4,690 matches
-
urșii cei mari din scorburi vechi elixirul tinereții îl beau. Acolo, prietene, la pământ să ne-ntindem cuminți, izvoarele ierbii cum cântă să le ascultăm, liniștitoare pe-obraji să simțim respirații fierbinți și-n uterul cald al pădurii să ne scufundăm. Citește mai mult Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi,în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim,pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi,cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim.În apă, cu salturi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
căutăm locul unde urșii cei maridin scorburi vechi elixirul tinereții îl beau.Acolo, prietene, la pământ să ne-ntindem cuminți,izvoarele ierbii cum cântă să le ascultăm,liniștitoare pe-obraji să simțim respirații fierbințiși-n uterul cald al pădurii să ne scufundăm.... XV. PILOT AUTOMAT, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014. Viața de aici e o maladie, daca n-ai știut, căpătata la naștere, prin contacții brutale. Oh, eu nu am dorit nicio clipă să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
SemnE, 2014, glasul său tunător, îndeamnă la trezire, la acțiune, la luptă, la scuturarea de prejudecățile veacului, la căutarea adevărului și a dreptății sociale. Pare că nimic și nimeni nu-l poate opri să-și declame nemulțumirile. Un destin singular, scufundat într-un destin colectiv. Imaginea acestui poet nonconformist este dublă, ca într-o oglindă cu două fețe, aceea a unui om drept, corect, demn, care caută adevărul, demască minciuna și corupția și luptă împotriva lor și imaginea unui autor care
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
Și casele spre vale pier, / Cu jalea vieților în ele. În apa tulbure și tristă / Dispar cu sutele, bătrânii / Sub ochii celor ce asistă / Neputincioși la moartea Lunii. // În hău, un munte se afundă, / Se întrevede infinitul / Și malurile se scufundă, / De parcă a venit sfârșitul. Se-așteaptă curcubeul păcii / În lupta zeilor cu noi / Și se dorește pactul sorții, / Și învierea de apoi.” (Se scurge lacrima din cer). Interesant de remarcat, viziunea poetei care afirmă că pământul „vrea alt Univers”, din
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
pradă Totem... (15) Când te uiți la o femeie Prin linia ploii, Dintr-o dată, se pare că între voi crește Un perete de granit, tot mai sus. De capricii nici cale întoarsă, Nici mai multe întâlniri nu vor fi. Te scufunzi încet în șuvoaiele ruperii de Nori. N-ai nicio scăpare. Dar Trec câteva secunde, Ceasuri sau veacuri, Și, poate, mii de ani. Sezonul ploios trece, Cum totul trece în această lume. Și, ca întotdeauna, Întâlnirea avu loc. Îi mărturisești ei
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
făcătura ei și se uita cam cu frică la farfuria mea, plină ochi cu nectarul zeilor ce aburea periculos de apetisant. Sporovăind vrute și nevrute, observam cu mare plăcere reacțiile contradictorii ce i se perindau pe fața aia de spate. Când am scufundat lingura în farfurie și am dus-o plină la gură, respirația ei s-a blocat pe undeva prin cavernele alea de plămâni, iar inima a încetat să-i mai bată pentru o clipă, spre deliciul meu. Când, în loc de blesteme, binemeritate
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de ape, neliniște câinoasă pe dată-l îngheață... Pentru nimic nu poate să uite întâmplarea! Din ea i se trage neputința! Devreme-n zori se scufundase ca și-n alte dăți senin și cu nădejdea în coșul ce va umple cu fructele de mare, pe care să le schimbe c-o măsură bună de orez, să aibă de-ale gurii. Atunci ca niciodată părere de rău
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
