58,131 matches
-
toți pereții// Da da. Intrați. Poftim. V-am spus că sînt singur.../ știți... pentru mine... femeile... desigur să ridicăm patul/ nici nu mai fac gălăgie de-un an, de cînd am vîndut-o/ după dulap?/ E praful. În dosare? Hîrtie de scris. Chiar o folosesc la/ scris poezii. [...]/ Ce femeie? Sertarul e gol - unde ce să ascund? Vă ascult./ Am înțeles/să trăiți", "pe aici toate iubirile se îngrașă și fac copii/ nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune/ nici un sentiment aici
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
crengi de pom." Ce frumos. Nu știu dacă singurătatea se poate deprinde, sau dacă poți învăța vreodată să mori, iubind lumea atunci când ea te strivește, oricum, mie mi se pare spectaculos acest Poet care, atunci când "se ridică de la masa de scris, dă cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte." Îndepărtate irizații blagiene și romantice, poate puțin neoclasicism, se simt și nu prea. E
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
sine, dimpotrivă, este o performanță literară dintre cele mai greu de atins). Totul, în Femeia din fotografie, ca și în precedentele cărți, o arată pe autoare aptă să scrie o literatură de calitate, care descurajează opoziția atît de discutabilă a scrisului "viguros", masculin și a celui "subtil" feminin. Dacă și-ar fi dus la capăt romanul topit în acest jurnal, ar fi ieșit unul de sinteză, nu unul de analiză. Pe lîngă această "soartă" de romancier, Tia Șerbănescu e prinsă și
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
Mateiu Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu și, mai presus de toți, Camil Petrescu, îi dau în vremuri aberante (ultimii ani ai comunismului) reperul unei creații normale, iar meseria de gazetar îi asigură un temei, o face să se simtă un profesionist al scrisului. Jurnalul este împărțit în capitole, cu titluri-cîrlig, procedeu romanesc sau gazetăresc. Părțile finale, Ave Maria și Viața ca o corectură sînt, practic, două microromane, două bijuterii. Cel dintîi ține de ceea ce Radu Cosașu a numit "literatura mătușilor": este evocarea mătușii
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
1943 începe să se manifeste, cunoscuții îi spun, cînd îl întîlnesc, că a slăbit și că e palid, iar sufletește, după divorțul de soție, e implicat în amoruri chinuitoare. Trăiește ciclotimic, așadar epuizant. Viața lui zilnică se consumă între telefoane, scris, citit, discuții literare (de la critică serioasă la cancan), probleme administrative, ascultatul știrilor la radioul care trebuie dus mereu la reparat, plimbări prin Cișmigiu, filme văzute cu Monica, dejunuri cu mai mulți invitați, consultații medicale și "drogul" vizitelor. Lovinescu nu poate
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
și confrații, realizând câteva excelente portrete, deconspiră totuși modelele unor opere și, cu modestie, relatează despre întâile succese literare, bucurându-se de aprecierea lui Titu Maiorescu și își afirmă convingerea, vai, acum, atât de inactuală, că se poate trăi de pe urma scrisului, fiind și el o profesie ce merită o firească răsplată. Un prim arbore genealogic și-l alcătuiește Sadoveanu însuși. Părinții tatălui au fost pribegi olteni, veniți la Iași după revoluția din 1821. Bunicul era gorjan și se numea chiar . Tatăl
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
capătul de la deal al Târgului Folticeni, aproape de Dumbrava minunată și de huceagurile Folticenilor Vechi și Oprișenilor. Se vedeau dincolo de Moldova, munții în ceață; dealuri și văi romantice, spre apa Șomuzului". S-a apucat de gospodărie și s-a așezat la scris, având în față aproape un deceniu cu deosebire de rodnic. "A fost până la 1914 o epocă tihnită a vieții mele. Pe urmă, liniștea a făcut aripi și a intrat în furtună". Ei bine, tocmai această "furtună" am fi dorit s-
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
fi nici dimineață, nici primăvară. Cum să accept grozăvia? Copilăroasă și risipitoare, ea se bucura ca nimeni alta de dimineți și primăveri, de prietenie, de cărți și reviste literare. Rar un poet capabil de atîta altruism, de atîta entuziasm pentru scrisul confraților, de la cei foarte tineri, cărora le încuraja și gira debutul, la afecțiunea pentru optzeciști și pentru cei mai în vîrstă, despre care vorbea întotdeauna ceremonios, recunoscătoare pentru prețuirea de care se bucura în ochii lor. Pentru Madi nu existau
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
de a-și amorți tensiuni interioare insuportabile, proprii marilor poeți, dar fiindcă mi-era dragă, mă durea să o văd distrugîndu-se. În lunile din urmă, după apariția masivei antologii Zestrea de aur, atît de bine primită, căpătase iar poftă de scris și pregătea un nou volum de poeme pentru la toamnă. Cartea va apărea probabil, dar pe foaia de gardă Madi nu-și va mai scrie năstrușnicele dedicații. Florin Iaru M-am îndrăgostit de Madi prin anul trei de facultate și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
