2,112 matches
-
toate cu tineretul națiunii și s-a folosit pentru atingerea țelului său binefăcător, în măsura în care aceasta a depins de el, de mijloace și cerințe care au cruțat prejudecățile, obiceiurile și tradițiile, diluându-le cu o grijă pregătitoare. Acestea constituie într-adevăr sanctuarul popoarelor asiatice, unde fiecare adevăr pare a fi un mare adevăr câștigat prin experiență, spre exemplu în statele sultanice, unde obiceiurile și tradițiile alcătuiesc întregul sistem politic al acestor națiuni. El a ignorat aici în tăcere neplăcerea și toate neajunsurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Gheorghe Tescu (emoționantă nu doar pentru foștii seminariști, câți au mai rămas!), rememorat la 60 de ani de la desființare prin gestul celor cinci „supraviețuitori” adunați mai întâi sub umbra de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați... „Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii.” În modestia lui, pe care încă i-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
E ca și cum ar aștepta să devină obiectul unei proxime levitații. Recitesc Fedon și mă regăsesc, febril, în ultima zi de viață a lui Socrate. Mozaicul din Sulmona Azi m-am întors din nou cu gândul la vila din Sulmona, de lângă sanctuarul lui Hercule Curinul, la poalele Muntelui Morrone. Păstrez încă vie în memorie amintirea figurilor geometrice ale mozaicului din piscină: un cerc înscris în pătrat, apoi felurite motive decorative și peștii fantastici ce par să danseze vioi de jur împrejur. Peștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atunci când am avut revelația, fiecare individual, că mesagerul fusese primit de Zalmoxis și că zeul comunica realmente cu credincioșii. Sacrificiul pe care l-am urmărit la Sarmisegetuza era însă cu mult mai pompos: ceremonialul se desfășura pe altarul circular de lângă sanctuar, și acesta tot în formă de cerc. Era din marmoră sculptată, având în mijloc un soare cu douăsprezece raze negre și un canal pe care trebuia să se scurgă sângele. Mesagerul, după ce a fost instruit cu mult înainte asupra călătoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un canal pe care trebuia să se scurgă sângele. Mesagerul, după ce a fost instruit cu mult înainte asupra călătoriei care avea să-l ducă la zeu, era pus seminud pe altar. Toate acestea se petreceau în spațiul central din interiorul sanctuarului. Zborul către înălțimi este momentul cel mai solemn. În clipa aceea, sacerdoții privesc spre creștetele brazilor și parcă așteaptă un anumit semn; nimeni nu privește în jos și dintr-o dată totul rămâne suspendat. Nici aerul nu se mai mișcă, așteptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
noi, pe care nu le-aș fi cunoscut niciodată, aflate în interiorul țării. Dincolo de Istru, am vizitat orașe fortificate și sate opulente. Dacia e populată de milioane de locuitori care trăiesc din agricultură și oierit, încă din vremurile primitive. Opreliștea tăcerii Sanctuarul secret al geților e situat pe muntele sacru Kogaion. Nici măcar Aia n-a fost vreodată în locul acela. Femeile nu au acces. Se poate ajunge până la o anumită zonă alpină de care nu se poate trece mai departe. Aici nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din copilărie. Mama mea, care era foarte tânără, se arăta aproape tot timpul îngrijorată din cauza mea. Doar ea știa să fie tot atât de atentă cu mine. Când mă duceam să mă joc, mă urmărea pe ascuns pe potecile ce duceau la sanctuarul lui Hercule Curinul: se pitea în spatele unui tufiș și mă pândea grijulie, gata să intervină în caz de primejdie. Îmi amintesc de ziua aceea când m-a apărat de o viperă. Mă întâlnisem cu ea fără să știu cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și surâde. Apoi îmi face semn cu degetul ridicat. Tăcere! Bicisnic În grădina mea sunt brazi de un verde așa de închis, încât bat în negru. Îi înconjoară niște mesteceni albi; aceștia sunt dispuși geometric, formând un cerc magic. Și sanctuarul circular de la Sarmisegetuza e înconjurat de asemenea șiruri duble de brazi și mesteceni. Acești arbori, pe care geții îi consideră însemne ale morții și ale vieții, reușesc să-mi dea un sentiment peren de vigoare. Îmi place să prind între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vizita în templu. Existau asemenea intervale, uneori destul de lungi. Se știe că zeița iubirii, după ce-și ia unele precauții misterice, permite sosirea unor noi doritori de inițiere, lansând