vis [34] Și ei zăresc la țărmul bătrânei Europe osul unei Americi ce fuse Cal Troian nu cumva mort e Calul acolo unde este Cetatea fiind ea însăși mormântul lui de Cal [35] Și vaiete se-nalță și lumea se scufundă Cetatea este burta ce-și naște Calul său și după ce Calul cântând o fecundează ea-i devine mormântul predestinatul hău [36] Să răscolim cenușa să ne-aruncăm într-însa și din cer ploi cu spermă să pogorâm cântând poate asemeni
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
36] Să răscolim cenușa să ne-aruncăm într-însa și din cer ploi cu spermă să pogorâm cântând poate asemeni unei Păsări Phoenix stranii se va vedea pe zare și Calul apărând [37] Și vaiete se-naltă și lumea se scufundă până apare Unul în mână c-o lumină bomba atomică răcnește glasul acesta-i iată Calul ce trebuia să vină [38] El iată este fiul fostului Cal Troian și este luat pe brațe și purtat prin Cetate Calul Troian el
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
de a îmi interzice să ies cu prietenii, poate durerea de cap, poate păsărele de dimineață sau afurisita de cafea care am băut- o din nou singur, m- au făcut să aprob zâmbitor: - Să mergem, șmecheranilor! Duminica albastră deja se scufundă în întunericul străpuns doar de farurile mașinilor și lămpile stradale, durerea de cap a rămas uitată în nici nu mai știu care sticlă de bere, o cucuvea încearcă să mă înfioare dar fără ca să reușească, pașii mei păreau că se
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
de a îmi interzice să ies cu prietenii, poate durerea de cap, poate păsărele de dimineață sau afurisita de cafea care am băut- o din nou singur, m- au făcut să aprob zâmbitor:- Să mergem, șmecheranilor!Duminica albastră deja se scufundă în întunericul străpuns doar de farurile mașinilor și lămpile stradale, durerea de cap a rămas uitată în nici nu mai știu care sticlă de bere, o cucuvea încearcă să mă înfioare dar fără ca să reușească, pașii mei păreau că se
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
materialul uscățiv din frunza amară.. Gonind tare după dorul ce-i tot nedor, Uitând sintamintele bune prin pridvor, Sau intre părțile minții necercetate, Ori in partea jurămintelor ușor ‘nedate'.. Uitarea căci cine nu comunica profund, Dinspre oceanul muțeniei se și scufund.. Va fi de singurătatea lui pe sfoară tras, Dacă solititudinii și-a luat ‘bun rămas’.. Căci, și de-ar fi trebuit mult și nu adânc, Cam la ce-a pierdut și Adam cel ‘profund’, Atunci Domnul sigur i-ar fi
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
mâna mea rămâne intactă. rostuiesc un culcuș între ape trupul se golește de râsul homeric un val de tristețe atinge tâmpla sprijinită într-un maldăr fără substanță. închid pumnii și mă umplu cu amintiri până când inima e saturată și se scufundă ca un batiscaf războinic. nu doar șerpii înghit prada întreagă în zadar dă în floare rădăcina orelor cuminți așteptarea devine ploaie răsfirată peste borne prăfuite ziua este un abur ridicat din cenușa pietrelor de var atent la însemne trupul își
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
citite, folosind binoclul, de pe puntea vaporului. Toată ziua cât am stat aici, ne-au distrat băiețandrii arabi care se bălăceau în jurul vaporului, de parcă s-ar fi născut în apă: se mențineau cu ușurință la suprafața apei câte o oră întreagă, scufundându-se după orice monedă cât de mică de argint aruncată de pe vapor și scoțând-o de pe fundul apei cu o iuțeală de necrezut. Mulți dintre arabii pe care i-am văzut aici aveau părul cârlionțat și roșcat. Unii dintre călători
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
negrăită frumusețe: aici vedeți palmieri înalți și supli, bananieri cu frunza lată, iar colo alți copaci înalți cu frunza lată, ale căror denumiri nici nu le cunoști. Veți căuta cu ochii orașul și veți vedea mai degrabă niște vile luxoase scufundate în frunzișuri unduitoare. Trebuie să coborâm însă pe țărm pentru a privi îndeaproape acest loc minunat. De altfel, vaporul va sta aici două zile. Vaporul a ancorat în radă nu departe de debarcader și noi am putut face rost fără
