1,662 matches
-
de ei. Puțoii. Mă duc acasă În Volvo, oprindu-mă la Crawford’s pentru niște mâncare la pachet. Voiam să am nădragii ăia noi când vine Bunty. Acum trebuie să pun porcăria În vârful mormanului de rufe murdare și să scotocesc după unii murdari, dar nu chiar atât de murdari, din maldărul puturos. Casa asta-i o cloacă. Pute mai rău aici decât În șopornul lui Hector. Îndes tot ce pot În saci de gunoi, atac suprafețele cu o cârpă umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Rhyme pe vremea când conducea departamentul de criminalistică al poliției din New York. După câteva minute de atentă lectură, spuse: - Pantofii sunt Ecco fără șiret. Par a fi numărul 43. - Ceva de care să ne putem lega? întrebă nerăbdător Rhyme. Sachs scotoci în geantă și puse pe masă mai multe pungi de plastic, în interiorul cărora se puteau vedea bucăți de bandă adezivă. - Sunt de pe unde am zărit urmele ucigașului și din apropierea locului unde zăcea victima. Cooper luă cu băgare de seamă pungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mulțumită tehnologiei de captare a identității apelului. Doar 6 minute... Dacă erau norocoși, aveau să găsească victima încă în viață. Dacă erau mai puțin norocoși, măcar aveau să-l descopere pe făptaș, aflat probabil încă în plin proces de a scotoci prin avuțiile victimei. Își deschise stația Motorola: - Sergent 4531 către Bază. Sunt gata să intervin pe Strada 9. Aștept confirmare. Terminat. - S-a înțeles, 4531. Ambulanța este pe drum. Sunt răniți? - Încă nu știm. Terminat. - S-a înțeles, 45. Terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deja atenția tuturor, iar Sachs căută să vadă poziția degetelor de la mâna stângă. Nu erau lipite, deci nu era vorba de Magician. Dar cine naiba să fi fost? Și mai ales ce căuta la locul crimei? Omul începuse acum să scotocească în rămășițele construcției, apucând la întâmplare bucăți de tablă sau de lemn și aruncându-le peste umăr. - Hei, tu! încercă ea încă o dată. Pleacă naibii de-acolo! Se întoarse și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Jeddy? Părea să fie el. De când poliția dă târcoale, el și oamenii lui... adică, nu l-am mai văzut deloc pe aici. Îi ignoră întrebarea, mulțumindu-se să spună: - Nu-mi aduce comanda încă. În timp ce se îndrepta spre telefonul public, scotocindu-se prin buzunare după monede, gândul îi zbură la masa de acum două săptămâni de la Riverside Inn din Bedford Junction. În afară de el, mai fuseseră prezenți Frank Stemple, Jeddy Barnes și un tip pe nume Erick Weir, pe care Barnes îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oase. Nu prea multe, totuși, pentru o împușcătură de aproape. - Fă un test rapid de sânge, Sachs. Ar trebui să ne lămurească. Fugi înapoi spre ieșire. - Ce s-a...? începu unul din tehnicieni, dar se opri degrabă când o văzu scotocind grăbită prin serviete. Găsi într-un final ceea ce căuta - o trusă de test Kastle-Meyer - și se întoarse iute pe coridor, unde colectă o probă de sânge. Adăugă fenolftaleină și, după doar câteva momente, avu răspunsul: - Nu știu ce este, dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plic mare cu o foaie capsată de el. O citi rapid. privi ceasul în formă de cârmă de vapor din fața lui. La naiba, ia uite cât e ceasul. Hai să terminăm cu asta, agent. Dă-mi insigna. Cu inima frântă, scotoci în buzunar. - Pentru cât timp? - Un an, agent, spuse Marlow. Îmi pare rău. Suspendată timp de un an, se gândi ea cu disperare. Se gândea la ceva de genul trei luni, în cel mai rău caz. - Asta e tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aprilie, pe când mergeam la lucrul câmpului, lam văzut pe consăteanul meu, Nică a lui Ștefan a Petrei, urcat în teiul de pe coasta dealului, la moș Andrei, cu căciula în mână, pe care a pus-o apoi la gura scorburii, unde scotocise de mai multe ori. Avocatul: Dar pupăza, unde era? Martorul: Pupăza, n-am văzut-o, dar el, după ce a luat căciula de la gura scorburii, a pus în locul ei o lespede, apoi a plecat mai departe cu demâncare la lingurari. De
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dulci ale copilăriei în care intram cu grozavă frică de bursuci care ținea însă foarte puțin, până când dădeam de tufe cu mure. Am văzut șurile dărăpănate în care ne jucam de-a v-ați ascunselea și prin care trebuiam să scotocesc noaptea până când cu greu descopeream pe vreunul. Și multe locuri m-au bucurat și mi-au trezit amintiri, ba chiar m-au înfiorat. Dar nici unul nu m-a impresionat mai mult ca locul unde a fost odată școala. O! Ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
avocatul Domșa, anunțîndu-l că consideră logodna cu Marta ca o nesocotință copilărească și de aceea îi înapoiază verigheta. " Uite ce simplu și cum nu mi-a venit în minte!" își zicea scriind adresa, mulțumit, parcă ar fi găsit o comoară. Scotoci prin sertare și în sfârșit dădu peste ce căutase adineaori: o cutiuță căptușită cu catifea albastră. Își scoase verigheta din deget și o puse în cutiuță, iar cutiuța o împachetă frumos și o sigilă cu ceară roșie. Apoi chemă pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
jour, deși îi spunea și el odată astfel, îl auzisem eu însumi. O numea, de acum înainte, victima, de parcă, pe lângă viața pe care o înlătură, moartea ar răpi și frumoasele nume ale florilor. — Dumneata ai găsit victima? Tânărul Brăchut își scotocește în continuare vesta de parcă ar vrea să se ascundă. Dă din cap în semn că da, iar celălalt îl întreabă dacă și-a înghițit limba. Tânărul Brăchut răspunde că nu, dând iar din cap. Toate astea, e clar, îl irită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