purtând numele "popular" al mai savantului Phallus, în octombrie 1931, alta chemîndu-se "Muci", în februarie 1932, - ambele expediate unor înalți demnitari, printre care și Nicolae Iorga, și avînd drept consecință o scurtă încarcerare la Văcărești a "bandei de întinători ai scrisului". "Cuvântul liber", "Lumea românească" și "Reporter" vor fi organele de presă unde Gherasim Luca va semna articole pe teme sociale și literare: situația lamentabilă a "ucenicilor" din uzine, starea de spirit a generației tinere cu trimiteri la Julien Benda -, pericolul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
purtând numele "popular" al mai savantului Phallus, în octombrie 1931, alta chemîndu-se "Muci", în februarie 1932, - ambele expediate unor înalți demnitari, printre care și Nicolae Iorga, și avînd drept consecință o scurtă încarcerare la Văcărești a "bandei de întinători ai scrisului". "Cuvântul liber", "Lumea românească" și "Reporter" vor fi organele de presă unde Gherasim Luca va semna articole pe teme sociale și literare: situația lamentabilă a "ucenicilor" din uzine, starea de spirit a generației tinere cu trimiteri la Julien Benda -, pericolul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
povestea formării naratorului ca scriitor, care este de fapt povestea melancolică a unui eșec (în dragostea neîmpărtășită pentru Ama, în studiile filozofice abandonate, chiar și în prieteniile lui, bunăoară cea cu Dinu Theodori), dar și a unei opțiuni salvatoare în favoarea scrisului creator, în favoarea explorării și exploatării regatului complex al "umbrelor". Cheia cu care se poate intra în universul romanului este conceptul de "umbră", elaborat și reelaborat în tot cursul lui. Umbra poate avea sensul de stafie, spectru, fantomă. Ea poate fi
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
sau nulitatea lor aparentă"). Umbra mai este apoi rezultatul unei confruntări cu necunoscutul izvorît "din adîncul infinit al unei oglinzi", dar și o fantasmă, un produs al fanteziei creatoare, bunăoară imaginea sinelui și a altora ca personaje dintr-o poveste. Scrisul e traversarea unor zone secrete, a unor umbre iscate din "cimitirul trecutului", începînd cu aceea a însuși naratorului: Acuma reflexul meu e în această carte în care nu mi-e teamă să mă privesc. Un' anima vicina, independentă de mine
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
propriu-zisă. Un accent special este pus pe înfățișarea relațiilor dintre scriitori și puterea comunistă, aceasta văzând în scriitorime, dincolo de actele de conformism ale acesteia, "eșantionul cel mai incomod dintre creatori și chiar dintre intelectuali". Anii postdecembriști aduc râvnita libertate a scrisului, dar și mari dificultăți materiale cărora U.S. încearcă să le facă față. Un studiu necesar ale cărui date concrete și concluzii pot sta la baza unei viitoare ample istorii a vieții literare românești postbelice. (G.D.)
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
a ținut o cuvîntare de o oră jumătate, din care cred că doar o jumătate de oră avea vreo legătură cu literatura. "Nu aș vrea să rămîneți cu impresia că nu ar mai fi loc de mai bine în domeniul scrisului [...]Este firesc ca atunci cînd scriu aproape 1000 de inși, să se realizeze și opere geniale, dar și lucrări ce pot să placă pentru moment, dar care să nu dăinuie în viitor ș...ț, așa va fi și în societatea
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
care a spus printre altele: "Așa cum ne înspăimîntă ideea unor prunci schilozi, se cade să ne înspăimînte și aceea a unor generații schiloade sufletește. Dacă sînt sacre legile după care se zămislesc pruncii, nu mai puțin sacre sînt și legile scrisului. Menirea sfîntă a scriitorului este să acumuleze, confruntîndu-se cu vremea sa și semnalîndu-i erorile, cît mai multă conștiință, spre a o transmite întregului său neam..." Nichita Stănescu, abia ținîndu-se pe picioare și vorbind cu dificultate (ori era beat, ori bolnav
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
apoi că "scriitorul e structura patriei, nu o suprastructură, cum zic unii mărginași ai culturii". Și a cerut să se acorde o mare atenție tinerilor, "floarea țării". La 27 mai au continuat discuțiile. Ion Lăncrănjan a vorbit "ca proletar al scrisului", pentru a critica situația lamentabilă a literaturii în ultimii ani. "Literatura nu e o simplă floare, pe care să o pui la pălărie, cînd vrei și s-o arunci, cînd nu mai ai nevoie de ea", a zis el cu
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
