2,378 matches
-
în spatele gesturilor vitaliste ori al ștrengăriilor ludice, care, la rândul lor, devin manierism asumat, joc literar și existențial. De altfel, în epigrame, ca și în câteva proze experimentale, P. excelează în capacitatea de asumare a unui tipar, cultivând construcția prozodică savantă, formula prețioasă a sonetului, concentrarea „ermetică” a catrenului. În epigrame specifică este ironia casantă, exagerarea dusă la absurd, într-o manieră senin-cinică. Realitatea pe care o acoperă textul pare să-i devină umoristului, așa cum și afirmă undeva, cu totul indiferentă
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
specialitate, lucrările lui P. depășesc marginile arheologiei și ale istoriei în genere, putând fi revendicate și de filosofie, și de literatură. Ele i-au creat nu doar un prestigiu științific, ci și o autoritate morală cum puțini au avut, tânărul savant exercitând asupra unei părți din intelectualitatea umanistică o covârșitoare influență. Cutezătoarea lui sinteză Getica (1926) va reprezenta mai mult decât „o etapă importantă” în evoluția arheologiei românești, rămânând vie prin dimensiunea creativă. Om de știință riguros până la fanatism, mergând cu
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
se lupte cu turcii, cum va face fratele său Mihai), împodobește Curtea cu grădini în care erau animale sălbatice, păsări exotice în colivii și alte ciudățenii capabile să stârnească o „meraviglia” barocă, se înconjoară de apuseni, poartă cu aceștia discuții savante despre latinitatea limbii române („La loro lingua - va scrie Sivori - è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte mischia di latino, parte italiano, parte greca e parte schiavona”), savurează împreună cu ei poezia lui Ronsard și face ca această atmosferă
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
cântătoare (1982), nod liric ce definește o ținută artistică acum bine structurată, versurile configurează mai degrabă un univers închis în sine, cu ușoare reverberații spre lumea din afară („Poemul cochilie cântătoare,/ Când taina-și dorește auzul aproape/ Păstrând răsucite-n savanta-i lentoare/ Mările lumii cu suflet de ape”). Motivele și temele poemelor semnate de O.-N. sunt mai puțin conturate, încât se poate spune că poeta nu are motive lirice predominante, iar cele perceptibile (iluzia, clarobscurul romantic, esențele folclorice) se
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
vorbește un jargon imposibil, franțuzist, ciunist etc. Carantina (1851), după Eugène Scribe și Édouard Mazères, e croită în maniera farselor clasice. N. a mai tradus din Victor Hugo (Angelo tiranul Padovei și Maria Tudor) și Molière (patru scene din Femeile savante), precum și piese de D’Ennery, Eugène Cormon, Jean-François-Alfred Bayard, Philippe Dumanoir ș.a. Două dueluri este o prelucrare a lui Pierre Carmouche și Méllesville după Nanine ou Les préjugés vaincus de Voltaire. N., unul dintre cei mai buni traducători în versuri
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
lui: această tradiție, preluată, poate individualiza arta națională. Ca arheolog, O. are o contribuție de seamă la descoperirea și cercetarea, din perspectivă estetică, a vestigiilor de cultură materială veche și medievală românească. Studiile sale, monografia Le Trésor de Pétrossa, elaborări savante, cu o informație prodigioasă, exercită o seducție specială prin aptitudinea autorului de a transforma un obiect, un vestigiu într-un centru al lumii, luminat prin ocoluri succesive și conexiuni neașteptate, reînviat, recreat. Se exprimă aici „vechea libertate a curiozității sale
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
a comunicării intelectuale. În nomadismul acestui voluptuos al digresiunii există întotdeauna o premisă, un pretext care îl declanșează. În Câteva ore la Snagov pretextul este un pelerinaj istoric. Rătăcind pe urmele celor ce au fost, autorul alătură informației, referinței istorice savante reveria, fantazarea, interesat cu deosebire de sugestii venind dinspre figuri și scene dramatice, dinspre duhurile istoriei. Pe o altă treaptă se situează Pseudo-cynegeticos, efigie a umanismului estetic al lui O. Și aici există un pretext, opera fiind „scrisă cu gând
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
același nume”) și fac pași, timizi încă, spre integrarea reminiscențelor clasice („Destoinici pentru aceea de bărbătească virtute/ Cununi de mulțumire nu încetați a-i împleti”). Epigramma din 1649, consacrată aceleiași doamne Elina, reprezintă o treaptă către aproprierea unei maniere poetice savante - jocul etimologic. Renașterea și apoi barocul redescoperiseră și preluaseră acest procedeu ingenios care îi încântase pe toți marii poeți ai Antichității. N. încearcă în versurile sale (compuse într-o slavonă cizelată) să afle sensurile numelui surorii sale, soție a voievodului
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
vor adăuga în cărțile următoare Alexandru și Constantin, băieții mai mici. Zece texte independente alcătuiesc o carte inedită, vădind un parodist superior. Calitățile și defectele protagoniștilor sunt dozate cu abilitate. Într-o urbe unde stereotipiile, conclavurile „intelectuale” sunt esențiale, aerul savant al motivațiilor înconjoară întâmplări banale sau, în chipul cel mai firesc, situații neverosimile, cu valoare simbolică. Spre exemplu, membrii familiei Mirmidon și vecinii lor se întrec în construirea, pe acoperișul caselor, a câte unui turn cât mai impozant. În proza
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
10; Datcu, Dicț. etnolog., II, 141-142; Rusu, Membrii Academiei, 394; Dicț. scriit. rom., III, 605-607; Iordan Datcu, Să ne amintim de Pericle Papahagi, în Caleidoscop aromân, IV, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 2000, 107-111; Matilda Caragiu Marioțeanu, Un profesor savant - Pericle Papahagi, în Caleidoscop aromân, IV, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 2000, 112-115. I.D.
