2,171 matches
-
În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și Înghițeau În grabă prînzul, strigă poruncitor: — Domnișoară Turner! Domnișoară Blake! Ce faceți, nu veniți? A sosit autocarul! — Da, da! răspunse domnișoara Turner, care era mai scundă decît cealaltă. Imediat! Hai mai repede! zise femeia pe-un ton de dojană și dădu să plece. Toată lumea e gata. Vă așteptăm! — Haide! zise domnișoara Turner cu glas scăzut, Întorcîndu-se spre domnișoara Blake. Ar trebui să mergem. Știi cît sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Puteam gîndi. Deci asta era. Ultima competiție a sezonului, o competiție la care cu șase luni mai devreme nu am fi îndrăznit să visăm. Și acum eram în mijlocul ei, în stadiul în care pretendenții la titlu se separau de învinși. Scundul și tovarășul lui înalt vîsleau încă în dreptul nostru, remarcabil de lin. Cîștigaseră chiar un mic avans față de noi, dar încă nu mă îngrijoram de asta. Pe culoarul îndepărtat, deținătorii titlului nu dispăruseră complet din cîmpul meu vizual, semn bun. Vîrstnicii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri din stejar, iar două coloane gemene din marmură neagră delimitau spațiul din care începea scara. O figură măruntă își scoase capul pe o ușă din dreapta. Era Gloopy. Era mai scund și mai gras decît și-l amintea Lanark, cu părul încărunțit și îmbrăcat într-o haină din lamé argintiu. — Tu ești, Sludden, zise el. Lăsați-vă hainele aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că, deși se vedea că era gravidă și că avea un băiat de doi ani, a fost angajată ca menajeră de un fermier zgîrcit a cărui nevastă murise. Primele săptămîni am fost fericit. Dormeam împreună într-o cameră cu tavan scund, în spatele casei și mîncam singuri. îmi amintesc cum stăteam furișați într-un colț al salonului, în timp ce fermierul și copiii lui luau masa în fața șemineului. Mama îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cazul să învățăm să mergem înainte de a alerga. Avea un limbaj nesărat, de student care-și plătește cursurile, iar Thaw îl detestă pe loc. La mijlocul dimineții, sună clopoțelul și se înghesuiră prin galerie, spre cantină, o încăpere largă, cu tavan scund, plin de studenți care păreau să se simtă ca acasă acolo. Thaw stătu zece minute la capătul unei cozi dezordonate. Oamenii din față plecau cu o cafea și biscuiți, iar cei de la mijlocul cozii veneau lîngă prietenii lor, așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
străzi, uitîndu-se la oamenii. Mergea cu metroul pentru că pasagerii stăteau unul cu fața la celălalt în șiruri și puteau fi studiați fără să dai impresia că te holbezi la ei. Oamenii din apropierea fluviului erau mai sfrijiți, cu o jumătate de cap mai scunzi și îmbrăcați în haine mai ieftine decît cei din suburbii. Nu-și putuse da seama de legătura dintre munca fizică, sărăcie și hrana proastă pentru că venea din Riddrie, un cartier de mijloc, unde locuiau comercianți și mici funcționari, ca tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tu chestiunea asta în timp ce eu mă ocup de tipii ceilalți. După cu știi, nu prea avem timp. Monboddo porni cu pași mari spre tron, cu pelerina umflîndu-se în spatele lui. Mai toți membri suitei îl urmară. Wilkins era un ins brunet, scund și îndesat. — Care e problem? întrebă el. — Domnul Lanark nu cunoaște ce anume presupune relocarea, spuse Munro țeapăn. El a cerut să plece. Am găsit un guvern care-l primește, în ciuda dosarului lui prost. Refuză să meargă din cauza climei. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o scară metalică, în lumina verzui apoasă. Aerul deveni răcoros și, în cele din urmă, ajunseră într-un soi de peșteră cu tavan scund, care părea întinsă fără a fi vastă, căci pardoseala era acoperită cu țevi de toate dimensiunile, de la înălțimea unui om la grosimea unui deget, în timp ce plafonul era ascuns de cabluri și conducte de ventilare. Trecură printr-o ușă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cărui devotament lipsit de egoism.....“ „...respectat de studenți...“ „.....stimat de colegi.....“ „...iubit de toți...“ Traversară un spațiu neted și merseră pe un drum pietruit. — Un afluent al fluviului, spuse Ritchie-Smollet, curgea cînva dedesubt. Lanark își dădu seama că un zid scund de lîngă el era, de fapt, parapetul unui pod și privi peste el spre un drum cu taluz înalt. Mașinile goneau spre autostradă, dar se părea că e o barieră: după ce încetineau și se opreau, virau și se întorceau. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
diminuat de mirosul de dezinfectant. Era luminat de o veioză cu abajur din mătase roz, plasată deasupra unui pat jos care ocupa o treime din podea. Erau taburete și perne pe post de scaune, dar mai erau și o masă scundă, un dulap și o chiuvetă minusculă. Lemnăria dintre plafon și grinzile podelei era acoperită de un tapet cu model de nu-mă-uita, iar pe unul din cei doi pereți, pe un umăraș agățat de cîrlig, erau hainele lui Lanark, proaspăt curățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și înapoi. Numai asta putea explica transformările catastrofale la care asistase deja. Peste un ceas avea să se producă o nouă schimbare. Și se produse. Zăcea cu fața în jos pe iarba verde. Când ridică ochii, văzu vreo cinci-șase clădiri scunde pe orizontul de iarbă. Păreau nefirești, neomenești. Dar curiozitatea lui nu se îndrepta către asta. Îl fulgeră un gând. De fapt cită vreme a rămas el într-un anumit spațiu temporal? Stătea cu ochii pe ceas: trecuseră două ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Între ei toți, numai Pablo avea o mașină serioasă, un Land Rover gigant, nou-nouț, care se vedea ca un tanc venind peste câmpuri. Când ploua, erau mlaștini care i se ridicau pe parbriz, însă nu păreau să-l încurce. Era scund și arăta caraghios când ieșea dintr-așa o mașină. — Cât te-a costat asta, prietene? întrebase dealer-ul de piscine. Bogăția Estului era la început, lumea nu-și dorea să se scalde în bazine de proprie folosință. — Cam suta... Fără
