4,125 matches
-
secvența din Maurice Blanchot dincolo de sensul ei literal, Vila-Matas dă o cheie de lectură, atât pentru scrierea narcisistă în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore, printre care aleea („de la sfârșitul lumii [...] locul ideal pentru a scrie cu adevărat...”) sau abisul. Actul scrierii
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
cheie de lectură, atât pentru scrierea narcisistă în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore, printre care aleea („de la sfârșitul lumii [...] locul ideal pentru a scrie cu adevărat...”) sau abisul. Actul scrierii capătă succesiv semnificația drumului, a călătoriei, a depășirii unei frontiere, a
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
umedă, întunecată și îngustă”, „căutând, prin mijlocirea poeziei, adevărul pe calea unică a vieții sale pentru a dispărea în propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă, mai mult decât alte forme ale metaficțiunii, impune o lectură specială, care să conștientizeze caracterul său artificial, ficțional. Accesibilă unui public minoritar, o asemenea literatură, care riscă să se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei. „Joc gratuit sau teribil?”, se întreabă Eduardo Becerra în cartea amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor autori ca Salvador Elizondo de a duce până la ultimele consecințe textualitatea pură. Dincolo de fireasca întrebare, scriitura narcisistă atrage atenția ca o nouă explorare, menită a pune în discuție, în termenii extremi ai literarității, limitele creației și ale actului creator, ale limbajului și ale cuvântului-semn și sens, adică ale posibilităților de care dispune scriitorul pentru a da
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
de acei scriitori care, după opinia lui Vargas Llosa sunt dispuși să-și sacrifice sucesul de public, pentru a contribui reînnoirea literaturii. În fond, a scrie, înseamnă, ne-o spune și Enrique Vila-Matas, a trece prin „experiența întotdeauna paradoxală a scriiturii”.
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
avion/ nu te speria/ filtrează instinctele și hrănește-le adecvat/ statistic ești proiectat să reziști”. Tipul uman al acestui imaginar nu poate fi decât un eu ergonomic, pregătit să-și raționalizeze cele mai neînsemnate manifestări. Fără contur e, din păcate, scriitura lui Bogdan Coșa și atunci când renunță la propedeutica dezangajării în favoarea notațiilor realiste. Teama de orice tip de discursivitate, fie ea sentimental confesivă sau social-ideologică, face ca majoritatea poemelor să pară niște schițe, despre care în cel mai bun caz se
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
timp// și mă gândesc tot mai rar” („înapoi văd f abstract”). Cu toate exercițiile de încălzire în prealabil - menite să argumenteze, știu eu?, nevoia de actualizare prin înlăturarea expresionismelor în favoarea unor tehnici hi-fi de autentificare a realității -, o astfel de scriitură tot banală rămâne. De unde se vede că, atunci când îți propui să exprimi cât mai puțin, ai șanse mari ca dorința chiar să ți se îndeplinească.
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
momentele în care Mircea Pora cade în propria-i manieră, adăugând lucruri, cum ar fi amănuntele despre soția Saveta a prezumtivului interlocutor din scrisorile care structurează Epistolarul. Altfel, avem în față experiența unui eșec existențial povestită cu o calitate a scriiturii și cu o intensitate a trăirii de reală anvergură artistică.
