1,812 matches
-
ar putea să Îți vezi visul cu ochii, locotenente: ofițer sub acoperire cu statut diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mais... - aici, femeia scoase o mână albă de sub mantila de nurci și începu să tragă încet voalul. Nu de tot, căci se opri și punctă de-a dreptul pe românește - desigur, stăpânul tău știe că am sosit. Un fulger amuzat sclipi printre genele valetului și femeia primi cel mai nuanțat răspuns. Mai întâi, o falsă surpriză, apoi, un fals regret și, în sfârșit, o falsă resemnare. Toate rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
duci acasă o vreme? îi spuse, împungând-o cu un plici. Îi înrăutățești și mai mult starea de spirit. Kulfi îi făcu blândă cu ochiul fiulu său, dar gândurile ei erau departe. O maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care se răsfrânge soarele. O maimuță. Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
adăugat o sumă identică; Mirza Reza păru mulțumit de asta. — Reveniți sâmbătă. Cu voia lui Dumnezeu, voi avea Manuscrisul, vi-l voi Încredința, și Îl veți Înmâna Maestrului, la Istanbul. XXX Din orașul toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi învățat bucuros să fac calcule. În fața magazinului cu piese și accesorii auto, tata uita complet că exist. Câteva cauciucuri sunt de ajuns pentru ca tații să se transforme în niște tați răi. Ferestrele erau înalte și late, iar înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
căutând adăpost la umbra dragostei lui pentru ea, și adormeam un somn fără vise de atâta căldură și dragoste ce plutea în jur. Eram asemenea unor oglinzi care își reflectau una alteia dragostea pentru ea, dublând-o și triplând-o, sclipeam și noi de scânteile acestei iubiri, iar eu eram atât de copleșită, atât de recunoscătoare pentru tandrețea lui de tată încât devenisem cu totul dependentă de el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strălucind deasupra mea filtrat prin fire de iarbă, când stăteam culcată pe câmpie cu toate membrele relaxate, înfometate și însetate, ofensate și în așteptare. Pe măsură ce mă îndepărtez, străzile devin din ce în ce mai înguste, iar ochii mei se limpezesc, chiar și în mijlocul verii sclipesc aici livezi ca niște oaze limpezi, privindu-mă cu ochii lor curioși, de când murise tatăl meu, nu mai fusesem aici și nici înainte nu veneam prea des, întâlnirea dintre maturitate și copilărie trezește întotdeauna în mine sentimentul unei catastrofe imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă face să mă simt bine, iar eu îi întorc zâmbetul și prind cu degetele o bucată de omletă rece, să vadă că aceasta a fost alegerea mea, așa cum le învăț și pe ele, și am impresia că acolo undeva sclipește saliva groasă a lui Ilana, întotdeauna stropește cu salivă, dar trebuie să înghit, stomacul începe deja să mi se întoarcă pe dos, așa că o întreb cu mare efort, cum merge tricotatul, iar ea flutură mândră o mână, dând la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ședințe și chiar o încăpere pentru oaspeți a cărei utilitate nu am înțeles-o niciodată. În apropierea clădirii centrale se afla al treilea cămin, care avea și el două etaje. Grădina interioară era spațioasă, iar aspersoarele din mijlocul peluzei sclipeau în lumina soarelui și se învârteau cu regularitate. În spatele clădirii centrale se afla un teren de baseball, unul de fotbal și șase terenuri de tenis. Căminul era înzestrat cu tot ce trebuia. Exista totuși o singură problemă serioasă. Complexul căminului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și nu mă deranja pentru moment să le îmbrățișez, dar era cumplită senzația de a doua zi dimineața. Când mă trezeam, mahmur, și o vedeam pe necunoscuta de lângă mine, sforăind, mi se făcea greață. Camera duhnea a alcool, luminile care sclipeau în jur, patul și perdelele aveau iz de bordel. Fata se scula, își căuta chiloții și, în timp ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea.“ Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil și din punct de vedere fizic), așa că trebuia să rabd până dimineața și să mă întorc la cămin dezamăgit și scârbit. Soarele sclipea orbitor, aveam gura pungă și capul mi se părea că nu-mi aparține. După trei sau patru asemenea experiențe l-am întrebat pe Nagasawa: — Nu ți se pare lipsit de orice haz să te mai culci cu fete necunoscute din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
