1,948 matches
-
mamei, intransigența revoluționară a bătrânului. Alexa Visarion a folosit procedee familiare școlii noastre de regie puntea japoneză, circulația prin sală, integrarea actorului în public -, dar nu în mod gratuit, ci pentru a câștiga în forță de expresie, în acuitatea transmisiei. Scenografia lui Vittorio Holtier creează tensiune dramatică, sugerează cu finețe atmosfera de insidioasă teroare în care se desfășoară dialogul-luptă dintre procuror și anchetator. Regizorul a condus cu fermitate pe actorii tineri și cu maximă consecvență pe cei mai vârstnici, obținând un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa Visarion, e un spectacol în care textul a devenit, pretextul regizoral al unei experiențe scenice... (Dinu Săraru) Regizorul Alexa Visarion realizează, în ansamblu, o inteligentă conlucrare de stil și viziune cu scenografia lui Vittorio Holtier, iar de stil și limbaj cu actorii Cristina Tacoi și Mircea Anghelescu, tensionează interior, cu o gestică sobră și expresivă, dar și cu o rostire vibrantă, un spectacol dificil și ambițios, în care fiecare clipă se adâncește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Meșterul Manole are o semnificație adâncă [...]. Condiția lecturii prealabile e importantă, fiindcă trebuie spus de la bun început că Alexa Visarion propune o formulă proprie în abordarea poemului dramatic, un decupaj regizoral în care a integrat cu o funcție accentuat demonstrativă scenografia lui Vittorio Holtier, și într-o mare măsură răspunsurile actorilor. Așadar o montare "de autor", firească în operația frecventă de recitire a clasicilor, ce ilustrează în primul rând punctul de vedere al directorului de scenă, și nu o conștiincioasă mutare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stil modern și expresiv. Teatrul Giulești ar emeritul de a fi un teatru solid, compact, care dispune de resurse interpretative excelente. M-a impresionat îndeosebi marea clasă a actriței Dorina Lazăr în acest spectacol de mare echilibru desfășurat într-o scenografie esențializată, dar plină de semnificații. Impresionantă este și această perfectă orchestrație vocală și gestuală pe care a realizat-o magistral regizorul dând în spectacol momente antologice. Nivelul companiei române este de o mare profesionalitate. Între altele, am cunoscut prin acest
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mecanismul și articulațiile ei [...]. Comedia stă să alunece în tragi-comedie, "jocurile" sunt altele decât numai cele ale "dragostei și întâmplării". Micul univers din casa cherestegiului devine unul al durității și al violenței. ...Teatru pur sânge. Un cuvânt special se cuvine scenografiei semnate de Daniela Codarcea, care a avut o idee esențială în susținerea propunerilor regizorale prin suprimarea recuzitei obișnuite, introducerea a numai câteva obiecte de mare funcțio nalitate și transformarea, în acest chip, a locului de joc într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa Visarion, care transpune cu "brutalitate", cu forță expresivă "visul" dramatic într-o crudă și expresivă realitate scenică. [...] Alexa Visarion a înțeles perfect textul lui Fănuș Neagu și i s-a dedicat fără rezerve. Mai întâi avem contact cu expresiva scenografie imaginată de Daniela Codarcea: un studio de sunet amărât, copleșit de false mecanisme dedicate redării "naturalului", trucării realității, o "murdară" cameră de tortură de fapt în care viața e falsificată. În acest cadru, Alexa Visarion și-a îndrumat actorii spre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spânzurătoare. Regizorul nu a concretizat scenic acest final, din cele trei sugerate de Buchner, dar ideea lui plutește permanent în reprezentație, spânzurătoarea fiind o amenințare generală a lumii ce își dezlănțuie cu ferocitate pasiunile. La rândul său Daniela Codarcea completează scenografia, prin costumele create Marelui Grup, costume ce individualizează, fără ostentație fiecare personaj. Pentru lumea din piață prezența circarilor este... un eveniment la fel de important ca și venirea soldaților. Publicul vrea circ... Din grup se detașează Corneliu Dumitraș... cunoscător înțelept și obosit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înainte de producerea accidentului real, pentru că se filmează ultimele planuri din filmul fictiv, iar BMW-ul trece după accidentul real, în momentul când tehnicienii împachetează materialul, dar când încă mai zac pe asfalt hainele mânjite de sânge folosite ca elemente de scenografie. Roțile mașinii trec încet peste ele, în vreme ce crește