6,494 matches
-
sau coborînd tonul, cînd încrețindu-și valurile sunetului pînă la un gîlgîit trepidat și foșnitor, cînd netezindu-și țîșnirea vocală pînă la emiterea unor sunete plane și drepte. De aceea, în mod paradoxal, Ion Ianoși părea un fel de un savant sfios și retras în a cărui fire timiditatea nu cred să se fi strecurat vreodată, decît poate, cel mult, în anii tinereții. Odată urcat la catedră și așezat pe scaun, acest profesor începea să facă ceea ce puțini dascăli pot face
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
erau zăgăzuite: "Sub viața sa ordonată, burgheză acum, cred că se ascundea un fel de poftă pentru viața boemă, poftă ce ar fi putut merge până la autodistrugere". Mircea Eliade avea o mască și o gesticulație ce ilustrau cu pregnanță tipul savantului. "Avea un mod pripit de a rosti frazele, un fel de semn că medita în permanență la ceea ce spunea, vorbea toate limbile cu un pronunțat accent românesc. Părea vârstnic, dar totodată era extrem de mobil și dinamic în mișcări; ochelarii săi
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
pentru ea, acel capitol din viață e definitiv închis. Însă femeia pare a ascunde un secret cutremurător în acest thriller plin de revelații, de întoarceri de situație și de staruri. Weekend-ul acesta are premeira și filmul Victor Frankenstein. Povestea savantului care-a recreat din bucăți de cadavru un om și i-a dat prin intermediul electricității viață este una dintre cele mai celebre monster-stories din istoria literaturii și a cinema-ului. Noua ecranizare are câteva atu-uri indiscutabile: protagoniștii (James McAvoy
Desene animate și thrillere în weekend la cinema [Corola-blog/BlogPost/96736_a_98028]
-
-ului. Noua ecranizare are câteva atu-uri indiscutabile: protagoniștii (James McAvoy și Daniel Radcliffe), umorul (pus acolo de Max Landis, unul dintre cei mai talentați tineri scenariști de la Hollywood) și nu în ultimul rând o nouă perspectivă asupra relației dintre savantul Frankenstein și Igor, asistentul său cocoșat. Filmul lui Paul McGuigan pornește de la amiciția dintre Victor Frankenstein (James McAvoy) și Igor (Daniel Radcliffe). Odată rezolvată problema lui Igor (cocoașa) acesta îi va fi sincer și etern recunoscător lui Victor. Îl va
Desene animate și thrillere în weekend la cinema [Corola-blog/BlogPost/96736_a_98028]
-
regretat că a coborât înaintea mea din autobuz. Oricum, fost un moment amuzant și aș vrea să-l mai întâlnesc pe înțeleptul din autobuz. Să-i fac o surpriză distinsului nostru coleg din Ottawa, doctorul scriitor Francisc Ion Dworschak, apărătorul savantului Paulescu: În București, lângă Piața Gemeni, privirea trecătorului este atrasă de o cladire impunătoare, cu o arhitectură deosebită. În curte, în fața clădirii, se află două busturi. Printre crăpăturile de la gard, am putut să citesc ale cui: unul este al lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
privirea trecătorului este atrasă de o cladire impunătoare, cu o arhitectură deosebită. În curte, în fața clădirii, se află două busturi. Printre crăpăturile de la gard, am putut să citesc ale cui: unul este al lui E. Lancereaux (1829-1910) și altul al savantului de renume mondial N. C. Paulescu (1869-1931). Am vrut să fac poze, dar paznicul de la poarta nu m-a lăsat, cu toate că nu există niciun semn cu fotografiatul interzis. și de ce ar fi existat? Tot răul este un bine! Așa se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
credința până în ultima clipă, desi cunoșteau crimele petrecute în gulagul sovietic și al țărilor satelit. Să-i redeșteptam memoria amintind doar câțiva dintre cei cu nume mai „sonore”: Jean-Paul Sartre un marxist notoriu, Albert Camus, Romain Rolland, Andre Malraux, sau savantul Frederic Joliot-Curie, căruia Stalin i-a decernat premiul Lenin. În timp ce în Europa de Răsărit comunismul a fost adus pe tancurile sovietice, în Franța „comunismul a fost o profesiune de credință” . (prof. Marc Lazăr, Institutul de științe Politice Paris). Cioran este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
țări, ce știu și ce nu știu despre noi? Ioan Barbu: Am vizitat Statele Unite și Canada, aproape toate țările din Europa, cu mici excepții, am stat de vorbă, pretutindeni, cu personalități din diverse domenii, de diverse profesii: scriitori, artiști, cărturari, savanți, oameni politici, parlamentari, oameni de afaceri, fete bisericești, cu nenumărați oameni simpli ș.a. Ce m-a izbit, înainte de orice, a fost interesul tuturor - un interes adesea arzător - față de cele ce se petrec, astăzi, în România de după acel decembrie de foc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de dimineață! Corina Diana Haiduc Se poate muri de DOR? Traducătorii au o problemă când trebuie să găsească, în alte limbi, un echivalent pentru cuvântul românesc DOR. Printr-o ciudată coincidență, cuvantul DOR are corespondență cu o expresie folosită de savantul austriac WILHELM REICH care, pe la începutul anilor 1900, a pus în evidență energia albastră a vietii energia ORGONICĂ. Acumularea într-o spirală descendentă a acestei energii a fost numită de el DOR DEAD ORGONIC adică energia moartă, ceea ce duce direct
