1,487 matches
-
-i, Îi deschide un inepuizabil orizont de așteptări: noaptea orbului doar cântatul unui cocoș și-un dor de lună Rafila Radu În alt poem, orbul este deja expert În a resimți, doar din sunetul aparte al monedei aruncate pe pămînt, savoarea incalculabilă a anotimpului, de care ne molipsește generos și pe noi. moneda căzând lângă palma orbului vară târzie Aidar Bechir În poemele de mai sus, orbul a fost echivalat cu cerșetorul, o ipostază care cocheta implicit cu mila. În alte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cireșele negre sînt Împinși de fervoarea fără opreliști a vîrstei și a verii abia Începute. Totul se petrece Într-o atmosferă de bucurie și Încîntare, Într-o exuberanță a contactului direct și viu cu o lume inepuizabilă În oferta și savoarea ei. Cireșul amar este unul sălbatic, aflat În afara vreunei proprietăți private și poate fi jefuit fără nicio teamă. Copiii sînt desculți pentru că așa se simt mai liberi. Nu doar tălpile, care calcă cireșele căzute, dar și degetele, și buzele, și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dovedesc complexe simbolice. Cireșul amar este un fel de pom al vieții care, abia acum, e resimțit În paradoxala sa ofertă - fructele, roadele culese sînt fatalmente dulciamare. Niciun obiect al dorinței nu este univoc. Odată obținut, Îi simți simultan și savoarea, și amărăciunea. Accentul pus pe Înnegrire vorbește de un drum al vieții, pe care, Înaintînd, tălpile se Întinează tot mai mult, adună tot mai multă vinovăție. Lucrurile se pot petrece Într-un iureș copilăros, Înainte ca, brusc, să sesizezi latura
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
decât valoare de document. Vorbind pentru timpul lor, dar pentru nimic altceva, și purtate de valul audiovizual, ele vor eșua întrucâtva devenind anacronice, privilegiu la care acced imaginile pe care le numim de artă fiindcă ne comunică fiorul imemorial (sau savoarea acelei pierderi pe care creierul nostru "reptilian" o păstrează în memorie). Oprire pe imagine așadar, oprire a timpului valabil pentru toate timpurile. Există o cronică a stilurilor și procedeelor, a etniilor și a filiațiilor, explicând cum procedează fiecare cultură pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât la propriile culori, dimensiuni, materii. "O pictură bună, semnalează Clément Rosset vorbind despre Soulages, se recomandă prin faptul că nu cere decât să fie văzută"15. Iar Maestrul negrului și-al luminilor insistă el însuși, cu înclinația sa către savorile exacte, pentru cuvântul cald și precis: "Pictura nu transmite un sens, ci are sens prin ea însăși, pentru privitor, în funcție de ceea ce este acesta". Cum să nu fii, la prima vedere, de acord cu Soulages, de vreme ce "privitorul face tabloul"? "În funcție de ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar uneori el este explicabil prin restricțiile impuse de climatul britanic, nu prea îngăduitor cu legumele ori fructele care dau savoare bucătăriilor mediteraneene. Roșia, de pildă, a fost adusă din Peru de către spanioli (în secolul al XVI-lea), care, ca și italienii și francezii din Provence, au inclus-o în mod organic în gastronomia lor (gaspacho, supa rece andaluză, e un
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
preparatelor culinare din fructe de mare, dar în Canton s-au inventat și rața cu Cinci Arome, și porcul dulce (dulcele este specific acestei tradiții). În afară de aceste patru mari tradiții, merită pomenită și bucătăria regiunii Hunan; păsările au aici o savoare deosebită: marinate îndelung cu sare, miere și mirodenii (dintre care nu lipsește coaja de mandarină), ele sunt apoi afumate deasupra unui foc de coji de nucă și, la sfârșit, carnea este prăjită cu boabe de susan. Putem vorbi despre tendință
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
culinar. Scopul este realizarea unui fel de mâncare în care să nu se regăsească starea primară a ingredientelor, ci un ansamblu de culori, consistențe, gusturi și mirosuri noi, creat prin meșteșugul bucătarului. Acesta din urmă pornește de la natură, a cărei savoare nu o distruge, ci o îmbogățește prin știința sa. Mai precis, o re creează. În acest sens, bucătăria este o alchimie, cratița, un creuzet, iar produsul final nu poate fi obținut decât prin prelucrarea, deseori îndelungată și complicată, a alimentelor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
