1,131 matches
-
Soț fără îndoială fidel, dar admirator fervent al femeilor, acest bărbat își află și el salvarea în ambiguitate, în erotica actului nedus până la capăt. Când flirtează, nu caută să colecționeze, asemenea lui Don Juan, cuceriri amoroase. Se mulțumește să vadă scânteind în fața lui giuvaerele posibilelor aventuri, să surprindă reflexiile, licăririle lor. Contemplă, admiră, visează, fără a dori să posede. El nu păstrează din această femeie amprenta trupului, ci o imagine, o amintire care va prinde poate din nou viață, mai târziu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a provoca. "Do you have a light?", îl va întreba, în 1944, Lauren Bacall pe Humphrey Bogart în A avea sau a nu avea. A cere un foc, a duce cu senzualitate țigara la gură, a-i face capătul să scânteieze roșiatic în întuneric, a exala un nor de fum învăluind chipul partenerului au devenit noi gesturi curente în arsenalul seducției. Pentru o femeie, aprinderea unei țigări permitea de asemenea aprinderea dorinței bărbatului... sau a unei alte femei. Prin urmare, în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o "femeie căreia nu-i pasă de oribilele convenții și servituți ce afectează cultura noastră ipocrită". A descoperit în sfârșit o zeiță a iubirii pură și sculpturală. În orice caz, în privirea ei, atunci când se cufundă în cea a tânărului, scânteiază o "destrăbălare neînfrânată de târfă păgână". "Aprig de fierbinte, combinând provocarea directă cu așteptarea", privirea ei "invita direct, ca un arcan lasciv aruncat pe grumazul meu". Felul în care vorbește Leslie este la fel de grăitor. Stingo este pe punctul de a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în câtă vreme! cât ni se păreau de ispititoare în combinezoanele lor mătăsoase și plăcute la atingere, în jupoanele lor negre, în sutienele lor cu bretele late, cu coafura abia deranjată, cu machiajul întotdeauna intact, cu gura întredeschisă și privirile scânteind de depravare, de inocență sau de dorințe nicicând potolite, mereu refulate..". Cinematograful francez nu se lasă nici el mai prejos. Cine nu-și amintește de Brigitte Bardot și de extraordinara ei transformare, din fata cuminte de familie bună, din mititica neastâmpărată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
declara ortodocși: numele lor sînt comunicate de autorități. Catedralele și bisericile uniate sînt închise. În noiembrie 1948, aproape 600 de preoți uniați sînt arestați. Biserica Romano-Catolică este denunțată ca fiind o forță îndreptată împotriva regimului comunist. Propaganda susținută de ziarul Scînteia publică o fotografie a Papei sărutînd mîna generalului Marshall. Buletinul Legației Române din Paris publică, în august 1949, o declarație a patriarhului Justinian: "Vaticanul este centrul celei mai vechi tradiții imperialiste care n-a ezitat să uzeze de toate mijloacele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și ele o noimă; nu ni se înfățișează ca să ne minunăm ce bine arată sau ca să stârnească fantezia poeților. Creatorul a dispus lucrurile în chip armonios și necesar, iar dacă mulțimea stelelor scânteiază pe bolta cerească, va să însemne totuși că oamenii sunt legați de ele. Te-ai îndoit vreodată de asta, fra' Tommaso? Fiecare din noi are propria stea de care îi este legat propriul drum pe pământ, ele emană direcțiile, cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave, sfinți în mantii verzi”, toată arta Bizanțului. În acest decor se va produce un soi de ritual ezoteric, barbar, precedat de un ospăț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Încă neconcretizată? Pentru că intenția (de exemplu, o amenințare cu bătaia) este Însuși proiectul faptei, iar proiectul poate fi considerat, la rândul lui, ca un Început al acțiunii, chiar dacă acest Început nu este Încă unul strict material. Figurat vorbind, intenția este scânteia și, totodată, combustibilul care declanșează și Întreține În mers motorul faptei. Μ Tot plăcere este și aceea În care constați că ai fost În stare să renunți, la un moment dat, la a mai trăi o anumită plăcere. Μ Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poezia se naște într-o lume a ghețurilor pure, propice creației, univers descoperit de Eminescu și mai târziu de Camil Petrescu, poetul care caută obsesiv și fascinat idea: "Deși-i din implicații cu rămurișuri pure/ ori din cristale limpezi ce scânteind se scurg/ Intrând