1,355 matches
-
a găsit idolii. 36. Iacov s-a mîniat, și a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, și i-a zis: "Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atîta înverșunare? 37. Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amîndoi! 38. Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a Sodomei, și într-un loc unde nu-i vedea nimeni, scoase din buzunar o cutiuță cât un pumn de copil, desfăcu lungind-o din ea însăși o săgeată argintie subțire și o prinse de un capăt al cutiei. Auta scormoni pământul de sub zid și străinul îngropa cutiuța, după ce suci pe ea un ac abia zărit. Săgeata ieșea din pământ numai de o palmă. - Oare prietenul tău n-a mințit? Din Gomorra au plecat toți care trebuia să plece? întrebă străinul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mă gândesc la pizda iei. Mai bine i-aș tragio o dată. Nu-i prea mult de capul moacei ei, dar are atașat un corp mișto. Note mari pentru curbura curului ei. Nu ține cont de polița de deasupra șemineului când scormonești În foc, ăsta-i motto-ul meu și pe mine m-ajută la greu. Aceleași reguli. Parcă mi-ar citi gândurile, fiincă roșește oarecum și se uită la ceas. Păi, zice, mai bine ne-am Întoarce la treabă. O săți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să teoretizeze. Ele nu constituie obiect al poeticii. După ce a rezumat cele trei Discursuri ale sale, își termină Scrisoarea către abatele de Pure din 25 august 1660, astfel: "cred că după toate astea, nu mai există nicio chestiune importantă de scormonit și că ceea ce rămâne nu este decât broderie pe care o pot alipi acolo retorica, morala și poetica." Acestea ar fi fost fără îndoială chestiunile tratate în cel de-al patrulea Discurs anunțat de Corneille, dar pe care nu a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țara la război, cu oastea la locurile potrivite. După ce trecea furtuna, Ștefan-Vodă, cinstea pe cei vrednici și viteji cu ocini pe moșiile țării. Urmașii acelor oșteni, sânt răzășii din zilele noastre și din satele dimprejurul Movilei Roșii. Tăcu o vreme, scormonind cu privirea șperla din sobă. - Se spune că acolo ar fi o comoară îngropată la!... îl zgândărî moșierul pe bătrân. - Da, da... așa‟i!... Se spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Chichen-Itza se organizau procesiuni la Fântâna Sacră unde preoții aruncau la răsăritul soarelui în adâncul fântânii, odată cu tinerele fete sacrificate, vase prețioase și bijuterii. Convins că Diego de Landa n-a mințit, Thompson a luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul și mâlul din fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle și oseminte, figurine de jad sau de obsidian, pumnale, vase și bijuterii de aur, ofrande votive, până ce plonjările i-au spart
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
colțișor de drum, fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă, pe sub copaci, resturile dezmățului omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile la școala din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu o piatră pe marginea drumului spărgând alune, făcându-mi iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în locul meu, că trupul meu nu-i decât scena vie pe care se dă această teribilă bătălie a terorii, cine a locuit între pereții aceștia de piatră?! Cine ești? Arată-te! Să-ți văd chipul! dar în zadar ochii mei scormonesc întunericul luminat ici-colo de focul tot mai slab din vatră, El nu se va arăta la porunca ta! Fiindcă nu există! Atunci de ce nu mă lasă să dorm? El ești tu! Și mai scoate-ți din cap ideile astea prostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încântare, Ashling a dat fuga acasă pentru a-și verifica robotul telefonic, dar, de îndată ce a deschis ușa, a zărit imaginea beculețului roșu care nici măcar nu clipea. E, asta e, mai există și seara de miercuri. Nu era totul pierdut. În timp ce scormonea prin dulapurile din bucătărie, căutând ceva de mâncare, i se făcu teamă ca nu cumva Marcus să îi fi pierdut numărul. Dar nu. Îl băgase adânc în buzunar și a spus că îl va ține aproape de inima lui. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scos din cutie și a dat la iveală batonul cerat, nou și strălucitor. Superb. Dar, admirându-l, a fost atacată de un acces de luciditate brusc și deloc bine-venit. Nu-mi vine să cred, respiră ea. Inspectă rapid fundul rujului, scormoni în trusa de machiaj, scoase alt ruj și verifică și fundul acestuia. — Chiar nu îmi vine să cred, exclamă ea, disperată. —Ce?! Am cumpărat același ruj. Am pierdut toată dimineața căutând unul nou și am ajuns să cumpăr exact aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa lui Niall. Terminați, se opriră toți pe strada South William, unde, pe trotuarul din fața unui restaurant indian, Niall și-a instalat echipamentul pentru a mia oară pe ziua aceea. — Ce-ar fi dacă am pune-o pe Dani să scormonească într-un coș de gunoi, ca o persoană de pe stradă? sugeră Lisa. Niall adora ideea. — Nu, spuse Dani, cu ochii aproape în lacrimi. În nici un caz. — Dar e urban, insistă Lisa. Avem nevoie de imagini urbane puternice, pentru a contrasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Poate să meargă altcineva să ia mâncare, dacă preferi, spuse Jack blând. Nu, e în regulă, spuse Trix supărată, dar promptă. Apoi, spre surprinderea tuturor, Jack spuse: —Hei, ia-mi și mie una. Cu gura deschisă, Lisa îl privea cum scormonește prin buzunarele pantalonilor după bani, cu umărul lipit de bărbie. Dintr-un motiv sau altul, Lisa credea că Jack era genul de bărbat care preferă carnea cu cartofi sau legume, genul de persoană care ar spune: „Dacă nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