luminile cartierului Shinjuku, în stânga, cele din Ikebukuro. Farurile mașinilor se revărsau în [uvoaie str\lucitoare, iar zumzetul permanent a fost, la un moment dat, dominat de un zgomot ce părea că atârnă asemenea unui nor deasupra orașului. Licuriciul din borcan sclipea palid. Licuricii pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul nopții de vară și aceasta era imaginea mea despre licurici. Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat borcanul de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în [uvoaie str\lucitoare, iar zumzetul permanent a fost, la un moment dat, dominat de un zgomot ce părea că atârnă asemenea unui nor deasupra orașului. Licuriciul din borcan sclipea palid. Licuricii pe care-i văzusem ultima oară, de mult, sclipeau puternic în întunericul nopții de vară și aceasta era imaginea mea despre licurici. Licuriciul meu era probabil pe punctul de a-și da sufletul. Am scuturat borcanul de câteva ori și licuriciul s-a lovit de pereți, încercând să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Era atât de întuneric, încât în clipa în care am stins lanterna, nu mi-am mai văzut nici propriile picioare. Spectacolul ce mi s-a oferit privirilor a fost de-a dreptul feeric: sute de licurici au țâșnit deasupra apei, sclipind ca o ploaie de scântei. Am închis ochii și m-am lăsat furat de valul amintirilor, de acea noapte întunecată. Auzeam vântul mai clar ca oricând. Acesta suflase pe lângă mine, lăsând parcă dâre strălucitoare în urma lui. Am deschis ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-ncoace! a strigat Midori. Vocea s-a auzit dinspre partea dreaptă, așa că acolo era sufrageria, iar la capătul ei bucătăria. Casa era veche, dar bucătăria părea să fi fost de curând renovată: modulele noi de pe pereți, bufetul, chiuveta și robinetele sclipeau pur și simplu. Midori pregătea ceva, o oală clocotea pe foc și în aer plutea miros de pește prăjit. — E bere în frigider, mi-a spus Midori, întorcându-se spre mine. Ia loc până termin mâncarea. Am scos o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu-mi dădeam seama dacă vorbește serios sau dacă glumește. Am mai stat acolo o vreme și m-am liniștit și eu. — Bine, am zis. Am înțeles. Stau cu tine. — Vrei să spui că murim împreună? întrebă ea. Ochii îi sclipeau. — A, nu, nici vorbă! Eu o iau la sănătoasa dacă simt că devine periculos. Dacă tu vrei să mori, n-ai decât să mori singură. — Maaaaamă, ce individ de gheață! — N-am de gând să mor împreună cu tine doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nici o limită. Probabil că n-aș fi sărutat-o pe Midori în ziua aceea dacă nu ne-am fi petrecut după-amiaza pe terasa de la mansardă, dacă n-am fi băut bere, dacă nu am fi privit acoperișurile din jur, care sclipeau în bătaia soarelui, fumul, licuricii. Toate acestea au dus la o apropiere între noi, au țesut o vrajă care, în subconștientul nostru, doream să nu se destrame. Așa a fost sărutul nostru - nevinovat și totuși nu lipsit de o doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi sentimentul că întreaga lume fusese îngropată acolo pe vecie. Pădurea s-a terminat până la urmă și autobuzul a ieșit într-o vale împrejmuită din toate părțile de piscuri. De jur împrejur erau terenuri cultivate, iar râul de la marginea drumului sclipea frumos. În zare se înălța o dâră de fum alb. Ici-colo, se vedeau rufe întinse la soare și se auzeau câini lătrând. Stivele de lemne din fața caselor se înălțau până la streșini și aproape pe fiecare stivă dormea câte o pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
urubat furtunul la un robinet și a deschis apa. Au intrat amândouă în colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pentru oricine ar fi fost pe dealul Ăla, atent să nu calc o clipă pe porțiunile unde bătea soarele. Autoritatea stătea În plin soare În mijlocul balconului și, cu casca aia, părea șeful tuturor cartierelor generale din lume, iar lentilele binoclului sclipeau ca un heliograf. — Uite ce e, i-am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că oricine de pe deal te poate vedea. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În plin soare În mijlocul balconului și, cu casca aia, părea șeful tuturor cartierelor generale din lume, iar lentilele binoclului sclipeau ca un heliograf. — Uite ce e, i-am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că oricine de pe deal te poate vedea. — Noo cre’ că-i frun pehicooool Înth-o casă, spuse Autoritatea cu calm și demnitate. Dacă ai vînat vreodată capre de munte, știi foarte bine că dacă tu le vezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
raft de sticlă de deasupra canapelei din sufragerie. Doamna Jim nu arăta câtuși de puțin dulce. În ciuda rochiei albe diafane și a coroniței de flori din păr, are o căutătură feroce care-ți îngheață sângele în vine, iar ochii îi sclipesc de răutate. Este „mireasa-pădurii“. Mi-e foarte ușor să mi-o imaginez bătându-l cu buchetul peste cap dacă n-ar fi zis „Da“ destul de repede. Mama a fost întotdeauna aspră cu mine, continuă Jim. Cred că de asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o de-a lungul Bulevardului Trandafirilor. Am trecut pe lângă blocul unde locuiau bunică-meu Tauberger și soră-mea Cristina. În cele din urmă iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Meseriaș! Să n-am parte de tine, Boss, dac-oi minți! Să n-am parte, odată. Să n-am parte, de două ori... Adjudecat! Păi, nu? Receptiv, fain, mișto băiat! Cu potențial! îl aprobă din vânt Poetul, ale cărui priviri sclipeau și ele, sub efectul "Morții negre" și se ascuțeau primejdios, răutăcios, ca niște brice. Băiat de băiat! Numele amicului nostru, aici, de față, este pe buzele tuturor, în urbe. Orașu-ntreg este fan Vierme! Dacă i-am cere, ar trece și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]