în ea, să tremuri ca iarna într-o pădure". Poezia lui Labiș trebuie privită din două unghiuri de vedere: astfel este necesar să subliniem contribuția lui la orientarea poeziei de după război, relevând însă și partea viabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nadirul eu sunt delirul." Imaginile cizelate, curățate, în care se leagă și se dezleagă sentimentul nebuniei, neurastenizarea, spaimele și încleștările lăuntrice, ne trimit la poemul "Vânt" al lui Al. Philippide: "hau, hau! cunoaște-te pe tine însuți ce câine/ albastru scânteind în coroana mea sfântă/ se bucură și face salturi mortale pe plaje celebre/ că nu e scăpare de-acum pentru nimeni." Sau iată-l reînviind și însingurările mari ale lui Bacovia: "... eu nu-mi aduc aminte de nimeni/ în seara
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară, coboară mîndre împărătese, cu părul de aur și cu sandalele moi. Mai apar "duhuri cu suflet de mireazmă, dulci fantasme", purtînd pe corpurile lor diafane lungi pînzării ușoare, ce scînteie în umbră. Altă dată, zîna Dochia, "cu picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde de bucurie. Zîna se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aspre de iarnă, cînd toată natura sclipește dur și tăios ca un bloc de cristal. Pomii plini de chiciură parcă au transpirat broboane de gheață; pămîntul răsună sub picioare; aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază ca o oglindă, iar soarele, rece, strălucitor, străbate văzduhul, aruncînd asupra universului înghețat raze care nu încălzesc. (p. 174) Comentariu: Existența acestor metafore se explică printr-o relație metonimică cu co-textul. În primul extras, comparația trebuie legată de moartea lui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
floare. Vântul sufla moale din arhipelag; dintr-acolo aducea pe luciul apelor, până la Cornul de Aur, corăbioare cu pânzele umflate. Crengile desfrunzite porneau muguri noi; șiragurile sumbre de chiparoși șușuiau un cântec moale pământului, trezindu-i visurile amorțite. Sunau clopotele; scânteiau turlele bisericilor... (Mihail Sadoveanu, Creanga de aur) 1.Formează familia lexicală (minim 4 termeni) a cuvântului mugur. 2.Transcrie patru termeni din câmpul semantic al spațiului exotic. 3.Selectează două cuvinte formate prin compunere. 4.Notează câte un antonim pentru
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
despre cultură că este "istoria" energiei afectată de personalizare. Ea este "istorie", pentru că se află într-o transformare neîncetată, iar momentele ei sunt reținute în conștiința omenirii. Evoluția devine, prin personalizare, istorie, cultură. "Din momentul ce în conștiința omenească a scînteiat înțelegerea că organizarea corpului, mîna în primul rînd, poate servi drept instrument pentru schimbarea și transformarea obiectelor din natură, din momentul acela munca era descoperită. Omul își deschidea prin această descoperire o cale nouă de diferențiere. El adăuga la diferențierea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu și-ar fi ascuns opoziția față de reformele în curs în Europa de Est. Presa românească rămâne foarte discretă asupra acestei întâlniri la vârf a Pactului. Potrivit agenției TASS, președintele român ar fi avut un schimb de vederi "franc" cu Gorbaciov. Cotidianul Scânteia din 5 decembrie publică pe prima pagină o fotografie a cuplului Ceaușescu întors de la Moscova, anunță vizita de prietenie în Republica Islamică Iran a cuplului și expediază în două rânduri informația privind conferința de la Malta: "Mihail Gorbaciov a prezentat o
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai bine, au o influență necontestată și acei indivizi, meniți să rămâie necunoscuți generațiilor viitoare, dar care au contribuit la răspândirea unui curent, la spulberarea unor prejudecăți, fără ca prin ei înși-și să reprezinte vreo valoare ponderabilă. Cupola aurită care scânteiază în razele soarelui nu s-ar răsfăța acolo, sus, în vârful clădirii, dacă în zidurile ei nu ar fi cărămizile acestea ascunse privirii tuturora.” (p. 52-53) Am lăsat să curgă mai mult text și pentru a aduce omagiul natural, din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ce-o privește pe ea, de lumânare? Un editor explică chiar astfel: „înăuntru, visătoarea, începând să se dezbrace, suflă în lumina lumânării și o stinge. Afară, ochii iubitorului în întuneric, sub stelele care pâlpâie prin ramurile arborilor, sub luna care scânteiază trist, în ferestrele întunecate, tristețea fiind a sufletului osândit să fie singur.” Nu știu cât de convins este dl. editor că acesta ar fi un poem al tristeții: mai degrabă dânsul reia un șablon, zicându-se îndeobște că poezia de dragoste eminesciană