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
române, București, 1999; Întoarcere în Bucureștiul interbelic, București, 2003. Traduceri: Angelus Silesius, Cherubinicher Wandersmann-Călătorul heruvimic, postfața trad., București, 1999; Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați, București, 2002. Repere bibliografice: Tania Radu, „Lenevind într-un ochi”, LAI, 1991, 8; Alex. Ștefănescu, Studiu savant, joc literar și poem critic, RL, 1999, 12; Costache Olăreanu, „Alfabetul doamnelor”, ALA, 1999, 456; Paul Cernat, Meniu de cărți-desert, „Vineri”, 1999, 6; Dan C. Mihăilescu, Din istoricul femeii la români, „22”, 1999, 31; Victoria Luță, Eleganță și rigoare, OC
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
este însă însoțită de o puternică neliniște interioară, de o stare de anxietate indusă de lipsa cultivată a reperelor comune sau de ascunderea lor în spatele constrângerilor insidioase, atât de invizibile și totuși parcă omniprezente. Media sunt complet dezinteresate de cunoașterea savantă sau pură. Emisiunile așa-zis culturale, consacrate analizelor de idei, devin repede atât de marginalizate în audiență, încât de-abia supraviețuiesc și atunci numai pe canalele televiziunii publice, care declară că își asumă și un rol de „educare” a publicului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a schimba grimase reciproce. Reflexivitatea stimulată de media ajunge să fie eminamente bazată pe o cunoaștere empirică și comună și pe repere valorice difuze. De aceea, cred că sociologul francez M. Gauchet are dreptate când spune că „în mijlocul celei mai savante, celei mai pătrunse de știință, celei mai instruite societăți care a existat vreodată, ideologia dominantă provoacă fără să-i pese regresia intelectuală”. Individualizarea reflexivă este amenințată să opereze cu conținuturi prea puțin semnificative și să cadă pradă unei gândiri și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ba dimpotrivă, adoptă obiceiurile, legile locului. Ceva îl deosebește totuși de ceilalți. Simte că pe umerii săi apasă cu putere misiunea civilizării popoarelor băștinașe din regiune. Îndemnat de această provocare, Ovidiu călătorește de unul singur prin împrejurimi și poartă discuții savante cu localnicii nedumeriți. Îndeletnicirea, foarte ciudată pentru cei din jur, îl transformă pe eroul lui M. în caricatura modelului său arhetipal. Tot despre exil, dar într-o cu totul altă manieră vorbește piesa Idoli de lut. Aici predomină tonul grav
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
apoi citaniile sfinte - exprima de fapt nevoia profundă de regenerare lăuntrică și dorul de lumină, de inefabil sau de căldură vindecătoare 1. Vârsta etică a adolescenței confirmă așadar prioritatea intuiției holistice față de decupajul analitic, a gestului fondator față de hermeneutica întârzierilor savante. Confruntarea dintre religia seculară a comunismului și oamenii liberi ai rezistenței românești ne arăta că integritatea se câștigă printr-o păzire temeinică a locului inimii. Închisoarea era locul unde pofta de profanare a călăilor conducea la macularea gesturilor ritualice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prieteni, ne-am întrecut în desfrâul poftei de carte. Parcurgând frenetic tomuri vechi și istorii rebarbative, am cunoscut nu doar deliciile cunoașterii pure, ci și ispitele pervertirii în enunț și locvacitate. În doar trei sau patru ani asimilaserăm arta cârcotelii savante, devenind robi ai buchiilor, tineri ideologi ori specialiști ai „mobilităților academice”. Am învățat și noi cum să fim profesioniști ai ambiguității, „intelectuali” capabili să-și compenseze lașitatea existențială recurgând la practica logoreei. Treptat, am acceptat că filozofia, literele, dreptul și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
