1,460 matches
-
problemei Divinității. Absența noțiunii de mister și referirea exclusivă la gîndirea logică, recunoscută de cugetare ca fiind unicul criteriu al adevărului, duce la Empirismul englez și are drept rezultat final scepticismul lui Hume. Nu numai gîndirea metafizică, care încearcă să scruteze supranaturalul, ci și gîndirea logică, recunoscută de Descartes ca unică sursă a certitudinii, nu ar fi decît o amăgire. Astfel, de exemplu, noaptea urmează zilei, dar ziua nu este cauza nopții. Cauza este dispariția soarelui. Care este atunci cauza mișcărilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concretizează prin "stilul marcat de conflictul dintre om și istorie, între supus și suveran, între autohton și străin, creștin și păgân", spre a închide amplul arc temporal într-o concluzie memorabilă: "Vine înspre noi, din text, vocea unui cărturar care scrutează sever și comparativ viața de aproape două secole și jumătate a propriului popor". Ne-am putea întreba, succesiv, cât de surprins va fi fost studentul începător să afle cum, pentru Neculce, "numai lectura orală, intonată adecvat" reușește să pună în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
explicite, ale Cronicilor, rămase în mintea noastră cu acea apăsare cu care profesorul puncta prezența lucrului esențial, erau modele ale timpului, de "înțelepciune și forță". Ele își perpetuau, însă, sensul exemplar, în reflecția prin care, ridicând ochii de pe carte, profesorul scruta realitatea printr-o referențialitate dublă (modelul uman și istoric, modelul Cărții), opunând-o, cu subînțeles transparent, celei care ne înconjura. Nu cred că un om reușește prin voință să fie în centrul existenței altcuiva, că există o regie a situării
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Stai! Stai! Stai!" Tirurile se opresc. Generalul, cu un aer marțial: "Locotenent!" Locotenentul se apropie de superiorul său: "Domnule comandant?" Generalul, cu severitate: " Cine a strigat 'stai'?" Locotenentul: Pesemne un soldat din avangardă, domnule general." Generalul: "Să fie împușcat!" Apoi, scrutînd peisajul prin binoclu, descoperă în vîrful muntelui spre care se îndreaptă divizia sa pentru a se alătura companiei, vreo zece soldați italieni cu mîinile legate, imobilizați de niște stîlpi. Acuzați de dezertare sau de a fi refuzat să lupte, soldații
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să se urce pe tanc. Acum tancul înaintează de-a lungul coloanei de supraviețuitori ai lagărului. Trapa a rămas deschisă iar soldatul îl ține tot timpul pe băiețel în brațe. Cu o cască de pilot de tanc pe cap, copilul scrutează mulțimea, caută. "Mama! mama!" strigă, întinzînd brațele. Soldatul îl ajută să coboare. Aleargă, aleargă și se aruncă în brațele mamei care se așezase pe cîmpul de iarbă de-a lungul căruia înaintau supraviețuitorii în șir. E nebun de bucurie: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de spirit cordială a lui Paul Zarifopol, chit că, măcar în parte, temperamentul acestui prieten al lui Caragiale s-a împlinit în promenade berlineze cu marele clasic, nu la Versailles ori prin castelele de pe valea Loirei. Vigilența cu care se scrutează cultura de limbă franceză se complinește, prin darurile scripturistice ale Simonei Modreanu, prin finețea de caligraf și artizan al imaginilor și impresiilor pe care, fără îndoială, persoana care scrie, se definește. Ca în vremurile bune și ceva mai tihnite, când
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu cîțiva ani în urmă, Gilles Leroy (premiul Goncourt pentru Alabama song), îndrăgostit progresiv de recrearea romanescă a Zeldei, nefericita soție a scriitorului Scott Fitzgerald. Privirea lui Liberati, fără a fi violent intruzivă și scormonitoare, e mai degrabă una fotografic-antropologică, scrutînd cu detașare anii aceia de redescoperire a libertății, rapid răsturnată în pierderea inocenței, goană după glorie și imagine, vertij obscen al aparențelor. Pe acest fundal, Jayne Mainsfield și-a trăit efemera perioadă de vis hollywoodian, paradoxal amestec de celebritate și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Alexander nu face parte dintre scriitorii care urmăresc cu obstinație deplina satisfacere a cititorului, nu ieși din carte lui cu toate răspunsurile, ci mai degrabă cu o serie suplimentară de între bări și cu o derutantă