încărcată și de pasionată de metamorfoza ingredientelor, dar și prin revoluția Noii Bucătării Franceze, tinde în ultimele decenii să se întoarcă la tradițiile regionale, acestea stimulând o abordare respectuoasă a materiei prime, urmărind deci păstrarea și punerea în valoare a savorii naturale. Dar această tendință trebuie privită diacronic, ca o reacție firească la secole de gastronomie axată pe înstrăinarea culinară. În plus, să nu uităm faptul că multe dintre produsele „simple“ ale bucătăriilor regionale sunt alterări rafinate ale materiei prime, cum
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
înființat celebrul ghid al restaurantelor, ghid, pare-se, răspunzător pentru sinuciderea, în anul 2003, a lui Bernard Loiseau, al cărui restaurant pierduse două puncte în clasificarea Gault-Millau). Iată cele zece legi: 1. Să nu ții mâncarea prea mult pe foc! Savoarea primară a alimentului nu trebuie distrusă, adică o recomandare total opusă preceptelor școlii Carême- Escoffier; Păstorel Teodoreanu, în spiritul lui Curnonsky, anticipează această tendință, scriind în anul 1957: „Rostul bucătăriei este să conserve, nu să altereze și, cu atât mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tendință, scriind în anul 1957: „Rostul bucătăriei este să conserve, nu să altereze și, cu atât mai puțin, să anuleze sapiditatea unui aliment de primă calitate.“) 2. Să nu folosești decât ingrediente proaspete și de cea mai bună calitate! Dacă savoarea primară trebuie prezervată, atunci ea trebuie să fie excepțională.) 3. Să nu încarci meniul! (Listele interminabile de pe vremea lui Escoffier sunt abandonate în favoarea unor meniuri reduse, compuse tematic, deseori pe criteriul anotimpurilor.) 4. Să nu fii modernist cu orice preț
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fii modernist cu orice preț! (De aici provine interesul pentru tradiția bucătăriilor regionale.) 5. Să nu neglijezi noile tehnologii! (Se gătește și la cuptorul cu microunde ori sub vid.) 6. Să eviți marinarea, fezandarea și fermentarea! (Tot pentru a păstra savoarea primară; marinarea este scurtă și adaptată fiecărui ingredient în parte.) 7. Să nu folosești sosurile brune și albe! (Rântașurile sunt categoric interzise.) 8. Să nu neglijezi cerințele dietetice! (Probabil din această cauză preparatele culinare ajung de-a dreptul „minimaliste“ în privința
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mănâncă“.) 10. Să fii inventiv! La acest din urmă precept merită să ne oprim. Noua Bucătărie Franceză a șocat lumea prin combinații culinare extrem de îndrăznețe. Frații Troisgros au inventat, de pildă, fileurile de somon pe pat de măcriș, în care savoarea acidulată a plantei (nu prea mult gătită) dialoghează perfect cu gustul cărnii de pește prăjit în puțin unt. Alți chefs - care descind din La Nouvelle Cuisine Française, deși și-au afirmat unele rezerve față de preceptele acesteia -, cum ar fi Pierre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în special cu oțet, ca pe vremea Romei antice, sau cu aguridă (în 42% dintre rețete). Exista și un fel de „ciorbă“, o supă de vită acrită cu oțet și cu aguridă. Gustul pentru dulce și destul de rapida cvasidispariție a savorilor acide s-a produs la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, sub influența bucătăriei italiene, mare amatoare de dulce, dar și datorită dezvoltării, în colonii, a culturilor de trestie de zahăr. În secolul al
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a face cu bucătăria curții domnești sau a marii boierimi, una cosmopolită și, mai ales, deosebit de bogată în comparație cu alimentația târgoveților și a țăranilor. Este greu de imaginat că aceștia din urmă foloseau zahărul la începutul secolului al XVIII-lea, predominanța savorilor sărate și acide în majoritatea preparatelor culinare fiind o certitudine. Gustul pentru acru ar trebui protejat, el conferind originalitate gastronomiei românești. Dar semne bune secolul n-are... Viteza din ce în ce mai mare cu care se desfășoară viața noastră de zi cu zi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se termina cu un desert.“ Altfel spus, bizantinii practicau un fel de serviciu à la russe avant la lettre (oare de la ei l-au luat rușii?), caracterizat prin prezentarea secvențială a mâncărurilor, ordinea apariției lor pe masă fiind în funcție de gust, savorile sărate precedându-le pe cele dulci, în timp ce Occidentul, până la începutul secolului al XIX lea, a păstrat uzanța medievală de a servi, la un banchet, „șarje“ succesive de feluri de mâncare cuprinzând, la un loc, toate savorile; meseanul înfuleca o ciozvârtă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