M-am întors la intersecția dintre 39th și Norton. Tot terenul viran era scăldat în lumina reflectoarelor. Lee era dincolo de banda care înconjura locul crimei. Se făcuse frig, așa că stătea zgribulit în geacă și se uita cum băieții de la Criminalistică scormonesc prin buruieni. M-am apropiat. Lee mă văzu, se dădu rapid un pas înapoi și mă împușcă cu degetele arătătoare, cu degetele mari pe post de percutor - gestul obișnuit pe care-l făcea când se droga cu benzedrină. — Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ridicat ediția de dimineață a Herald-ului. Pe prima pagină scria „Vânătoare de iubiți în cazul crimei atroce“, iar la mijloc, exact sub articol, era o fotografie a lui Elizabeth Short, sub care scria „Dalia neagră“, urmată de „Astăzi autoritățile scormonesc viața amoroasă a tinerei Elizabeth Short, de douăzeci și doi de ani, victimă a „vârcolacului“, ale cărei aventuri au transformat-o peste noapte, potrivit relatărilor prietenilor ei, dintr-o fată cuminte într-o delincventă îmbrăcată în negru și ahtiată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de reținere pentru el. Dintr-odată mi-am dat seama că totul apasă pe umerii mei. — Pornesc într-acolo. CAPITOLUL CINCISPREZECE Am trecut granița în zori. Tijuana tocmai se însuflețea când am intrat pe Revolución, șoseaua ei principală. Micuții cerșetori scormoneau prin gunoaie, ca să aibă și ei ce pune în gură la micul dejun, vânzătorii de taco învârteau cu polonicul în oalele de tocană din carne împuțită, marinarii și infanteriștii erau conduși afară din bordeluri la sfârșitul distracției de o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apartament. Erau firmituri de mâncare și sticle goale de vin În sacul de gunoi. Nici o șansă să o fi pus În sac În altă parte... Doar dacă nu cumva are o altă proprietate unde mănâncă și bea. Insch se Încruntă, scormonind În pungă. — Du-te mâine până la primărie. Vezi dacă mai are vreo proprietate Înregistrată pe undeva. Pentru orice eventualitate. Găsi Într-un final ce căuta: unul din discurile din semințe de anason cu pete albastre pe ele. Fii atent, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Se apropie atât de tare de incizie Încât aproape atingea cu nasul carnea de culoare roșu-Întunecat. Adulmecă. — E un miros distinct de vomă În zona tăieturii... Întinse o mână. — Dă-mi penseta. Asistentul făcu ce i se ceruse și Isobel scormoni În interiorul rănii, reușind Într-un final să scoată ceva gri și cartilaginos. — Există resturi de mâncare parțial digerată În interiorul rănii. Logan Încercă să nu Își imagineze scena. Nu reuși. — A Încercat să o tranșeze, oftă el. Încercând să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu prezența mea În casa scriitorului (totuși, În subconștientul meu, nu știu de ce consider că mi se cuvine această Întâlnire „faustică“, de care avea nevoie și marele scriitor). Marin Preda mă conduce binedispus spre ușă, ochii lui nu mă mai scormonesc fioroși de după lentilele groase; s-au Îmblânzit, mă privesc cu bunăvoință, chiar cu prietenie. „Știi ce, monșer“, Îmi spune el În hol când Îmi pun paltonul, „dacă te apuci de literatură, fă proză, și nu poezie, nu părăsi Bucureștii chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și ne privesc cu maximă curiozitate; suntem deodată transformați În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să facă orice pentru acest imbecil, chiar să se culce cu el, fie și ca să se afle În contrast cu părerea curentă despre ceva sau despre cineva. Ea are această tentație de a scormoni În straturile subterane ale celor mai bizare pături sociale pentru a descoperi indivizii „puri“, pe care, odată descoperiți, Îi prezintă la toți drept prietenii ei, fiind curioasă de reacția celorlalți. Complexele ei abisale sunt astfel asanate parțial de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vacanță, mă pun În carantină la Biblioteca Academiei pentru o lună; citesc de la ora nouă dimineața până la ora opt seara, cu mica Întrerupere să mănânc o franzelă la prânz În parcul bibliotecii. Cel puțin zece ore de lectură pe zi: scormonesc praful de pe cărțile de la fondul secret. Când mi-a dat recomandarea ca să pot avea acces la acest misterios fond secret, decanul facultății, Al. Rosetti, m-a Întrebat cu un ton complice: „ești scriitor?“. Nu știu ce m-a determinat să spun „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să le fac să trăiască În pagină, pentru a le scoate din neființă, pentru a mă scoate din neființă pe mine Însumi, pentru că nu am fost eu, viu și Întreg, decât În acele priviri ale femeilor bovarice care mă scormoneau fără scăpare. (azi) N-am avut destul tupeu să mă ridic la seminarul de filosofie și să-i spun asistentului că n-a citit sau, mai precis, că nu știe să pună problema din punct de vedere filosofic. Este acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascultă cu mare atenție, se Întoarce, Închide tot, se mișcă mai repede; are o nerăbdare ce iese În evidență din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu l-am observat; ia să vedem ce scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țărmului de la Perla până la Cazinou, lăsându-mă pradă albatroșilor care să-mi ciugulească spinarea) sau la munte (un urcuș printre brazi dimineața este mai plăcut decât o lectură din Lacan). Azi am fost primul În sala de lectură nr. 1. Scormonesc tot ce a publicat Ion Barbu În diverse reviste. Orice rând scris de el sau despre el mă bucură ca o mare descoperire. Miroase a aer stătut În bătrâna sală a Bibliotecii Academiei. Miroase a transpirație iute de intelectuali isterici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]