nevoie de a-ți scruta cu mai mare luciditate propria existență. Faliile și faldurile identitare umane, armoniile contrariate în roman trezesc în fiecare din noi imagini și reconsiderări pe care, poate, încercăm prea adesea să le ocultăm sub pulpana amăgitoare a timpului iertător. Lupi și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o tentativă de a inventa o nouă metrică, atît în formă cît și în conținut, o metrică la fel de strictă ca alexandrinul și la fel de aleatorie ca versul liber. Aceasta e ipoteza pe care a verificat-o în eseul Numărul și Sirena, scrutînd poemul mallarmean în căutarea indiciilor unei încifrări ontologico-poetice, oprindu-se îndeosebi asupra miezului textului, unde două sintagme de comparație ipotetică "comme si" (si fiind și a șaptea notă din gamă) înconjoară o meditație asupra abisului ("0"). De unde și formula magică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
comun. Oameni tîcuți Îmi lipsește un bar de negri în craiova. lou donaldson quartet she put whisky in her coffe she put whisky in her tea she put whisky in her whisky în fundal privirea lui barack obama la cnn scrutând america afro. și ea a zis: dar într-o zi cineva se va ridica și va sta de vorbă cu mine și va scrie despre mine neagră și frumoasă. azi cînd citeam cu ochii mijiți panorama lui mincu mi-am
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
adevărului după consemn. În numele tatălui Erau mulți strânși mănunchi în jurul focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
într-o iluzie deșartă, sarcasm accentuat și de coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corpul ei sunt ale profetului, capul seamănă cu cel al unui mesager divin așa cum sunt înfățișați în jurul profeților în tablourile pictorilor renascentiști (îngerașii denumiți putti). Capul tânăr, adolescentin al lui Rosie, cu nasul lung, îndreptat în sus și ochii plecați, scrutând postura ei foarte în-drăzneață de altfel și ușor arogantă seamănă cu cel al unui îngeraș (putto) din pictura aceluiași Michelangelo, Sibila Eritreea. Combinația dintre corpul profetului și capul îngerului o transformă pe Rosie într-un puternic mesager contemporan (divin sau
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
iubit fără să ne-nțelegem; și tocmai tîrziu spre bătrînețe [...] am ajuns [...] să ne înțelegem, fiindcă ne iubim și să ne iubim fiindcă ne-nțelegem." Cu totul altele au fost însă relațiile cu frații Bacalbașa: Constantin (Bucureștii de altădată) îl scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta, mă?"; după preluarea moștenirii "omul se schimbă. Și egoismul său ieși la iveală. Caragiale care cheltuia bucuros pentru petreceri, era un zgîrcit și nu împrumuta pe nimeni. Alcoolul și tabagismul exasperau
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ora cinci dimineață, iar modelele sale spirituale erau atât de ascultătoare, încât își făceau apariția la dorința prietenilor. Uneori, totuși, forma pe care el dorea s-o deseneze întârzia, iar el rămânea cu creionul și hârtia pregătite și cu privirea scrutând obiectele din jur; deodată, viziunea i se înfățișa, iar el începea să lucreze ca un posedat" (Bentley, Jr., 1975, p. 188). Personajele biblice pozează cu naturalețea și candoarea unor modele în carne și oase. Într-un episod narat de acelasi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
gândul de a se strecura nebăgat de nimeni în seamă, ferindu-se de tot ceea ce ar putea să jignească pe alții, și un fel de groază-l cuprindea când vedea că ochii tuturora stau îndreptați asupra lui, că i se scrutează viața până-n cele mai intime amănunte ale ei. Sihăstria este și pentru călugărul Pantelimon alegerea ultimă. Ambii eroi cunosc apăsarea vinii nejustificate, dar asumate și suferința eșecului. Cel care viețuiește, totuși în mijlocul lumii, dar departe de aceasta, devine dintr-un
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aievea, atârnă numai și numai de ceea ce simți în inima ta, și că mișelul nici chiar prin vis, ba mai ales prin vis nu poate scăpa de mișelia lui, pe când omul bine simțitor vesel veghează și dulce doarme. Slavici își scrutează trecutul cu un ochi nostalgic și alege să folosească evocarea ca formulă inteligibilă și vădit neintempestivă: Convinge-te de aceasta și vei înțelege neastâmpărul sufletesc care pe mine, omul crescut în iubire, m-a făcut să alerg rătăcind ani îndelungați
