5,013 matches
-
Lagerlof a citit mult, cărți de aventuri pline de fantezie, O mie și una de nopți, cărțile lui Walter Scott, povestirile lui Andersen. Încă de la 15 ani, Selma Lagerlof a început să scrie versuri și și-a propus să devină scriitoare. Dorința de a îmbunătăți situația materială precară a familiei a determinat-o pe Selma Lagerlof să plece la Stockholm, în 1881, unde a urmat un an cursurile unui liceu pentru fete și trei ani cursurile Școlii pedagogice. Din 1885 până în
Cine a fost Selma Lagerlof, omagiată de Google, la 155 de ani de la naștere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61110_a_62435]
-
anului. Invitatul de onoare a fost Günter Grass. Dar evenimentul cel mai important n-a fost nici pe departe literatura de Nobel. În timp ce lumea o aștepta pe Herta Müller într-un teatru select, târgul vuia de „cazul" Helenei Hegemann, o scriitoare în vârstă de 18 ani, autoarea unui roman care s-a bucurat de succes unanim, fiind nominalizat și la premiile târgului de la Leipzig. Între timp, însă, s-a dovedit că mai bine de un sfert din carte fusese luat de pe
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
mai bine de un sfert din carte fusese luat de pe un blog. În ciuda plagiatului dovedit, multă lume o susținea în continuare. O serie de scriitori semnaseră o petiție prin care cereau juriului să excludă romanul Helenei dintre nominalizări. Alții, alături de scriitoarea însăși, considerau că, de vreme ce nu copiase integral, putea fi încă premiată. Nimeni nu vorbea despre autorul blogului ori despre drepturile lui. Premiul Târgului de la Leipzig a fost luat în cele din urmă de Georg Klein, spre dezamăgirea presei, care a
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
cea mai bătrână romancieră din lume. În ciuda vârstei înaintate, aceasta încă dă naștere unor povești fierbinți, anunță The Sun. Autor: Marina Peteoacă Ida Pollock a scris 123 de romane. Multe dintre ele despre fete virgine, sărutări și încântători eroi masculini. Scriitoarea a vândut milioane de cărți în ultimele nouă decenii. Aceasta are milioane de fani, dar a evitat lumina reflectoarelor, ascunzându-se în spatele unui fabulos număr de 10 pseudonime. Pollock a scris 70 de cărți pentru Mills & Boon sub numele de
Scriitoare în vârstă de 105 ani, regina romanelor fierbinţi by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64378_a_65703]
-
cărți pentru Mills & Boon sub numele de Susan Barrie, Pamela Kent, Rose Burghley sau Mary Whistler. În ciuda împlinirii 105 săptămâna trecută, Ida Pollock continuă să scrie, iar ultimul ei roman “The runaway” (Fuga) urmează a fi publicat în scurt timp. Scriitoare nu mai poate sta la mașina de scris, dar îi dictează fiicei ei, Rosemary, în vârstă de 69 de ani, în depărtata lor casă din Lanreath lângă Looe, Cornwall. Romanciera spune: “ O poveste de dragoste nu este niciodată doar o
Scriitoare în vârstă de 105 ani, regina romanelor fierbinţi by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64378_a_65703]
-
se adunau mai toți artiștii vremii. În 1921 se căsătoreau și aveau să se iubească până la sfârșitul zilelor. Liviu Rebreanu a cunoscut-o pe Fanny Rădulescu datorită lui Emil Gârleanu. Ea, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, era actriță și scriitoare. El stârnise deja interesul prin nuvele publicate în revistele literare. În 1912, Liviu Rebreanu își "mărturisește" iubirea pentru Fanny: "Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau... n-am nevoie de dânsa... Mie nu mi-e
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
ca toți artiștii să treacă prin faza asta”. Voicu Rădescu, director Luni de la Green Hours, spune că “teatrul independent are în plus valențe față de teatrul instituționalizat prin enorma lărgire a posibilității de a face teatru liber”. Chris Simion, regizoare și scriitoare, spune: „Dacă vreau să fac teatru experimental îl fac la mine în baie, dacă vreau să-l fac pentru oameni cred că trebuie să atac niște probleme care să intereseze”. Alice Barb, regizoare și directoare a Centrului Cultural al Artelor
Teatrul independent, încotro? Opt mari actori oferă răspuns by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/63176_a_64501]
-
implacabile. Nici măcar în realitatea secundară construită de Ludmila Petrușevskaia nu se pot evita tarele realității propriu zise: mercantilismul doctorilor, brutalitatea bandelor de huligani, primejdia bolilor venerice, inegalitatea dintre sexe, promiscuitatea locuințelor comune, nerecunoștința copiilor, prostia și mai ales răutatea omenească. Scriitoarea le exacerbează efectele, împingându-le până la limita absurdului, acolo unde nevoia de răzbunare declanșează - real sau închipuit - o pedeapsă imanentă, frica obsesivă se materializează în dezastre apocaliptice, morții tranșează situații critice, duhurile răstoarnă raporturile de forțe. Ea a inventat un