dreptul tinerilor de a-și lărgi orizontul prin călătorii etc. Ileana Mălăncioiu îi critică vehement pe activiștii care ne îndrumă, socotindu-ne un fel de paria. Ei decid ce să publicăm și cît să cîștigăm. Scriitorul nu poate trăi din scrisul lui. Îl atacă și pe Eugen Barbu, "care publică mai mult decît scrie" și care i-a zis odată că breasla trebuie lichidată. Ileana Mălăncioiu mai spune că nu vrea "să scrie lozinci". "Muncitorul e dus la manifestație după ce-
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
prin focul verbului. Nimic mai străin firii morale a lui Virgil Ierunca decât duplicitatea sau chiar neutralitatea atitudinii. Primul impuls al scriitorului e de a riposta; nevoia de replică, regimul urgenței sunt instanțele ce prezidează scriitura. Inspirația e produsul indignării: scrisul transcrie, astfel, mai degrabă exasperările eseistului. Revolta devine în acest fel exemplară, experiența expresiei se transformă, cu o fervoare extremă, într-o operațiune de izgonire a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
fi inclus în prima ediție. Pagini destul de importante, pentru că autorul descoperă în articolele despre Basarabia ale scriitorului „fapta cea mai remarcabilă a omului politic Duiliu Zamfirescu". Fie și reeditare, biografia semnată de Al. Săndulescu nu e un titlu de ignorat. Scrisul atent la detalii de epocă, la documente de arhivă, la însemnările lui Duiliu Zamfirescu din bogata corespondență, pe care Săndulescu o consideră „una dintre cele mai relevante din literatura română", precauția construirii ipotezelor sub forma sugestiei atunci cînd datele lipsesc
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
se poate spune că împreună formează un corpus și exprimă o tendință. Toate se întâlnesc în aspirația de a promova o tehnică proprie a mărturisirii de sine. Acesta fiind contextul este așadar de mirare că lucrarea lui Dan Cristea despre "scrisul autobiografic" nu a înregistrat, la apariția în românește, ecouri mai mari. Au fost unele recenzii, dar numai de simplă consemnare. Cartea răspundea totuși unor așteptări, cum spuneam, și încă mai mult: este plină de idei noi, de asocieri incitante, un
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
și încă mai mult: este plină de idei noi, de asocieri incitante, un eseu liber, ca viziune, dar și bine strunit, structurat, sub aspectul construcției intelectuale. Este de observat totodată că Versiune și subversiune aduce o schimbare de perspectivă în scrisul autorului. În cărțile lui anterioare (Un an de poezie, 1974, Arcadia imaginară, 1977, Faptul de a scrie, 1980) cultiva cu precădere fragmentul, notația, reflecția nesistematizată, orientată simpatetic spre anumite subiecte și autori, mai ales când era vorba, și era cel
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
vorba, și era cel mai adesea, să comenteze poezie. Lucrarea consacrată literaturii autobiografice este, dimpotrivă, expresia unei abordări sistematice a temei, organizată pe câteva linii de înaintare delimitate din chiar punctul de pornire al demersului critic: "...încerc să arăt că scrisul autobiografic, ca și eul autobiografic, evoluează în jurul axului interpretării și al construcției, al oglinzii și procesului devenirii, al adevărului și artei, al versiunii și subversiunii". Manifestare a eului determinat multiplu, "ancorat" în istorie, în medii sociale și culturale, în religios
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
eul autobiografic, evoluează în jurul axului interpretării și al construcției, al oglinzii și procesului devenirii, al adevărului și artei, al versiunii și subversiunii". Manifestare a eului determinat multiplu, "ancorat" în istorie, în medii sociale și culturale, în religios, în etnic etc., scrisul autobiografic îi apare criticului drept o realitate labilă și oarecum rebelă, nesupusă clasificărilor, canoanelor, întemeiată cum este pe acele perechi de contrarii mai sus evocate: interpretare - construcție, adevăr - artă, versiune - subversiune ș.c.l. Avertizat, exploratorul ținuturilor de nisipuri mișcătoare
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
îi apare criticului drept o realitate labilă și oarecum rebelă, nesupusă clasificărilor, canoanelor, întemeiată cum este pe acele perechi de contrarii mai sus evocate: interpretare - construcție, adevăr - artă, versiune - subversiune ș.c.l. Avertizat, exploratorul ținuturilor de nisipuri mișcătoare ale scrisului autobiografic își impune prudență, spirit de precauție. "Polimorfă, precum experiența ireductibilă a vieții în care, în parte, își are originea, autobiografia nu pare ușor dispusă să se supună unei forme canonice, "universale". Biograficul, implicat în proporții variabile în toată literatura
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]