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și completată de Mihnea Gafița, București, Editura Curtea Veche, 2012, 312 pag. Nici măcar Dawkins, dacă și-ar judeca retrospectiv evoluția spiritului, n-ar putea pricepe saltul de concepție pe care l-a suferit în decurs de trei decenii: dintr-un savant sobru, preocupat de gene, încrengături și fenotipuri, un savant de puritatea intențiilor căruia nu se îndoia nimeni și a cărui onestitate era subînțeleasă în incinta Oxfordului din anii ‘70, din el s-a desprins la un moment dat un misionar
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
2012, 312 pag. Nici măcar Dawkins, dacă și-ar judeca retrospectiv evoluția spiritului, n-ar putea pricepe saltul de concepție pe care l-a suferit în decurs de trei decenii: dintr-un savant sobru, preocupat de gene, încrengături și fenotipuri, un savant de puritatea intențiilor căruia nu se îndoia nimeni și a cărui onestitate era subînțeleasă în incinta Oxfordului din anii ‘70, din el s-a desprins la un moment dat un misionar radical cu priviri aspre, un fel de Feuerbach trecut
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
Lindekens și a multor altora, cu aplicație asupra creației unor mari poeți precum Ezra Pound, William Carlos Williams ori Charles Olson (v., de pildă, Teodorescu-Brînzeu, Mihăieș, 1983: 344-3491). Privind retrospectiv, îmi dau seama că acest interes, cu juvenile ifose de savant, nu era decât dezvoltarea fascinației naiv-adolescentine pentru banda desenată, aliment cultural cu care m-am hrănit hebdomadar începând cu o frumoasă zi din vara anului 1965 (aveam unsprezece ani) și mult până după vârsta „normală”, când astfel de lecturi nu
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
a fi învățat o mulțime de lucruri și împreună cu care a scris numeroase pagini. De altfel, manuscrisele ei sunt în curs de cercetare și publicare după trei sute de ani. Pe numele ei, Emilie de Châtelet (1706-1749), era în corespondență cu savanți celebri ai vremii. Pe Voltaire l-a găzduit timp de 14 ani, cât i-a fost amantă fidelă, sub ochii unui soț îngăduitor, până când nestatornicul filosof s-a îndrăgostit de o nepoată a ei. Căzând ea însăși în brațele unui
Doamna lui Voltaire () [Corola-journal/Journalistic/4129_a_5454]
-
local, călăuzit de prudență și de respectul formal pentru „reglement”. Altul, colegul Udrea, compozitor sub acoperire. Drama, cunoscută, pesemne, lui Sebastian este aceea a profesorului de liceu, exilat într-o meserie fără perspective, dar purtându-și, pe ascuns, bastonul de savant. Miroiu este aproape un ascet, trăind modest, antisocial, anti-monden. Poliția de moravuri, întruchipată de înțepata domnișoară Cucu, profesoara de fizico-chimice, se sesizează din oficiu. Achiziția de către profesor a unei cărți scumpe, care-i parvine acestuia prin mijlocirea șefului de gară
Orașul de provincie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3842_a_5167]
-
Ungureanu( "La Vest de Eden", sau în "Mircea Eliade și literatura exilului", ori la Mircea Popa ( "Întoarcerea la Ithaca. Scriitori români din exil",1998) sau Mircea Handoca, care publică în volumul "M.Eliade și corespondenții săi", o epistolă, unde marele savant este anunțat despre o recenzie , datorată lui M.P., nu am dat peste un portret interior al celui care a fost Mircea Popescu. Evocări avem, desigur, de la redactorii, sau colaboratorii "Revistei Scriitorilor Români", de la Teodor Onciulescu, care scrie despre moartea excelentului
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
grecești, la fel ca obiecțiile lui Ulrich von Wilamowitz la alunecările retorice în care Nietzsche nimerește scriind Nașterea tragediei din spiritul muzicii. Din aceeași categorie a erudiților care respectă litera mai mult decît paroxismele spirituale face parte și Aram Frenkian, savant a cărui vocație clasicistă a culminat în studii dedicate culturii eline. Ce surprinde la armeanul născut în Constanța și școlit la Cernăuți și Paris e că interesul pentru Elada trece dincolo de Homer sau tragici (Eschil, Sofocle, Euripide) și se întinde
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
faptului că în corespondența dintre Eliade și Radu Gyr nu există nici o aluzie la această încadrare - ceea ce, evident, nu este o dovadă. În ce privește atitudinea ulterioară a lui Eliade față de trecutul său legionar, Florin Țurcanu arată în capitolul Imposibila mărturisire că savantul, care dobândise în anii 1960-1970, ca istoric și filozof al religiilor, o notorietate mondială, nu a fost în stare "să-și cerceteze trecutul luând distanța necesară față de el" (Țurcanu, p. 599), "să aleagă de la început dezangajarea, după exemplul lui Cioran