servitoare tăcea. Și-a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am mai rămas împreună pentru un lung moment, fără să ne spunem nimic, în întuneric, iar eu mă gândeam încă la ceea ce-mi spusese. Apoi, ea s-a scotocit prin buzunarele bluzei vechi de parcă ar fi căutat. Pe cer se perindă o salbă de stele căzătoare, tocmai potrivite să le ofere celor care au nevoie de un sprijin pentru singurătate prilejul unor prevestiri, și apoi totul a revenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap de muribund se numea Mazerulles. Inspectorul rosti acest nume ca pe o lovitură de bici. Am înțeles că era secretarul lui. Acesta scotoci prin memorie și își aminti de tânără, din ziua când sosise. Oamenii nu primesc întotdeauna rolul care li se potrivește. Ai fi zis că e o larvă acest Mazerulles, un nerod, un slugarnic, cineva în care nu poți avea încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
chiar până la stele, la stele din acelea care sunt cusute pe epoleții uniformei și care sunt în întregime din aur. Asta este Istoria, marea istorie, după cum se spune, dar care e adesea dată uitării, pentru a fi salvată întâmplător, când scotocești prin pod sau prin mormanele de gunoaie. Se întâmpla când a murit tatăl meu, în ’26. Fusesem nevoit să mă întorc în casa șubredă în care mă născusem și crescusem. Nu voiam să pierd timpul. Tata murise, iar eu avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ele dacă mai era acolo. Infirmiera îmi zâmbi, fără să-mi dea un răspuns. Credea probabil că delirez. Când se consideră că puteam pleca, primii vizita primarului. Îmi strânse mâna. Îmi spuse că avusesem febră. Că își făcuse griji. Apoi scotoci în buzunare și scoase un pachet de bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe masă, rușinându-se puțin, parcă s-ar fi scuzat: — Doream să vă aduc o sticlă de vin, dar vinul e interzis aici, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
orice, mai puțin despre problemele care o preocupau în primul rând, negând toate legile psihologice ale sistemului informativ. I-am povestit despre lecturile din ziua aceea de la Fondul Secret, am mai adăugat unele detalii picante cum că încercasem să scotocesc prin ,,iubirile secrete” ale unor mari personalități (lecția de astăzi îl viza pe V. Hugo, mâine urma Goëthe). I-am pomenit în treacăt că furnizasem o carte despre genii, pe care ma ruga să i-o aduc și lui. Era
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din ea care și-l dorea cu ardoare al ei și numai al ei. El se duse la fereastra și privi de sus orașul învăluit în întuneric. - Ce mai vezi? îl întreabă ea. - Nimic. E doar un vagabont nocturn care scotocește prin gunoaie. Ea lua iarăși binoclul și privi cu atenție. Așa cum stătea aplecat, scormonind, pălăria îi proteja față, dar părea să fie un om inițiat, judecând după grația cu care mânuia brațele prin grămezile de gunoaie. - O fi vreun agent
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și manuale îndoite, penarul i se deschide și se rostogolește pe scări, totul se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea unui vânător în căutarea prăzii, iat-o, o scoate ușurată, intră în casa goală, nici un bilețel nu o așteaptă pe masă, nici o farfurie de mâncare în frigider, iar eu o urmăresc calmă, să vedem ce faci acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de o chestie de care n-au habar. ― O vor descoperi, Burke. ― Și cum anume? Vor dori mai întâi să stea de vorbă cu noi, apoi ne vor trece printr-un tunel de detecție. Bună treabă. Până vine să ne scotocească prin bagaje, eu îi ating pe membrii echipajului și tuburile de stază vor fi ascunse lângă propulsoare sau recicloarele de deșeuri. Vor fi prea ocupați să ne pună întrebări, ca să mai viziteze tot apara-De altfel vor ști cu toții că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la Începutul articolului, din faptul că nu sunt obligați să coboare, cu cizme suflecate, până În adâncurile intimităților oamenilor. Acum, firește, la sfârșit, Îmi pun și eu o Întrebare: cum de-am ajuns să scriu, chiar colateral, despre Elodia și Cioacă? Scotocind prin propria-mi conștiință, am aflat totuși, și sper să mă credeți, că nu caut nici un fel de audiență. Nu-mi doresc decât să fiu citit de doi-trei oameni din presă care, până mai ieri, se mândreau că nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
păcatele noastre?! - începu să se tânguie Metodiu. Nu ne faceți să ne sculăm și să venim noi la voi - îl întrerupse primul voinic uitându-se pe sub gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din ei. Calul înălță deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
patru are acel răgaz de concentrare în care-și săpunește îndelung netremurătoarele mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
auzi!... - făcu Vodă. înseamnă că n-o duceți rău. — Prost e ăla care zice c-o ducem rău - răspunse feciorul. — Bine, mă Vasâle - zise mulțumit Vodă. Ia colea de la mine un galbân să-ți aduci și tu aminte... și se scotoci prin buzunarele cămeșoaiei, dar se pare că nu găsi nimic, fiindcă scoase mâna goală și zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ia spune-mi - coborî el glasul și, pe neașteptate, îi trase complice cu ochiul - n-ai să-mi dai doi galbeni până-n iarnă? „Arză-te-ar focul veșnic pe tine și pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi galbeni turcului și-apoi coborî în curte. Sui cătrănit de mânie în caleașcă, unde-l așteptau Ruxăndrița și Ximachi. Surugiul dădu bici cailor. Rămas în mijlocul curții, cu plosca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]