2,829 matches
-
ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în seamă micul popas. Alina se grăbea și de aceea a ales drumul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care i-o aruncă Înainte de a-i spune bună dimineața o făcu să se simtă Înfiorată. - L-ai lăsat să plece singur! Trebuie să faci Întotdeauna doar după capul tău... Lucas, rămas cîțiva pași mai În urmă, Înaintă ca să scurteze momentul care devenea penibil și se prezentă. Jeanne Îl măsură din ochi fără să scoată o vorbă, ca pe o insectă dăunătoare. Agasat, el o Întrebă direct unde era Mésadrolul destinat lui Arthus de Kersaint. Ea se mulțumi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
meșteșugit strămoșii vorbele, au trecut atâta amar de veri și ierni. De ce a stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură din cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nicidecum să se Încălzească. Of, of - nu era ăsta singurul lucru care nu aducea deloc cu ce se petrecea pe acasă. De pildă, văzuserăm cu toții că pe pământurile Dogonului și În pădurea lui N’jamo, În loc ca ziua să se scurteze odată cu apropierea iernii, ea rămânea la fel de lungă ca noaptea. Ce fel de pământuri erau astea? Ce făcea soarele de Își lungea călătoria pe cer? De ce se răcise vremea din nou după ce, zile de-a rândul, ni se păruse că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tai Shui, mulți se alegeau cu luxații și îi vedeam seara, la rugăciune, șchiopătând în lumina zecilor de lumânări. Sui îmi spuse: - Așa nu mai merge. Am nevoie de sfaturile maestrului. Mă gândesc numai la gleznele care mă dor și scurtez din zi în zi timpul acordat meditației. Simplul exercițiu, cărțile și rugăciunile nu ajung. Îl aprobam cu un oarecare licăr de emoție pentru ultimele sale cuvinte. Atingerea universalității plecând de la faptul particular era o tehnică îndrăgită de Sui, care studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi util să mă pună în legătură cu publicistul teatrului. Colaborarea mea la această producție părea a fi materialul perfect pentru un articol în secțiunea de teatru a ziarului Guardian. Deja îmi cam dădusem seama cam încotro bătea interlocutoarea mea. Încercând să scurtez eventualele ocolișuri, deși erau executate cu măiestrie, i-am spus: — Ar putea să consulte un articol despre mine apărut în ziarul Herald, cam acum șase luni. —O, ți-au luat interviu cei de la Herald? spuse Margery punându-și ochelarii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
publicul, zise Ambrogiani, folosind cuvintele În engleză. Și lucrurile se schimbă. Probabil că ei bănuiesc că nu vor mai fi aici mult timp, nici aici și nici altundeva În Europa, așa că nu vor să se Întâmple ceva care să le scurteze și mai mult șederea. Nu-și doresc deloc publicitate negativă. — Pare a fi un jaf, zise Brunetti. Ambrogiani Îi aruncă o privire lungă, egală. — Când a fost ultima dată omorât un om În timpul unui jaf În Veneția? Dacă Ambrogiani putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
motiv. Nu se strădui să ajungă la timp, se plimbă agale prin Campo San Luca și bău un cappuccino la Rosa Salva, barul despre care Paola susținea cu insistență că servea cea mai bună cafea din oraș. Continuă spre Questura, scurtând drumul paralel cu San Marco, dar evitând Piazza În sine. Când ajunse, urcă la al doilea etaj, unde-l găsi pe Rossi care discuta cu Riverre, un ofițer despre care credea că e-n concediu de boală. Când intră, Rossi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nervozitate, Brunetti se plimbă. Coti la stânga și merse de-a lungul apei până când ajunse la podul care-l duse la Sant’ Elena, o străbătu și traversă acea parte Îndepărtată a orașului, găsind-o la fel de puțin interesantă ca și În trecut. Scurtă drumul Înapoi prin Castello, de-a lungul zidului de la Arsenale și Înapoi către Santi Giovanni e Paolo, unde Începuse toată tărășenia aceasta. Cu bună intenție, evită campo-ul, refuzând să se uite la locul unde fusese scos din capă cadavrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În ce altceva era implicat? Paola Îi luase locul pe terasă. El deschise ușa și ieși să stea lângă ea, așezându-și brațul peste umărul ei. — La apus, cerul a aruncat ultimele scânteieri de lumină; curând se va Întuneca. — Se scurtează zilele, nu-i așa? Întrebă ea. El o strânse mai tare și clătină din cap. Rămaseră Împreună așa. Clopotele Începură să sune, mai Întâi cele mici de la San Polo și apoi, de cealaltă parte a orașului, a canalului, a secolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