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
--- MARGARET ATWOOD (n. 1939) este cea mai cunoscută scriitoare canadiană, autoare a peste 35 de volume de proză, poezie și eseuri critice, traduse în zeci de limbi. A scris romane (, Povestea cameristei, Ochi-de-pisică, Oryx și Crake, Asasinul orb,Femeia comestibilă etc.), volume de proză scurtă (Dancing Girls and Other
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
pe tânărul coregraf Vlad Merariu, absolvent al secției de Coregrafie a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, coautor al coregrafiei, și pe Lorena Lupu, și ea absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Actorie, scriitoare, traducătoare, ziaristă, iar în acest caz autoarea textului, ambii bine integrați conceptului scenic. La fel de integrat s-a dovedit a fi și spațiul scenografic, gândit de Mihai Păcurar, prin folosirea unor elemente cu valoare emblematică pentru balet - mulțimea de poante, răspândite
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
Ana Chirițoiu Anna Luyten (n. 1963), jurnalistă și scriitoare belgiană, a urmat cursurile facultățior de Filosofie, Litere și Teatru din Antwerpen și Gent. Și-a început cariera literară la ziarul flamand „De Morgen” în 1988; tot de atunci datează și colaborarea cu ziarul „De Standaard” și revista „Knack Weekend
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]
-
volum de povestiri e liber de o asemenea presiune. Cînd și cînd am mai scris cîte o povestire pentru un volum, dar am folosit mereu multe elemente non-ficționale. De pildă, pentru că am locuit mult timp în curtea unei închisori (soțul scriitoarei era comandantul unei închisori, n.r.), mi s-a cerut să scriu povestiri din închisoare. Ce-am scris atunci nu e invenție, ci o comprimare a datelor realității. Nu țin jurnal, ba nu-mi păstrez nici măcar propriile scrieri. Ce impresie ți-
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]
-
și a lucrat ca gardian într-o închisoare pentru a-și plăti studiile. A debutat în 2007 la Editura van Oorschot cu volumul Servetten halfstok („Șervețele în bernă”). În 2009 a urmat volumul Namens de ander („În numele celuilalt”). În prezent, scriitoarea deține o rubrică săptămînală de opinie în revista „Groene Amsterdammer”, scrie povestiri radiofonice pentru emisiunea De Avonden („Serile”) difuzată de postul VPRO, iar anul acesta a fost numită poeta oficială a orașului Rotterdam. A primit numeroase premii pentru cele două
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
cînd am început să scriu poezie, am descoperit că mă descurc mai bine pe suprafața aparent redusă a unui poem. Ai avut un parcurs destul de neobișnuit, de la gardian în închisoare la poetă oficială a orașului Rotterdam. Da, n-am devenit scriitoare pe calea „clasică”, studiind Facultatea de Litere, pentru că inteligența mea nu se potrivea în acel sistem. Nu posed forma potrivită de inteligență pentru a lua parte la sistemul universitar. Nu m-am descris niciodată drept un intelectual, nici măcar drept un
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
deșert și mare și orice lucru plin de mister”. Cu toată structura ei apuseană, sau tocmai din acest motiv, Ingeborg Bachmann este cea care se străduiește să întrețină corespondența eșuată în „hăituiala” timpului (de altfel, ea a mizat și ca scriitoare pe stilul epistolar - Scrisori către Felician, publicate postum). În 1951 îi mărturisește lui Celan: „Multele scrisori pe care ți le-am scris, și rele, și bune, nu am avut niciodată curajul să le trimit”. Tocmai pentru că se întâlniseră la Viena
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
lumi de altădată, se află traducătoarea volumului, Grete Tartler, care a reușit să redea perfect atât stilul fiecăreia în parte, cât și subtilitățile frazelor, poate și pentru că biografia o apropie foarte mult de cele două autoare (femeie de etnie germană, scriitoare la rândul ei). Se vede că Grete Tartler nu doar le-a tradus pe Dito și Idem, ci le-a înțeles într-un mod intim. Dovadă stă și excelentul studiu introductiv, intitulat „Carmen Sylva și Mite Kremnitz între Orient și
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
n-o homosexualizează. Între paginile căruia se culcă bărbat și se scoală femeie. Nici nebunie, nici frigiditate. Doar accese de depresie. În textele ei, te afli mereu între frontiere”. Singurul lucru cu care nu ne împăcăm în multele comentarii consacrate scriitoarei, inclusiv două biografii, datorate lui Quentin Bell din anii 1970 și Vivianei Forrester din 2009, este ideea că la originea operei scriitoarei engleze, ca, de altfel, la originea tuturor marilor opere se află neapărat o patologie. Orfană precoce de mamă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