senzația de Unheimlich pe care o au spectatorii. De fapt, ideea filmului în film (un fel de dublare a teatrului cinematografizat) e importantă și în ultima peliculă a lui Alexa Visarion, Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului - însumând toate replicile rostite pe scenă. Are ca referent ficțio nal universul „povestit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acceptat. Ajung în Maramureș, mă-ntîlnesc cu autorul-actor, fac distribuția. Cunosc scenograful, discut cu șeful orchestrei, spun coregrafului ce vreau, salut directorul, semnez contractul... ce mai, totul părea că începe bine. Urma să mă întorc cînd va avansa muzica, baletul și scenografia. De-aici începe coșmarul: lunar eram chemat la Baia, nu avansa nimic, mai făceam cîte-o lectură așa, să nu se zică (,) că m-am dus degeaba, luam un avans, și mă-ntorceam în Iași, cu sentimentul unei certe inutilități. Pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și i-a spus că noaptea, cînd s-a dus la toaletă, s-a-ntîlnit cu o... fantomă-fetiță! A doua noapte, la fel. N-a mai stat o zi în Giurgiu, dar a rămas cu sechele n-a mai putut face niciodată, scenografie. Cum intra într-un teatru, îi apărea în fața ochilor... exact ea! După această istorisire, convingerea mea de-a dormi-n București a devenit fermă. Vi se pare credibilă povestea? Eu nu știu ce să cred... poate-s și influențabil! La mare, în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dus... Am cunoscut, în Banat, un director care nu putea citi o piesă pînă la capăt deși era, chipurile, și regizor! Ei bine, asta nu l-a-mpiedicat să semneze regia la circa... 200 de montări! Cum? Simplu: chema artiști prestigioși la scenografie, coregrafie, și chiar actorie, pe care-i plătea bine, și aceștia rezolvau și partea de mizanscenă. Acest V. din Banat scotea perle notorii, cum ar fi: "fii mai lirică, adică mai terre à terre!"; sau "vreau o culoare rece, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Tudor, am înțeles c-a expus, cu succes, cu multe lucrări vîndute, la cea mai mare galerie din New York. După care, prematurul final. Păcat! A fost, repet, un geniu. Un geniu care, la un teatru din nord-estul țării, a semnat scenografia piesei Răfuială; un text minor, scris la comandă, despre răscoala din 1907!... Un actor român care, cică, i-ar fi sucit capul divei Bardot! 1982-1985. Fiind angajat la Timișoara, vreau să profit de trecerile mele prin capitala Banatului și să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
două, crezi că mă poți f..e pe mine, cu trei?!". Următoarea, de la Timișoara. Omul nostru avea un complex: era cam mic de înălțime. Pe scenă, încerca să acopere acest cusur punîndu-și talonete și purtînd pantofi cu toc; în plus, scenografia era adaptată în așa fel, încît să-l avantajeze. În Discipolul diavolului, spre exemplu, el mergea, în scenele de grup, pe un practicabil lung, de 30 de cm. înălțime, în timp ce colegii mai dezvoltați erau ținuți la podeaua scenei. El avea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prin 1990 și Liviu Antonesei, în biroul editurii "Junimea"), auditoriul mă-ntreabă: "De ce n-o scrii?". Iaca, azi mai scriu o pagină cu bazaconii trăite de mine de-a lungul celor 42 de ani de teatru... Era în 1976; făceam scenografie la Teatrul din Petroșani. Un actor care dormea în cabină m-a speriat într-o dimineață, deoarece l-am găsit stînd în genunchi, într-un colț al camerei în care eu tocmai intrasem să lucrez ceva. Mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lui Mircea Eliade, Vlad Zamfirescu. În alte roluri: Doru Ana (Narendra Sen), Anca Sigartău (Srimati Devi), Jasmine Iliescu (Chabu), Carla Maria Teaha (Lilu), Marius Chivu (Mantu), Radu Micu (Harold) și Teodora Garofil (servitoarea). Coregrafia este semnată de Carmen Pesantez, iar scenografia de Adina Mastalier.21. 2012 19 ianuarie. În interviul acordat Daliei Tăbăcaru în cadrul emisiunii Cărți în doi a postului România TV, regizoarea Chris Simion vorbește despre povestea spectacolului-studiu Maitreyi, varianta 2011, plecând de la lectură paralelă a celor două române (Maitreyi
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