venerabilul asistat, care obișnuia să spună: „Cum vrea Domnul, nu cum dorește omul.” Erau aceste vorbe de duh nu doar o zicală frumoasă, ci și un crez profund. De aceea Dumnezeu l-a iubit atât de mult Încât i-a scurtat suferința fizică, pricinuită de o boală fără leac și i-a luat sufletul În săptămâna În care sunt deschise porțile Raiului pentru creștini virtuoși. Probabil că nu toți asistații acestui cămin știu că admirabilul nostru coleg Eugen Man a pătimit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
României Creștine de mâine, când sperăm că va Înceta pentru totdeauna domnia lui Antihrist În spațiul mioritic. Dacă gălăgia nu a reușit să Întrerupă cuvântarea cea mai potrivită, În schimb, la consemnul senatorului, moderatorul Îi ceru domnului Bucescu să-și scurteze discursul. N-am tolerat nici acest gest ostil, ci Îi făcui moderatorului semn cu degetul pe obraz cu sensul știut de orice român. Spre lauda-i perpetuă, oratorul Bucescu nu s-a lăsat intimidat nici de această provocare, ci și-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu amintirea În amintire, cu gândul În gând și cu clipa de drag În clipa de drag, cu lipiri strânse și răscolitoare ale trupurilor, de-acum Înfierbântate, lipiți - sudați, parcă, unul de altul, calea, către finalul drumului comun, li se scurta, extrem de repede. Nu mai dură mult și, Gabriela cu Nenea, reveniră, din povestiri și din Înfierbântări, la viața reală, din autocarul, care, cobora silențios și lin panta, de către Nord, a munților Oituzului. Urmă o pauză. Un mic popas. Coborâră toți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Încolo, a-i toca averea. Dacă va fi mai rezistent decât bănuiau ele, că ar putea fi, una din ele să se Îndrăgostească de el, să se mărite, după care, printr-o viață Încărcată de stres, să i-o poată scurta, prin osteneli și supra-osteneli, pentru ca, după doritul deces, ele să poată rămâne cu averea sa, pe care s-o benchetuiască, ulterior, până la ultimul sfanț. Prima care a Încercat a fost Lia. Și - punct ochit, punct lovit! Ca În parcul de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu el pe plajă?’ <victor50>: ‘oh, el a plecat în tabăra’ <victor50>: ‘de ce nu te-ai dus cu el?’ <victor50>: ‘am zis că fac un duș’ <maya>: hihihi <victor50>: ‘de fapt, nici nu-l prea iubesc’ <maya>: mda <victor50>: să scurtez povestea: îi zic: uite, vorbesc cu un tip, zice că-i IT-ist <victor50>: vezi, poate vă cuplați <victor50>: iată-mă și pețitoare... <maya>: și? <victor50>: era ‘iubitul’... <maya>: lol <victor50>: așa e și în viața <victor50>: căutăm fericirea la
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
urgent acolo, nu au stat de căutări... Este adevărat, înțeleg...”. Cu aceste întrebări și răspunsuri în gând, absent la tot ce îl înconjura, traversase spațiul de la parcare în spital și străbătea holurile îngândurat. A intrat prin blocul operator pentru a scurta traseul și a câștiga timp, acesta având legătură directă cu secția de terapie intensivă. Aici a avut parte de tabloul specific secției. Era prea obișnuit cu acel gen de scene în care toți actorii erau într-o agitație permanentă și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Stănică. - Circulația dumneavoastră e singura chestie care trebuiesă vă preocupe, urmă doctorul, ca să dea o înfățișare onorabilă concedierii. . - Nu-i așa? Nu-i așa? exultă Stănică, nu se știa dacă derecomandarea doctorului, sau de știrea proastei sănătăți a examinatului. Ca să scurteze comedia, Pascalopol trecuse în odaia alăturată, trăgând printr-un semn pe toți ceilalți ai casei. Moș Costache se duse supărat în odaia