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
romane ale lui Filip Florian. În fapt, fiecare dintre romanele acestuia are un caracter net diferit de celelalte, dacă nu neapărat ca formulă, în mod cert ca univers problematic. Ceea ce le leagă totuși pe dedesubt e sensibilitatea, rafinamentul riguros al scriiturii, plăcerea istorisirii și o anume nostalgie, discret pigmentată ironic, pentru fetișurile retro ale trecutului legat de prezent prin fire genealogice subtile. Textul din Toate bufnițele curge în flux continuu, la persoana întîi a evocării, fără dialoguri și fără ruperi de
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
istorisirii și o anume nostalgie, discret pigmentată ironic, pentru fetișurile retro ale trecutului legat de prezent prin fire genealogice subtile. Textul din Toate bufnițele curge în flux continuu, la persoana întîi a evocării, fără dialoguri și fără ruperi de ritm. Scriitura este calmă, elaborată și bine strunită, de o frumusețe clasică, iar relatările - pline de naturalețe, fără a fi propriuzis colocviale - își refuză orice podoabe ostentative, ca și (cu două- trei excepții) orice fel de exhibiționisme „tari”. Deși „bine scrise”, ca
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
care frămîntă doar dacă cei care o fac sînt frămîntați. Despre umanitate. Și fragilitate. Și chiar despre vulnerabilitate. Despre vanitatea de a crede că arta este mai presus de orice. Și că ea implică gloria. Vibrația unui text, a unei scriituri, energia unei forme de spectacol vin să ne locuiască și să ne împlinească atunci cînd sîntem deschiși să ne acceptăm. Cînd am hotărît că vrem să ne uităm în oglindă și să ascultăm - privindu-ne ridurile și povestea trăirilor - șoaptele
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
a Ioanei Opaiț. Asemănările dintre cele două cărți (și acuzațiile de plagiat aduse lui Dan Brown, care și-a publicat volumul la mai bine de doi ani distanță de cel norvegian) se sfârșesc însă aici, pentru că diferența fundamentală o reprezintă scriitura. Dacă Dan Brown nu pierde prea mult timp cu psihologia personajelor, nu le construiește portrete foarte amănunțite, nici nu insistă foarte mult pe conflicte interioare sau tensiuni personale, jucând totul pe cartea dezvăluirilor uluitoare, în stare să țină cititorii cu
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
în armonie, restaurarea luminii. Mi se pare că, față de volumele anterioare, acum sensul istoriei se supune unei viziuni care implică divinitatea. În fond, dacă prima secvență a volumului, A scrie cu tine, înseamnă comunicarea propriului concept poetic - o pledoarie pentru scriitura care se identifică cu miezul ființei și deopotrivă cu toate ipostazele ei, celelalte zece constituie un traiect al înaintării de la Mesagerul la Podul. Ca și titlurile, traseul este, fără doar și poate, simbolic. Așa se face că poezia aceasta gravă
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
reluat consecvent, dezvoltînd în jurul lor argumentații personale, valabile și ca expuneri către public, în scris ori în alte forme, dar mai ales ca substructuri conceptuale pentru propriile sale explorări literare și intelectuale, cărora le-au servit drept solide fundamente: textul, scriitura, „trupul și litera”, altele cîteva. Avea - în genere - o evidentă sistematică a gîndirii, modelată de o serie de referințe culturale la care revenea mereu, alese dintre teoreticienii, nu dintre practicienii literaturii, dintre eseiști și filozofi, totuși dintre cei interesați de
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
militant. Altfel, nu ajunsese întîmplător profesor (și) de teoria literaturii: fără să aibă vocația didactică a specialiștilor domeniului și nici obsesia maniacală de a impune o anume viziune ori o terminologie de el inventată, era în apele lui acolo unde scriitura literară și faptele culturale erau disecate și interpretate ca expresii ale coerenței intelectuale, ale sistematicii gîndirii. Ipostaze ale formidabilei sale tenacități: *conversia de la poezie la proză: începuse - firește - cu versuri adolescentine, ameliorate serios în anii de studenție, cînd avansase către
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
a exersat și o gamă întreagă de stilistici ale tenacității (sau... „l-au scris” ele pe el?!). Toate cărțile, toate paginile lui au fost parte din marele efort de ansamblu, din autoconstrucția despre care vorbesc; însă mă gîndesc acum la scriitura propriu-zisă, ca desfășurare, ca travaliu, ca avans progresiv în teritorii din ce în ce mai îndepărtate, prin foraje mereu mai adînci, fără nici o economie de efort; la frazările lui bogat-exploratorii, enumerative, sinonimice, continuate pînă cînd formulările se încarcă de expresivități nuanțate și de sensuri
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