2005. Astfel, spectacolul de teatru Inimi cicatrizate, jucat pe data de 12 noiembrie 2007, în București, la Sala Atelier a Teatrului Național, a fost receptat foarte bine de spectatorii Festivalului Național de Teatru. Spectacolul, în regia lui Radu Afrim, în scenografia Alinei Herescu, cu actorii Teatrului de Stat din Constanța, Marian Adochiței, Lana Moscaliuc și Nicoleta Lefter în rolurile principale, a fost desemnat de revista Cuvântul, cel mai bun spectacol al anului 2006 an în care a avut loc premiera sa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fumatul era permis în birouri, ceea ce-i punea în dificultate de colegii neatinși de acest viciu, minoritari în catedrele universitare, printre ei numărându-se LP: neavând interiorizată utilitatea obiectului numit scrumieră, deturnarea lui spre alte scopuri era legitimă. Nici cu scenografia lucrurile nu stăteau mai bine, trebuiau adăugate elemente cu impact narativ și vizual: forma scrumierei, dacă era goală sau conținea un număr semnificativ de reziduuri, dacă în rândul acestora din urmă se aflau elemente incandescente justificând o lectură din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
romantici: clarul apei povestește ceva. El recită, narează, este mereu În schimbare, aidoma cărții de nisip borgesiene. Este un text care generează, și care se generează Încontinuu, este un enunț, este un text care face conexiuni, are biografie, posedă propria scenografie și actorii proprii, el pune În scenă, orișice briză a vîntului Îi modifică textura, este capabil - cum spunea Barthes - să primească oaspeți, el putîndu-se auto-imita la nesfîrșit. În acest registru al oglindirii Chaucer, primul poet oficial al Angliei, avea să
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
respiră chemarea, un vehicul pneumatic care autonomizîndu-se rămîne clar și transparent pe toată durata poemului, constituindu-se Într-un veritabil personaj, fiindcă recurența cu care apare În cadrul scenografic al poemei Îi dă consistență de actant. Chemarea Luceafărului se realizeaza În scenografii aproape asemănătoare și sub regim nocturn instaurîndu-se astfel o vrajă sublunară, un teritoriu acustic de mare rezonanță afectivă, muzicală si emoțională. Putem asemăna această monodie incantatorie cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nici poetul ieșean nu își refuză, când și când, astfel de surogate ale fericirii, dar le preferă oricând drogul poeziei. În care pot intra, în proporții variabile, și luciditatea, și imaginația; și interogația, și certitudinea; și ordinea, și haosul; și scenografia minuțioasă, și improvizația bufă. Un text din Sfârșitul drumului, începutul călătoriei oferă o definiție a poeziei care îi sugerează în egală măsură complexitatea și ambiguitatea specifice acestui leac hipnotic ce poate deveni, doar uneori, inginerie textuală: "...îmi vâjâie niște chestii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adăugăm un teribilism specific vârstei, contrabalansat totuși de o gravitate (matură) a interogațiilor asupra raporturilor cu universul, inclusiv cu acela al literaturii. Din balansul permanent între cele două ia naștere o tensiune de bun augur, vizibilă cel mai bine în scenografia viitorului, imaginat de o poetă ce-și excedează destinul deja obosit și în special fibra tragică: "Se coace în mine cerul de mâine/ ca o obosită și prea rotundă tinerețe./ Ține-mi aprinsă o lumânare/ printre gânduri,/ ascultă-le numai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lasă, așadar, impresia că trăirea imediată a unei întâmplări a ființei este instantaneu filtrată printr-un fel de vocație contemplativă. Aceasta îi permite și să desfășoare, în unele texte, o imagerie complicată, o serie de scheme și mecanisme amintind de scenografiile marilor tragedieni, revalorizați prin intermediul unei intertextualități vii. Produsele tipice ale tragicului grecesc, hybris și nemesis, spre exemplu, potențează, în cazul utilizării lor din Melancolia pietrei, prăbușirea aproape ireversibilă într-un sine maladiv a lumii actuale, guvernată, mai mult ca oricând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exclusiv pentru lirica religioasă, convertindu-și de fiecare dată spațiul poematic într-un spațiu al întâlnirii cu alteritatea radicală, cea divină. Astfel se explică apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1876) și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola, Sapho (1884) de Daudet. De la mijlocul secolului al XIX-lea femeia franceză își pierde aură și unicitatea culturală. Această pierdere este o pierdere dublă, lizibila și vizibilă în scenografiile femininului [Bugi-Glucksmann 1986, p.408-409]. Femeia este prima victimă în declinul valorilor: muză se transformă în model, femeia credincioasa într-o isterica, femeia naturală se reduce la fiziologie. Degradarea muzei, redusă la femeia care pozează sau la femeia de serviciu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]