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu un ochi nostalgic și alege să folosească evocarea ca formulă inteligibilă și vădit neintempestivă: Convinge-te de aceasta și vei înțelege neastâmpărul sufletesc care pe mine, omul crescut în iubire, m-a făcut să alerg rătăcind ani îndelungați, să scrutez, să răsfoiesc cărțile învățaților, să mă frământ în mine și să mă opresc în cele din urmă, noaptea și eu singur, în pragul bisericei, și căit și mângâiat să zic: Tu, Doamne, știi, iară eu cred și iubind, îi plâng
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Și, mare atenție. Viața rămâne interesantă și frumoasă dacă îți continui preocupările, chiar și atunci când „motoarele” de care ne-am ocupat toată viața (dar nu mă refer la ele ci la cele biologiceă funcționează la o turație ceva mai redusă. Scrutându-mi memoria și gândurile îl am în față, pe omul Cristea care a strălucit în munca de cercetător, dar și de management excelent a unității pe care a condus-o. Mi-am pus multe întrebări referitor la reușitele perioadei Cristea
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
de acestea, să le confere o brumă de inteligibilitate? Înlănțuind gânduri și digresiuni care se întind de la un capăt la celălalt al cognoscibilului, de la astrologie la metafizică, de la științele naturii la istoriografie, de la mitologie la teologie și filozofia istoriei, Jünger scrutează aici devenirea cosmosului și ritmurile sale pentru a înțelege sensul apariției princiare a omului. Ce loc ocupă în evoluția cosmosului res gestae, progresul și mărețul ei destin?* Istoria omenirii îi apare acum ca un capitol din istoria pământului care trebuie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
său personal de pesimism: Abécédaire de Martin-Batôn (1994). Adnotări fulminante, maxime și sentențe de o limpezime stilistică ce le apropie de aforism. Impresionează obsedanta insistență cu care Caraco insistă asupra unor motive clasice ale nihilismului european, ochiul rapace cu care scrutează universul pentru a-l goli de orice sens sau ipoteză explicativă. Pesimismul său metafizic este drastic: ființa, la nivelul mai profund pe care gândirea noastră îl sondează, nu este altceva decât haos, indiferență, declinare a nimicului în toate variațiile sale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
actori ai dramei românești postcomuniste intră în scenă. Acest prolog trasează de fapt principalele direcții ale procesului de integrare a României în lumea de valori a Occidentului democratic, cu succesele și cu sincopele lui, și de aceea trebuie să fie scrutat cu toată atenția. Cei 20 de ani ai lui Silviu Brucan "Fenomenul de "continuitate" a reprezentat o frână majoră în eforturile de a întemeia o comunitate politică democratică. Vechile reflexe leniniste au continuat să inspire, din partea noilor diriguitori, comportamente intolerante
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise; după cum boierii plecau grăbiți capetele, înțelegea că erau scrutați de privirea necruțătoare a domnitorului. Au ajuns în față. Din scaunul din dreapta, doar cu o treaptă mai coborât decât cele două domnești din stânga, mitropolitul Theodosie s-a sculat cu greu, sprijinindu-se cu putere în cârjă. A ridicat mâinile de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minunat alcătuit, cu trupul zvelt, îmbrăcat în caftanul ușor, lipsit de orice podoabe, lăsând să i se ghicească la fiecare mișcare încordarea mușchilor. Se duse spre jilțul în care sta marele dragoman, îl ocoli și, în picioare în spatele marelui bărbat, scrută toată adunarea. Puse ușor mâna stângă pe umărul cumnatului său, râse nervos și spuse: — O întâmplare... Care anume? Că m-am împiedicat și mi-am scrântit mâna și nu m-am urcat eu pe cal sau că...? Să fie oare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-i săruta mâinile. Doamna părea că se liniștise, doar privirea o ținea țintă în același loc. Nasul i se ascuțise și se ridicase în sus și bărbia îi ieșise cumva înainte. Din când în când, strângea din pleoape ca și cum scruta depărtările. Arhimandritul stingea lumânările ca să lase lumina zorilor să intre pe fereastră. — E nașul, îl văd bine, e nașul. Ce bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să toace și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]