un semnal luminos. Mi-au mărturisit că femeile care locuiesc pe lângă sanctuar trebuie să se supună obligației de a se prostitua în templul sacru cel puțin o dată în decursul vieții; darurile pe care le primesc trec în beneficiul colectivității. Nici măcar fecioarele nu sunt scutite de această obligație. Nu se simt pângărite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Originea-i trebuie să fi fost cu siguranță aristocratică. Deși Aia nu vrea deloc să vorbească despre sine, totuși, prin sat, se șoptește că e de descendență regală. Poate că și ea, ca și mătușa aceea a ei, ajunsă la sanctuarul Venerei din Eryx, a fost amestecată în intrigile de palat de la Sarmisegetuza și a trebuit să facă o alegere decisivă, condiționată de propria-i cerință interioară. A ales o viață retrasă, potrivit doctrinei de absolută libertate pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui de către tovarășii invidioși. Nici un păstor nu consideră acest omor ca pe un act mișelesc, ca pe ceva ce-ar conduce la revoltă individuală. Toți privesc evenimentul morții cu liniște: în viață se îngrijesc doar de pregătirile pentru trecerea dincolo. Sanctuar Sanctuarul la care m-a condus preotul e construit în mijlocul unei pajiști înconjurate de brazi. E vorba de un spațiu rectangular delimitat de coloane: sunt șaizeci cu totul, dispuse pe zece rânduri, fiecare de câte șase. Pe un postament de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de către tovarășii invidioși. Nici un păstor nu consideră acest omor ca pe un act mișelesc, ca pe ceva ce-ar conduce la revoltă individuală. Toți privesc evenimentul morții cu liniște: în viață se îngrijesc doar de pregătirile pentru trecerea dincolo. Sanctuar Sanctuarul la care m-a condus preotul e construit în mijlocul unei pajiști înconjurate de brazi. E vorba de un spațiu rectangular delimitat de coloane: sunt șaizeci cu totul, dispuse pe zece rânduri, fiecare de câte șase. Pe un postament de marmoră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așezate torțe și vase pline cu tămâie. Când moare cineva, se aprind torțele timp de trei zile la rând: se spune că sufletul defunctului are nevoie de aceste semnale luminoase ca să mai rămână în preajma trupului părăsit îm momentul decesului. Noaptea, sanctuarele acestea, situate pe înălțimi sau pe vârful colinelor, pot fi văzute de departe și comunică o senzație de pace, care derivă din pâlpâirile acelea egale ce strălucesc cu o lumină intensă. În acest fel se știe când moare un membru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de departe și comunică o senzație de pace, care derivă din pâlpâirile acelea egale ce strălucesc cu o lumină intensă. În acest fel se știe când moare un membru al colectivității. Aprinderea torțelor e rezervată unor fecioare care locuiesc în sanctuar: ele îndeplinesc toate sarcinile sacre legate de aceste evenimente funerare. Aceste fete virgine păzesc templul și veghează ca nimeni să nu treacă pragul dintre sacru și profan. Orice sanctuar reprezintă un memento mori. Rămân în contemplație adâncă. Mă scutur de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al colectivității. Aprinderea torțelor e rezervată unor fecioare care locuiesc în sanctuar: ele îndeplinesc toate sarcinile sacre legate de aceste evenimente funerare. Aceste fete virgine păzesc templul și veghează ca nimeni să nu treacă pragul dintre sacru și profan. Orice sanctuar reprezintă un memento mori. Rămân în contemplație adâncă. Mă scutur de mine însumi și simt cum mă purific instantaneu. Copilul năzdrăvan Azi nu voiam să întârzii așa de mult timp pe plajă, dar l-am întâlnit din nou pe copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îi este adresat un salut prietenos. Toți au fost înștiințați dinainte de sosirea mea, adică de sosirea lui Ovidiu. Știu totul despre mine și mă privesc cu curiozitate și bănuială: se tem ca nu cumva să fiu lipsit de respect față de sanctuarele și obiceiurile lor. Mă mișc cu multă băgare de seamă și sobrietate, respectând strict sfaturile Aiei. Urmez ipostaza de novice în învățăturile lui Zalmoxis. Pentru câtva timp dăm ocol printre stâncile fortificate și văile locuite: mi se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu se uită la oamenii care trec. Pare că sunt cufundați într-o adâncă meditație care-i distrage total de la observarea lumii exterioare. Din momentul în care i-am întâlnit pe preoți, au dispărut fortificațiile și au apărut foarte multe sanctuare, construite pe terase suprapuse. Acum o pădure de coloane de piatră și lemn a luat locul arborilor, substituindu-se peisajului natural. În fiece sanctuar sunt făclii aprinse care accentuează intensitatea liturgică a meditației. Am observat și unele locuri sub cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