arta portretisticii este una dintre cele mai importante beneficii ale noilor deschideri spre anonimatul atâtor continente. Eseul are în primul rând capacitatea de a redea importanța paradoxului în imensa parabolă a istoriei umanității, făcând-o vizibilă nu doar pentru elita savantă. Odată asigurat succesul alfabetizării, eseul putea deveni varianta laică a predicii ecleziastice. Eseul evocă urgența unui nou tip de lectură: aceea tăcută, cursivă și imediată. Contrastul cu tehnica ruminației (lectio divina), practicată de întreaga tradiție monastică, aproape că nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și ce nu poți spune public; eu încă nu. La fel, nu-mi dă pace gândul de a face siriacă pentru o specializare de dragul specializării. Respect enorm erudiția, dar nu țin cu orice preț la o carieră bazată pe articole savante în reviste europene cu tiraj de trei sute de exemplare, vândute la prețul unei căruțe de lemne. Și, încă o dată, nu visez să pot edita clasici păgâni, în timp ce abia-mi cunosc propria tradiție. Fiindcă este sezonul, îți confirm dezabuzarea în fața invitațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scrierilor evagriene a fost anunțată la Editura Deisis. Toate aceste demersuri patristice locale au luat naștere prin conjuncție cu redescoperirea operei evagriene în Occident, la începutul secolului XX. Printre inițiatorii acestei revoluționare direcții de cercetare patristică se numără W. Frankenberg, savantul orientalist care, în 1912, edita pentru prima dată într-o limbă de circulație europeană câteva dintre operele monahului din Kellia 4. Această primă contribuție notabilă va fi apoi fructificată și de alți editori și comentatori ai operei monahului egiptean, între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sf. Serghie” din Paris, preotul Sofronie petrece, precum Iacob în pustie, lungi nopți de război lăuntric cu mândria omului cel vechi, înfruntând cu neputință și uimire pe Îngerul lui Dumnezeu (Geneză 32). Fără să mai suporte aerul artificial al discuțiilor „savante”, convențiile sociale pline de ipocrizie, cultura hedonistă și foarte indulgentă a „intelectualilor” din exil care uitaseră degrabă suferința celor de acasă, dar mai ales fiind dezgustat de slava deșartă a lumii (pe care i-o oferise deja o carieră artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cheia discursului teologic se ascunde în geniul adecvării multiplului discursiv la unul ireductibil al ființei care te ascultă. Pentru a entuziasma, cuvintele trebuie însă întrupate prin fapte. Mărturia personală contează mai mult decât orice probă de acuratețe bibliografică. Nici studiul savant pe baza documentelor de arhivă, nici eseistica sprintenă a celor pasionați de istoria ideilor, cu atât mai puțin foiletonistica sobră sau poemul fulgurant, nu sunt excluse din concertul vast al inteligenței creștine. Cheia, în toate aceste demersuri, rămâne capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și sacramental al liturghiei Bisericii i-a lăsat pe mulți intelectuali autohtoni complet indiferenți, aceasta poate tocmai pentru că rugăciunile și Euharistia erau săvârșite pe limba tuturor. Critica teologică de care avem astăzi nevoie nu se poate complăcea în suficiența unei savante dezbateri care nutrește vanitatea, disprețul sau aroganța. Cuvintele teologiei Părinților erau călite în rugul aprins al liturghiei Bisericii, fapt pentru care opera lor critică putea viza atât superstițiile magice ale maselor, cât și idolatriile intelectuale ale elitei. Prin urmare, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a desemna mediul de formare prin „acțiune comunicativă” (cu sintagma lui Habermas) a societății deschise. După „revoluția” din 1989, publicațiile de oarecare ținută intelectuală - de la efemeridele primelor luni de libertate la avatarii vechilor periodice, de la (noile) reviste culturale și jurnale savante la anuarele academice - s-au lansat în imensul efort de a reîntemeia democratic spiritul nostru public. La început, lucrurile păreau simple: Noul prooccidental se angajează într-o luptă pe viață și pe moarte cu Vechiul ceaușist (adică protocronist, autohtonist, nomenclaturist
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
publică preponderent „abstractă și literară”, narcisică și preocupată de reacția „la cald”); a avut mulți ani un sit Internet puțin activ. Toate acestea, alături de tematica sobră, serializarea unor eseuri și studii mai potrivite ca stil și dificultate tehnică pentru periodicele savante, și pesimism (un alt nume românesc al lucidității), tindeau până de curând, când un reviriment al interesului tinerilor este observabil prin creșterea numărului de accesări ale sitului Internet, să scoată 22 din cursa pentru „inimile și mințile” tinerilor aflați la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]