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În care copiilor le place o jucărie nouă, iar, uneori, Îi făceau daruri. Însă nu peste mult, oamenii Începură să se plângă de el. — Mereu e pus pe ceartă. Îl perie pe stăpân. — Pe toți Îi ia de proști. Întrucât samuraii mai tineri făceau multă gălăgie pentru cele mai mici greșeli, erau ocazii când reclamațiile pe seama lui Hiyoshi ajungeau la urechile lui Kahei. Să vedem cum merge În continuare, le spuse el servitorilor, Închizând discuția. Faptul că soția și copiii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
seamă pe litoralul răsăritean. Puterea i se reflecta În ținuta vasalilor lui Imagawa. Un om ca Matsushita Kahei era diferit de cei mai apropiați vasalii ai lui Yoshimoto, dar și el avea o bogăție incomparabil mai mare decât casele de samurai pe care Hiyoshi le cunoscuse În Kiyosu, Nagoya și Okazaki. Primea numeroși oaspeți și până și slugile păreau s-o ducă trai pe vătrai. — Maimuță! Nohachiro Îl căuta pe Hiyoshi În grădină. — Aici, sus. — Ce faci acolo? ridică Nohachiro privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
zi, la amiază, adormi adânc la umbra unui copac de paulownia. Stătea rezemat de trunchi, cu capul căzut pe-un umăr și brațele Încrucișate pe piept. Pe pământul scorojit de căldură, nu se mișca decât un alai de furnici. Doi samurai tineri, care nu-l Înghițeau, trecură pe lîngă el, cu lăncile de antrenament pe umeri. Ia te uită. Maimuțoiul. — Bine le mai doarme, nu? Un puturos bun de nimic. Cum o fi ajuns favoritul stăpânului și-al stăpânei? Nu le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mai Îngădui nici un protest, Îl târâră pe Hiyoshi cu forța pe câmpul din fața magaziei. Aveau să-l Învețe minte pentru că sfidase regulamentul. Sub cerul arzător, maeștrii artelor marțiale sosiți În vizită și servitorii lui Matsushita se antrenau din răsputeri. Tinerii samurai care-l aduseseră pe Hiyoshi Îl mânară Înainte, cu lovituri puternice În spate. — Ia-ți o sabie de lemn sau o lance și luptă! Hiyoshi se Împletici Înainte, abia ținându-se pe picioare, dar nu ridică nici o armă. — Ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mintală de a transcende nevoia de forță și de a regulariza fluxul ch’i-ului. Și continuă să vorbească, Îndelung și cu mult entuziasm. Profund impresionați, spectatorii ascultau atenți, până Îi deranjă un zgomot din spatele lor. — Maimuțoi Încăpățânat! ridică tânărul samurai coada lăncii, lovindu-l pe Hiyoshi În șold. — Au! țipă băiatul, cu glas plângăreț. Era clar că lovitura Îl duruse. Își schimonosi fața și se Îndoi de mijloc, frecându-și șoldul. Grupul se destrămă, pentru a se strânge din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lovirea și străpungerea adversarilor e cea mai grozavă artă din toate. Aceasta ar fi de folos pentru pedestrași și soldații de rând, dar să fie oare esențială pentru un mare general care... — Ia vezi cum vorbești! se răsti unul dintre samurai, trântindu-i un pumn Îndesat În obraz. — Au! Își duse Hiyoshi ambele mâini la gură, ca și cum i s-ar fi rupt falca. — Remarcile astea jignitoare nu pot fi trecute cu vederea. Ajunge să fie un obicei. Maestre Shohaku, vă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și rouă. Părul slinos și obrajii slabi, arși de soare, Întregeau, cumva, impresia epuizării. Era Întruchiparea unui om care eșuase În planurile sale. — Din ce trăiești? — Vând ace. — Nu lucrezi pentru nimeni? — Am lucrat În vreo două-trei locuri, case de samurai nu prea iluștri, dar... — Ca de obicei, te-ai săturat de ei, presupun. Câți ani ai acum? — Șaptesprezece. — Omul n-are ce face dacă e prost din născare, dar să n-o Întinzi prea mult făcând pe prostul. Există o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
scăldat, și nimic mai mult. Văzând totul cu ochii lui, Hiyoshi Își dădu, În sfârșit, seama că aceste ieșiri nu trădau un senior frivol care se bălăcea pe timp de arșiță vara. Era instrucție militară În toată regula. La Început, samuraii călăriră În grupuri mici, Îmbrăcați cu hainele ușoare, pe care le-ar fi purtat la o ieșire În aer liber. Dar, la sunetul cornului și În bătaia tobelor, formară regimente care se ciocniră În mijlocul râului. Apele clocoteau și, În spuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]