asta este: enumerația prelungită pentru obținerea de extensii retorice și semnificante, cu deschideri în trepte, prin utilizarea de sinonimii parțiale și de alte tropisme ajutătoare, asociații varii, jocuri de limbaj, orice. De unde expresivitatea atît de subtilă, cu totul specială, a scriiturii prozatorului senzorialo-cerebral care a fost și rămîne, de un enorm talent și de o fabuloasă tenacitate, cum rar pe lume... Prezentare la Conferința națională „Gheorghe Crăciun: viața și opera”, organizată de Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov, 12
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
ultimul nostru gidian (mai mult, așadar, decât un camilpetrescian, cum observă Carmen Mușat), literatura e mai degrabă o chestiune de (auto)cunoaștere decât de ficționalizare. E și motivul pentru care Crăciun respinge schemele prestabilite și proiectele pe termen lung. Orice scriitură e, într-un anumit sens, o improvizație tocmai din cauza caracterului prin excelență imprevizibil al realității: „Normal ar fi ca un romancier să știe de la bun început conformația scheletului căruia încearcă să-i insufle viață și apoi să îmbrace totul în
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
la o serie de practici și discursuri sociale rezultate în urma unor cristalizări infinite, fie pe cele care răsfață cultura cu evantaie rafinate, la limită chiar ușor elitiste. Mai trebuie doar adăugat un mic amendament: includerea nivelului personal (în strategia de scriitură a cărții) în oricare dintre acești vectori semantici ai culturii. Astfel, putem spune că există un beneficiu de conștientizare și cunoaștere a morții ca fenomen universal și totuși reflectat în numeroase feluri de către operele literare, la fel cum există și
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
aburi, se simțea peste tot. Dimineața, rotocoalele de ceață pluteau aproape magic peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum diferiți de cei ai lunilor de vară fierbinți”. De fapt, scriitura poetică, metaforică (cu unele accente fantastice), notele meteorologic-peisagiste și o anumită melancolie de fond (a emigrantului, a turistului, a toamnei), având ca laitmotiv trecerea timpului reprezintă sunetul specific al prozei lui Mircea Pora. În siajul unui Radu Petrescu și, mai
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
epistolar de bloc”, „întrebări și răspunsuri”, „anunțuri gratuite”, „mărturisire ministerială” ș.a.m.d. (sintagmele citate sunt chiar titluri de proze scurte). Spre deosebire, însă, de nervozitatea ironică nedelciană, Mircea Pora, un scriitor mai melancolic, dă dovadă, așa cum spuneam, de o scriitură poetică și de finețe descriptivă. Din volumul de proze scurte și foarte scurte - ce surprind realități sociale din comunismul târziu, dar și din postdecembrism -, Epistolar se detașează clar: un text amplu (80 de pagini), redactat sub forma unei serii de
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
ar putea fi chiar Tudor. Sunt 22 de pagini de proză onirică de cea mai bună calitate, în care atmosfera e construită minuțios din detalii bine plasate. Aici stă și unul dintre principalele merite ale cărții. S-a spus despre scriitura feminină că e marcată de subiectivism, narcisism chiar, de senzualitate, de teme precum căutarea fericirii. Toate acestea se regăsesc în cartea Laviniei Bălulescu, dar asta nu-i totul. Izbește, înainte de toate, intensitatea cu care sunt trăite de eroină sentimentele și
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
asemenea perspectivă, a celui care analizează pas cu pas felul în care se construiește istoria și nu a unuia care privește retrospectiv, autorul are mai mari șanse să își atingă dezideratul unei relatări obiective. Din punctul de vedere al cititorului, scriitura capătă un anume dinamism. Textul pare a fi o permanentă relatare a unui prezent prin care se înaintează în timp real și nu doar un plonjon în bucăți de trecut rupte de context. Iată de pildă cum începe relatarea perioadei
Vârstele Ierusalimului by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3609_a_4934]
-
complet în derizoriu. Singurul care face notă discordantă este un escroc simpatic, Irimias, un soi de Don Quijote pe care toți ceilalți îl urmează, anulându-ș i orice urmă de rațiune. Caracterul fractalic de care pomeneam la început se observă la nivelul scriiturii lui László Krasznahorkai. Felul în care aruncă propozițiile în fraze, oglindește modalitatea de a aglutina frazele în paragrafe, paragrafele în capitole, și tot așa. Cartea îți dă senzația că oricât ai încerca să lărgești perspectiva sau dimpotrivă, să strângi cadrul
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
l-au fost îngropat / o noapte eternă a soarelui s-a așternut.” Întâlnirea cu Paul Celan, deși cu mult mai tânăr, va constitui o turnură spre împlinirea ei ca poetă în acord cu tendințele din lirica modernă. A renunțat la scriitura așa numită poetică și a mers spre nuditatea diamantină a sensului. Are loc o schimbare radicală: un anumit patos al novicelui face loc unui nou limbaj, caracterizat prin claritate, muzicalitate, printr-o economie a vocabularului, doar cel din fondul principal
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]