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
noastră, ca un fum. Bunicul a dejugat boii și i-a adăpat în ulucele răcoroase ale cișmelei. Am băut și noi apă rece de izvor, am umplut fedeleșul și ne-am răcorit. Și iată, după un cot se zărește casa scufundată într-o liniște nefirească - animalele dorm la umbra deasă a pomilor iar păsările se scaldă în țărînă. Bunica a pregătit arămia cea mare (cât zece găleți la un loc) și-a așezat-o pe pirostrii deasupra unui șanț plin cu
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
scosul apei din barcă. Totul plutea. Nimic nu mai era uscat. Peștele prins înota în voie prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai, tronau covoare persane originale în care ți se scufundau picioarele adânc. Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
în piele și să treacă o șuvița de piele prin ele astfel încât această lucrare din piele să țină. În sfârșit, alți 4 temerari care să învețe să piloteze barcă și să se avânte spre America, via Groenlanda. Titanicul s-a scufundat, dar barcă lui Brendan nu! Lovită de ghețari, sfâșiata, este cusuta cu pieile de rezervă pe care le luaseră la ei. Ce bine că Tim a urmat întocmai povestea lui Navigațio și a luat cu el piei de rezervă. Mulți
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367485_a_368814]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului - Mamă, m-am săturat de viața asta! Simt că totul se scufundă sub mine! Mi-e teamă să nu fac vreo psihoză. Degeaba am făcut facultatea, am cheltuit atâția bani și pe master ... nimeni nu mă angajează! - Diana, fii optimistă, totul se va aranja, ce e al tău e pus deoparte ... să
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
bara de fier înroșită care urma să fie transformată în potcoave. Cu un clește-foarfecă cu brațe lungi, potcovarul tăia dimensiunea potcoavei, o îndoia și apoi, cu un bros, o bătea pe nicovală. După ce-i dădea găurile necesare prinderii, potcoavele erau scufundate într-o baie de apă. Odată făcute potcoavele, fierarul le scotea pe cele vechi, curăța meticulos copitele calului, le tăia și apoi fixa noile potcoave cu caiele cumpărte de la prăvălie. Mai târziu, când am învățat să călăresc, această sarcină îmi
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
să se întindă spre Unul cel nesfârșit și propriu-zis, adică spre Dumnezeu și spre El trebuie să caute să se miște. Căci aceasta ține de firea ei". Mintea omului este un adânc ce caută adâncul dumnezeiesc, ce caută să se scufunde în infinitatea înțelesurilor divine, singura în care își poate afla împlinirea cu adevărat. Ea însăși este un abis prin voință, cu toate că are caracter mărginit și limitat. Curățirea de patimi și păcate, de înțelesurile pătimașe, o lărgesc, îi extind capacitatea de
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
de iriși galbeni și albaștri de baltă, bătuți cu nestemate de rouă, iar pe piept o broșă care reprezenta un flăcău micuț.” Flăcăul acela semăna cu cei înghițiți de ape. Zâna îl cheamă și el o urmează fără să se scufunde. Pentru a-l duce în împărăția ei trebuie să-i schimbe sufletul. Îi face un semn semilunar pe frunte și sufletul lui se întrupează cu „țipăt jalnic” într-un pescăruș care îi însoțește. Este recunoscut de o crăpoaică. Aceasta îi
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
devine idealul pentru atingerea căruia nu-și mai găsește liniștea. Satul crede că l-a vrăjit lostrița blestemată și că are să-i facă de petrecanie. Dimpotrivă, lui Aliman se pare că lostrița îi poartă noroc: scapă cu viață de câte ori se scufundă în adânc și prinde mult pește. Toamna și iarna când lostrița dispare Aliman suferă foarte mult: se topește de ciudă și de dor, este ca și bolnav, trist și însingurat. Se teme ca peștii să nu moară sub apă și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]