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de interesul ce l‐a depus dl. C.M. Gheorghiu, maistru‐patron tâmplar, meseriașilor Bârlădeni”. * 66 Gazeta Palodei Gazeta Palodei socială, politică și economică. Este continuatoarea Gazetei de luni , având ca direc tori și proprietari pe: Leiwy Segal și A.F. Scânteie. Gazeta de luni se transformă în Gazeta Palodei, „alegere fericită făcută de George Tutoveanu, care a pri mit să‐i fie nașul care imortalizează vechea denumire a orașului Bârlad” - se spune în numărul 15 din 20 aprilie 1926 a noii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Odesa și pusta maghiară sau în Cehoslovacia, ei au înscris în cartea neamului 377 adevărate pagini de eroism” - spune N. Rotaru, comandantul unității în documentarul „Profesiunea de artile rist.” Au făcut parte din colectivul de redacție: Pricopie Ioan, Costan Vasile, Scânteie Mihai, Năstase Dorel, se pare - toți ofițeri. Revista merită căutată, apoi citită, difuzată, dar mai ales păstrată și popularizată. Structura ei tematică cere aceasta. * Pagini de jurnal Pagini de jurnal,publicație editată de Cercul de creație literară și presă de la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publice. Și, în fond, în dramaturgia lui, nu e răutate, ci iubire. Caragiale nu urăște pe Cațavencu, pe Dandanache, pe Ipingescu, pe Conu Leonida. El nu își calomniază nici personajele create de el. Parcă îl văz retras într-un colț, scânteindu-i privire de pătrundere, surâzând de sinceră și bună plăcere; își ascultă eroii pretutindenea, cu dragoste îi studiază, îi rotunjește în mintea lui, îi descarcă de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real-estetic, etern-real. Așa și-a studiat
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ale „tuturor creațiilor în această limbă” (A. D. Xenopol, Un cuvânt înainte), inclusiv ale pieselor de teatru autohtone. Rubrici: „Știri artistice”, „Poșta redacției”. Colaborează cu articole despre teatru A. D. Xenopol, V. Scânteie, State Dragomir, Rudolf Suțu, C. Săteanu, A. Steuerman. V. Scânteie traduce un fragment din piesa Femeia oficială de Hans Olden. Revista mai conține diferite materiale despre muzică și pictură, informații culturale. Alți colaboratori: G. Musicescu, P.S. Alexandrescu, Sever Mureșianu, N.A. Bogdan, M. Dumbravă, I. Maxim. A.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
pe cât v-arată penele frumos, / ați fi curat o Pasăre Măiastră!" (Jean de la Fontaine, Corbul și vulpea) (f) "Colinde, colinde! E vremea colindelor, / Căci gheața se-ntinde / Asemeni oglinzilor / Și tremură brazii / Mișcând rămurelele, / Căci noaptea de azi-i / Când scânteie stelele." (Mihai Eminescu, Colinde, colinde!) (g) " Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval. Mirosul de brânză proaspătă a străbătut până la cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Textul scris de Félix Lacambre în La Croix (Cru-cea) din 29-30 aprilie 1973 este reprodus în același buletin: "La primul contact în ceea ce mă privește, acesta s-a petrecut acum douăzeci și opt de ani Robert lăsa impresia unui foc de artificii, scînteind de idei, de imagini, de proiecte. Apoi într-o a doua etapă, îți puneai întrebări în legătură cu seriozitatea sa: practica prea bine un anume umor dezinvolt. Dar atunci cînd aveai privilegiul de a colabora cu el, îți dădeai seama că este
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cel Mare se aduc daruri cu învederat aspect de Renaștere, diademe de aur, ulcioare de bronz, lacrimatorii, monede cu efigiile împăraților Tauridei. În Bogdan-voievod, nuvelă fantezistă, se dă la Hîrlău o luptă de stil cavaleresc: "săbiile și lăncile scapără și scânteiază de loviturile puternice ale măciucilor fericate, pavezile remboambă". Petru Rareș e nuvela cea mai lungă, aceasta cu oarecari satanisme romantice. Fundamentul rămâne cel clasic. Lacul Brateș e descris în maniera Salvator Rosa, pescuitul formând o mare compoziție amănunțită și fantastică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca în iad jucară. Stamati dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]