momentul în care i-am întâlnit pe preoți, au dispărut fortificațiile și au apărut foarte multe sanctuare, construite pe terase suprapuse. Acum o pădure de coloane de piatră și lemn a luat locul arborilor, substituindu-se peisajului natural. În fiece sanctuar sunt făclii aprinse care accentuează intensitatea liturgică a meditației. Am observat și unele locuri sub cerul liber în care tineri și tinere, îmbrăcați și ei tot în in alb, se înșiruiau hieratic în fața unui maestru care-i învăța doctrina lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întreg trecutul meu; existența consumată la Roma nu mai conta absolut deloc. Episodul cel mai luminos al vieții mele era legat de vizita la templul Venerei din Eryx, după care urma întunericul total până la ultima mea călătorie în Grecia, la sanctuarul din Delphi. Din viața mea amoroasă și din faimoasele mele isprăvi de poet ilustru, nu mai rămâneau decât urme șterse, acte concupiscente care nu-mi mai aparțineau. Geamătul trupului meu, încleștat cu acelea ale celor mai frumoase femei din Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pus stăpânire pe mine numai la gândul timpului irosit în tinerețe. Nu știu cum să-mi explic plinătatea aceasta de gând care m-a ajutat să înțeleg până la capăt al meu iter existențial. Poate că-n locul acela, în aerul pur al sanctuarului de la Sarmisegetuza, exista vreo fisură secretă care comunica cu zeul, și Zalmoxis mă spăla de toate necurățeniile eului ca să mă pregătească pentru Marea Călătorie. Eram deja gata. „Ultraj amoros” Mă cufund în tăcerea nopții așa cum un pește se afundă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acelea, simțeam c-o urăsc. Poate că vocația mea de seducător fanatic s-a născut chiar atunci, ca răspuns defensiv la acel „ultraj amoros”. Călătorie în Geția (7) N-am insistat destul asupra frumuseții peisajului din timpul călătoriei mele către sanctuarul de pe muntele Kogaionon. Nu era vorba numai de frumusețe; aș vrea să amintesc și de impresia ciudată pe care o simțeam, de acel impuls îmbucurător ce mă umplea de surpriză și mă aviza că mă aflu într-o lume ireală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
caută locul cel mai potrivit cu propria lui meditație. Se ajunează și se beau fierturi de plante și nu se doarme timp de trei zile și trei nopți. La sfârșit, toți coboară și caută refugiu în chiliile ce se găsesc în jurul sanctuarului circular. Am rămas acolo sus, fără să mă tem că puterile mă vor părăsi. Acum, dimpotrivă, pot să spun că mă simt mai sănătos decât la sosirea mea. Aia mă prevenise în privința asta. Poate că cerul atât de apropiat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
chiar dacă sunt pregătit. Elegia sfâșietoare a bradului are un efect cathartic imediat și mă simt pe deplin împăcat după ce o recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-am simțit înfricoșat. Mi s-a părut că cel care stătea dincolo de ferestruică socotea nedemnă prezența mea și cu totul nepotrivită cererea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Hermes Trismegistus: „Tot ce se află dedesubt/este aidoma cu ceea ce se află deasupra/și ceea ce e sus/este mereu precum ceea ce e jos/pentru a împlini miracolul/lui Unu”. Mi-a dezvăluit că cele 180 de coloane ale sanctuarului circular reprezintă cele 180 de zile, adică jumătatea anului din calendar, în timp ce cele aflate în interior păstrează secrete astronomice. A mai spus că Zalmoxis e un zeu al pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
secrete astronomice. A mai spus că Zalmoxis e un zeu al pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc au un caracter soteriologic, deoarece îndepărtează spiritele rele ce locuiesc în natură. În timpurile străvechi, coloanele din sanctuarele dreptunghiulare susțineau cerul. Acum simbolizează legătura cu cosmosul prin intermediul ritualului sacrificial: torțele puse pe fiecare coloană înlocuiesc capetele tăiate ale oamenilor și ale animalelor ce se puneau acolo în vremuri îndepărtate. „Golul trebuie umplut”, a adăugat apoi vocea cavernoasă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]