lui, să-și dreagă îmbrăcămintea, iar Otilia veni cu informația că Stănică și doctorul trecuse, prin stradă, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că dușmanii "omoară" hainele, le bat, le taie și le chinuie, persecutând astfel spiritul ascuns în ele. - Ești nebun, striga Aglae, eu nu știu ce-o să mă fac cutine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu ți-a scurtat nimeni nici o haină, așa au fost ele. - Le chinuiți! se căină Simion. Aglae era în fond singura plictisită, fiindcă Aurica își reîncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, privea neînțelegător, legănîndu-se cu spatele rezemat de sobă și cu mâinile împreunate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vieții îndeplinite cu o relativă regularitate. Mânca vârtos și dormea tun. Felix își puse în cap să-l descoase, din interes psihologic. Simion fu încîntat de convorbire. -De ce te vaieți mereu, întrebă el, cine te supără? - N-ai văzut, scurtează hainele, bat lucrurile Domnului.Cînd le bate pe ele, pe mine mă bat! - Cum se poate să crezi dumneata una ca asta, că lucrurile neînsuflețite suferă și-ți aduc dumitale vreo atingere? Simion îl privi pe Felix serios și ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
haina cu repeziciune și-i făcu injecția înăinte ca bătrânul să se dezmeticească. Stănică îi șterse locul înțepat cu vată, în vreme ce Simion, repede amețit, privea curios spre propria-i mînă: - Nu cumva vreți să-mi furați mâna, cum mi-ați scurtat hainele?! zise el bănuitor. - Nu! protestă amabil Weissmann. Îmbătat de stupefiant, Simion se lăsă pe un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le e interzis la balerine să se reguleze? - De când sânt transportate nu la sala de repetiții (cum bietele au cerut), ci în pădurea Andronache, frîngîndu-li-se încheieturile, cu sârmă de balot. Și înmuindu-li-se fizionomiile cu câteva carabe... "Admistierile îi scurtează două hălci din pedeapsă, îmi mai dezvălui uscatul talmudist câteva date despre călăuză... În penitenciar, năzbâtios, și-o bagă în audiență cu diverși homosexuali, formă de divertisment reprimată de Codul vostru Penal. După penitenciar, pentru a-și face mâna, sustrage
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ăsta nu fusese ușă de biserică, ba chiar, dacă te uitai la el, nu era mai abitir, ridicase și el viață de om, tăiase și dânsul 187 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Aș face un grafic, perioadele s-ar scurta progresiv. Aș oferi, spre sfârșit, acestui scump vlăstar al meu, două-trei minute de plimbare în pântecele cele mai elegante din tot Bucureștiul. Pe 20 aprilie, într-o miercuri, stăteam în camera mea, ce plutea pe deasupra Căii Moșilor, și scriam. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stând într-o hală imensă, lângă un banc de lucru, lipit de-un polizor, ținîndu-l pe el, pe Constantin cu mâna stângă de mijloc, iar cu mâna dreaptă răzuindu-l ușor, luîndu-i muchiile, corectîndu-i gradul și părând gata-gata de-ai scurta înălțimea. Trebuie să vă împărtășesc, de asemenea, și că prietenul meu, Constantin, se considera, pe vremea aceea, stânjenitor de înalt. Se distingea, inestetic, dintre toți ceilalți băieți. Simțea o dorință irepresibilă de-a fi ajutat să devină mai scund. Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-a amenințat că mă va scurta cu un cap, slujindu-se de o coasă. Am fost peste poate de încîntat de reîntrebuințarea pe care se gândea s-o ofere dobitocul uneltei agricole. M-am tras o anumită distanță înapoi, pentru a-i lăsa destul loc să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI După 20 de minute, has-Satan și bărbatul mătăhălos meștereau la un strung de o șchioapă, pus într-una dintre magaziile din spate ale fermecătoarei, modelul în oțel al cheii pentru care atât se scremuseră și pentru care scurtaseră de urechi pe atâția dintre regii aievea încoronați, dar pas să cunoști lucrul acesta, ai orașului București. Obținură o cheie pe cinste. Era croită dintr-un metal ușor, aristocrat. Licărea ca o platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]