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
prin publicarea unor pagini din Jurnalul lui Mihail Sebastian, în revista israeliană "Toladot" (1972), a ieșit la iveală trecutul legionar al lui Eliade, el l-a negat pur și simplu. "N-am colaborat niciodată la acest ziar" a scris el savantului Gershom Scholem, referindu-se la articolele din "Buna Vestire". Referitor la problema antisemitismului lui Eliade după plecarea sa din țară, Mircea Handoca arată că peste treizeci de scrisori publicate de d-sa, și reproduse fragmentar în marea lor majoritate de
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
Mircea Handoca arată că peste treizeci de scrisori publicate de d-sa, și reproduse fragmentar în marea lor majoritate de Florin Țurcanu, constituie o dovadă elocventă împotriva acuzației de antisemitism. Autorul biografiei lui Eliade publică și alte mărturii ale unor savanți evrei, din care rezultă atitudinea ireproșabilă a lui Eliade față de ei sau chiar sprijinirea carierei unora dintre ei de către savantul român. Am citat mai înainte afirmația dlui Handoca, după care textele lui Eliade referitoare la "simpatia sa față de legionari" "totalizează
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
Florin Țurcanu, constituie o dovadă elocventă împotriva acuzației de antisemitism. Autorul biografiei lui Eliade publică și alte mărturii ale unor savanți evrei, din care rezultă atitudinea ireproșabilă a lui Eliade față de ei sau chiar sprijinirea carierei unora dintre ei de către savantul român. Am citat mai înainte afirmația dlui Handoca, după care textele lui Eliade referitoare la "simpatia sa față de legionari" "totalizează doar câteva pagini din cele câteva mii ale publicisticii". Aici sunt într-o privință de acord cu dl Handoca: trebuie
O problemă deschisă by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/10603_a_11928]
-
Masiva carte Ovid Densusianu în amintirea și conștiința critică românească, ediție îngrijită de Ion Diaconu și Ioan Șerb (Editura "Grai și suflet" - Cultura Națională, 2005, XXII - 482 p.) este concepută ca o contribuție la o mai dreaptă cinstire a operei savantului și la o mai bună cunoaștere a biografiei lui. Cel puțin acesta a fost gândul celui dintâi dintre cei doi editori, care, în urmă cu aproape patru decenii, scria că Densusianu "rămâne încă o figură pe care enigma rezervelor culturale
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
artă (Ion Jalea, G. Oprescu), la filosofi (C. Rădulescu-Motru). A rezultat astfel o amplă evocare a lui Densusianu ca lingvist, filolog, istoric și critic literar, poet, folclorist, șef de școală poetică, profesor universitar, publicist, o evocare a vastelor orizonturi ale savantului, a numeroaselor direcții în care s-a afirmat. Cum în aceste însemnări nu ne putem referi la bogăția observațiilor care alcătuiesc ediția, ne vom rezuma la câteva, majore. La loc de cinste stau aprecierile superlative, unanime cu privire la capodopera autorului, Histoire
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
traco-dace în limba română. O altă serie de considerații, semnate de G. Giuglea, Gh. Ivănescu, D. Șandru, Anton Balotă, I. C. Chițimia, Gh. Vrabie, Marin Buga, Ioan Șerb privesc contribuția lui Densusianu în domeniul dialectologiei și al folcloristicii, toți relevând că savantul a subliniat permanent importanța graiurilor și dialectelor pentru studiile de filologie și de istoria limbii, pentru sporirea studiilor despre macedoromână și istroromână, că a adus puncte de vedere noi, noi orientări și metode în cercetarea științifică a graiurilor românești, indicații
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
despre Dante, despre Dante și latinitatea, despre Aliterațiunea în limbile romanice, Filologia romanică în Universitatea noastră, Sufletul latin și poezia nouă, Păstoritul la popoarele romanice, Graiul păstorilor din Provansa și multe altele. Latinism și occidentalism care caracteriza nu numai bibliografia savantului, ci și personalitatea sa, care era a unui "parizian rafinat" (scria Al. Rosetti). Tot astfel l-au văzut Leca Morariu, care a remarcat la el "subțirimea occidentalului", Iorgu Iordan, pentru care Densusianu a fost "reprezentantul cel mai autentic al spiritului
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
epitete au revenit adesea sub pana celor care l-au evocat: mizantrop, ascet, un mare izolat, o fire închisă, hipersensibilă, necomunicativ, rigid, aspru, neadaptabil, distant. Bunii cunoscători ai săi însă au denunțat aceste "impresii ușoare". Emilian Constantinescu scrie că izolarea savantului era doar "o mască sub care vibrau entuziasmul și încrederea în viață, susținută de o neistovită sete de studiu". Cel mai nuanțat și mai adevărat portret psihologic credem că este acela ce i l-a făcut poetul, psihologul și sociologul
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]