masă fiind în funcție de gust, savorile sărate precedându-le pe cele dulci, în timp ce Occidentul, până la începutul secolului al XIX lea, a păstrat uzanța medievală de a servi, la un banchet, „șarje“ succesive de feluri de mâncare cuprinzând, la un loc, toate savorile; meseanul înfuleca o ciozvârtă de berbec și, între două înghițituri de carne, mai gusta și dintr-un desert. După cum afirmă medicul Constantin Caracaș, în primii ani ai secolului al XIX-lea, mesele boierești de la noi erau servite după modelul bizantin
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acut, realist cinematografică, dar și "absurd-fantastică", obiectivă și subiectivă, raportată istoric și totuși etern actuală, opera lui Caragiale dezvăluie o complexitate dezarmantă pentru orice tentativă taxonomică. Cu atât mai anevoioasă este operația de captare rezumativă a esenței sale, a cărei savoare este dată nu doar de natura și diversitatea ingredientelor, ci și de arta mixării și a dozării lor, de "meșteșugul" pecetluit de geniul artistului inimitabil. Un organism viu este greu de disecat. Anatomia operei caragialiene se poate descrie doar prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
britanic, al celui american, canadian, evreiesc, rusesc, bulgăresc 42 etc. Opera lui Caragiale este impregnată în mod inevitabil de astfel de elemente care țin de unicitatea societății românești, elemente care, devenite rizibile printr-o prelucrare artistică de maestru, își pierd savoarea comică la transpunerea textului într-o altă limbă 43. Clasificarea tematică pune în evidență în sferele superioare ale generalității abstracte câteva categorii ale comicului: caracter, intrigă și moravuri. În jurul acestora, Henri Bergson brodează propria sa ramificație. Preocupat îndeosebi de identificarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele etc. dau savoare comică și Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un "ocnaș literar"218, într-o formulă care amintește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în spirit și în glume, ca ariciul în ghimpii lui"32. Într-adevăr, caracteristica dominantă a acestui personaj lipsit de o fizionomie remarcabilă este inventivitatea discursivă pusă în evidență printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri într-o băcănie: Băiete, o țuică! Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ești un om cult.142 Pe de altă parte, furia de "ploieșteancă" a Miței Baston, pare s-o cuprindă și pe Aglăița M. Chistol, moașa cu nume care trimite aluziv și la "superioritatea" corecției în cazul infidelității. În scrisoarea cu savoare dialectală moldovenească pe care primejdioasa Aglae o întocmește pentru "respectivul" ei, același Jenică Dezghețatu, sunt aglomerate multe alte indicii care-i legitimează descendența din carnavalul caragialian: Jenică, să te ferească Dumnezeu să fie adevărat ceam auzit să nu crezi tu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc., din aceste romane se plasează totuși, prin evidentul deficit de finalitate practică, pe un nivel superior al aceleeași paradigme a "marii trăncăneli", plagă nevindecabilă a spiritualității românești. Conceptualizarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în funcție de criteriul naționalității. (Don Nilsen, op. cit., pp. 131-213). 43 Cu o astfel de problemă se confruntă traducătorii, neputincioși uneori în efortul de menținere a valențelor comice a multor "caragialisme", neutralizate și secătuite prin echivalarea cu termeni corecți, dar lipsiți de savoarea imprimată de contextul românesc. Un inventar al dificultăților de transpunere din română în franceză a unor heteronime din opera lui Caragiale, descoperim în articolul lui Constantin-Ioan Mladin, Strategii lingvistice și perilingvistice în traductologie principii și analiză de caz, în Annales
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de vin de la fiecare butuc...de roată ! 31. În traficul legislativ, multe pene s-ar rezolva foarte simplu: înlocuind Camera...Legislativă ! 32. Fără să alergi, poți ușor prinde doi iepuri...de casă !. 33. Cum se prepară un dresing, care dă savoare picioarelor de broască....Yalle ?! 34. Complicată tehnologie! Să torci și să țeși simultan, lâna lamelor...de ras ! 35. Echipa merge din succes în succes! Are ca mascotă o ,,pajură"...și-un ,,cap"pe revers! 36. Astăzi oricine înfruntă, fără frică
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]