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inimii tale, începi să percepi lumina din inima ta. Da, ești o lumină, ești o minune, ești o ființă unică, specială, tocmai pentru că ești așa cum ești acum, poate prea slabă sau prea grasă, cu ochi verzi sau negri, poate prea scundă sau prea înaltă, dar asta ești tu, așa te-a vrut Dumnezeu să fii, o ființă de lumină perfectă, unică, înzestrată cu daruri speciale. Care e darul din inima ta? Care e darul care te face să zâmbești în fiecare
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
zi minunată azi? Privește-te în oglindă cu iubire! Nu devii narcisistă, nu te teme, doar înveți să te iubești și să te accepți așa cum ești acum, în clipa asta: poate prea grasă, sau prea slabă, prea înaltă, sau prea scundă și acest lucru este valabil și pentru bărbați, nu fac discriminare. Abia în clipa în care te accepți, te iubești pentru că ești așa cum ești poți apoi să faci acele schimbări dacă e cazul și poți accepta și iubi și pe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
sînteți în stare să refuzați o doamnă în vârstă și singură. Maiorul zâmbi. Nu era deloc sigur că ar fi în stare. * Melania Lupu aranja florile aduse de maior ― cinci trandafiri galbeni ― într-o glastră din cristal negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici mai aerisit. Stăruia atmosfera de epocă, parfumul vechi se simțea deslușit. Melania Lupu camuflase caloriferul în spatele unui paravan scund pictat cu dragoni de aur, păpușa spaniolă, cu părul prăfuit prins într-un pieptene mic, o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil, spuse de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă las
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu hainele trântite alandala, tinerii murdari, aproape în zdrențe, febrili, mereu atenți. Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva de băut, gâfâi. Ceva tare! Caută în frigider. Dacă ai găsi nitroglicerină ar fi perfect... Bătrânii rămăseseră lângă ușă stingheri. ― Nu mi-aș fi închipuit, continuă Scarlat zâmbind, că-mi va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să alegi? Oamenii trebuie în orice caz salvați, dar cum? Pânzele trebuie să rămână în țară. Și, din nou, cum? Părea că vorbește singur. Se oprea din când în când gesticulând agitat, apoi își relua plimbarea între fereastră și biblioteca scundă cu cărți puține. ― Competiția e neloială, remarcă locotenentul. La tot ce a născocit ea luni de zile, trebuie să găsim rezolvare în câteva ore. Maiorul își privi ceasul. ― Exact două ore și jumătate. La 9 au întîlnire cu Miga la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-și stăpânească emoția. Nevastă-sa ținea dinții încleștați fără să-și ia ochii de la Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mic de lemn cu trei picioare. Într-un colț, erau înghesuiți mai mulți saci de ghips. Siluete ciudate, obiecte sferoide și ovoidale, din care răsărea pe neașteptate câte un ciot lung și contorsionat, stăteau pe niște postamente rudimentare. Divanul, foarte scund, se afla sub fereastră. Afișe de la expozițiile sculptorului incendiau pereții în tonuri violente de roșu, verde intens, negru și portocaliu. Cristescu se opri în fața obiectelor. ― Ce reprezintă? ― Fiecare în parte, nimic. Urmează să fie asamblate. ― Aha! făcu maiorul, ca și cum ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce poate fi mai imponderabil, mai inform, mai de coșmar, rotund, convex sau rectiliniu? Gîndul! Ați reflectat vreodată ce formă poate lua gîndul? ― Nu, mărturisi maiorul. Lucrarea v-a fost comandată? Matei își strâmbă gura disprețuitor: ― Pe dracu'! Din cauza scaunului scund, genunchii îi ajungeau aproape de piept. Se uită lung la sculptor încercînd să-i descifreze ochii luminoși, cu scăpărări de râs. Acesta își aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Puteți să-i dați drumul. Apropo de Panaitescu, nevastă-sa și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o cârciumă cu rumeguș pe dușumea, din căni ciobite de lut. Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și rotofei, cu o burtă pe care încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea scund, nu suferea oamenii înalți la care trebuia să privească în sus. Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de legendă, parcă intenționat, ca să mă deruteze pe mine, îl evocau ca pe un personaj cețos în legătură cu care nimeni nu putea să spună cât de cât exact când fusese văzut ultima oară sau cum arăta precis; dacă era înalt, sau scund, gras sau slab. Mopsul susținea că purta ochelari cu ramă de aur. Dominic, de câte ori auzea asta, sărea ca ars: Fugi de-aici, cum să poarte ochelari? Nici vorbă". Îi ascultam și mă miram de unde aveau bătrânii atâta imaginație încît să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apară Bătrânul, în rest eram copleșit de o stare care semăna cu fericirea. Ieșisem dintr-un tunel umed, friguros și murdar, într-o sală strălucitoare în care vechiul cioplitor de cruci se simțea răzbunat. M-am așezat pe fotoliul mai scund, rezervat oaspetelui, mi-am înfipt coatele în masa de răchită și am început să mă privesc cu o plăcere nesfârșită. Cum spusese Victor? Că va veni ea era rațiunii? Ba să nu vină, sau să nu revină niciodată, m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]