textele ei, te afli mereu între frontiere”. Singurul lucru cu care nu ne împăcăm în multele comentarii consacrate scriitoarei, inclusiv două biografii, datorate lui Quentin Bell din anii 1970 și Vivianei Forrester din 2009, este ideea că la originea operei scriitoarei engleze, ca, de altfel, la originea tuturor marilor opere se află neapărat o patologie. Orfană precoce de mamă și de tată, pierzându-ș i curând o soră și un frate, Virginia Woolf ar fi fost marcată de la început de acest doliu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
catharsisului, pe care îl primim și îl dăruim, la rândul nostru, celor dragi.“ The Wall Street Journal * Un birou ce pare să fi aparținut lui Federico García Lorca traversează timpul și spațiul, reunind destinele halucinante ale mai multor personaje: o scriitoare debusolată care, odată intrată în posesia lui, își regăsește inspirația, un poet chilian asasinat în timpul regimului lui Pinochet, un anticar autarhic și excesiv de protector cu copiii săi, care-și dedică viața regăsirii unor obiecte ale supraviețuitorilor Holocaustului. Straniu și apăsător
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
și l-a pus pe aragaz, mi-am putut da seama că nu se așteptase să ajungă atât de departe. Probabil că sperase să plece cel mult cu un autograf pe o carte. Iar acum era în casa unei mari scriitoare! Pe punctul să bea ceai din ceștile ei! Mi-aduc aminte că mă gândeam: poate că exact de o asemenea încurajare avea nevoie Lotte, căci vorbea puțin despre operele sale când încă mai lucra la ele, însă îmi puteam da
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
de rețete, Prefață, schițe de portret, concepție și coordonare editorială de Ioana Pârvulescu , Ilustrații de Mihail Coșulețu, București, Editura Humanitas, 2012 A-i aduce pe „intelectuali la cratiță” e una dintre ideile inedite, marca Ioana Pârvulescu, cu care eseista și scriitoarea își scoate, așa cum îi este obiceiul, cititorul din habitudinile de lectură și de gândire. De aici derivă și construcția în sine a cărții, foarte reușită, îmbinând poveștile a douăzeci de scriitori și artiști cu rețete culinare variate, într-un mod
Povești cu savoare by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4704_a_6029]
-
a vorbit despre trădarea „originară” personificată de frumoasa și perfida Malinche, „interpreta” lui Cortés în Mexic; de Michael Cunningham, celebrul autor al Orelor, care a descris cu înciudat umor creația originală ca traducere „nereușită” a unui proiect ideal; și de scriitoarea croată Dubravka Ugresić, care a compus o fabulă savuroasă despre felul deformat în care Vestul continuă să „traducă” Estul; apoi spectacol în sine, în mai multe atliere, între care, din păcate, trebuia ales: în cel dedicat lui Joyce, fragmente din
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
termeni tehnici” Herta Müller, nedorită în fabrică, se refugiază în cuvinte (traducând așezată pe scară, deoarece fusese dată afară din birou, observă cuvinte precum Treppenwangen, „obrajii scării”, sau „coadă-de-rândunică” și „gât-de-lebădă”, denumiri tehnice calchiate din Schwalbenschwanz și Schwanenhals), devenind definitiv scriitoarea Herta Müller. Trambulina declanșată de zgomotul vazei cu lalele sparte a trimis-o pentru todeauna pe scriitoare, din caricaturala „stradă a Gloriei” în care fusese anchetată, într-o lume în care gloria chiar există și i se cuvine. S-ar
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
dată afară din birou, observă cuvinte precum Treppenwangen, „obrajii scării”, sau „coadă-de-rândunică” și „gât-de-lebădă”, denumiri tehnice calchiate din Schwalbenschwanz și Schwanenhals), devenind definitiv scriitoarea Herta Müller. Trambulina declanșată de zgomotul vazei cu lalele sparte a trimis-o pentru todeauna pe scriitoare, din caricaturala „stradă a Gloriei” în care fusese anchetată, într-o lume în care gloria chiar există și i se cuvine. S-ar putea scrie o carte întreagă despre modul în care se întrețes astfel cuvintele la Herta Müller, în
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
spre a nu lăsa îndoieli asupra analogiei pe care o are în minte), pentru ca apoi scriitorul să denunțe cruțarea ofițerilor Stasi, concomitent cu vînarea intelectualilor care au colaborat cu regimul comunist. Așa se explică tenacitatea cu care Grass ia apărarea scriitoarei Christa Wolf, un simbol al disidenței est-germane în anii ‘80, despre care congenerii aveau să afle, cu tristețea de rigoare, că fusese informatoare Stasi între 1959 și 1962. Apoi, ca laitmotiv al cărții, același scepticism cronic față de unire: „Cu toate
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]