KorAP: Find »[drukola/base=scuză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...315 >

7,863 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

îi lasă o pată umedă, mai închisă la culoare, pe bluza portocalie. — A, și, înainte să pleci, zice Helen, fă-mi și mie legătura cu Billy sau Emily Burrows. Helen apasă butonul cu apel în „așteptare“ și spune „Îmi cer scuze“. Spune că opțiunile sunt destul de clare. Noului proprietar nu-i rămâne decât să se mute, să semneze un document de reziliere, iar problema casei rămâne în seama băncii. Sau, zice eroina noastră, îmi acordați exclusivitatea pe bază de confidențialitate. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
viață. Curva trage adânc aerul în piept și zice: — Doamnă doctor? Doamnă doctor, zice, mai sunteți acolo? Și se aude o voce gravă, care zice că Dr. Sara Lowenstein Show se confruntă momentan cu probleme tehnice. Vocea gravă își cere scuze. După o secundă bagă niște muzică dance. Coperta revistei Manor-Born zice: „Diamantele devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ăsta... Abia am ajuns și eu. Iei ceva? Mulțumesc, dar... la autogară am băut niște țuică fiartă... Stai arată Săteanu spre un fotoliu, aducînd o sticlă și două pahare, în timp ce Doina, ca de fiecare dată cînd se bea, își cere scuze și se retrage. Ciocnesc și beau. Ia zi-mi, surîde Săteanu, prăbușit în fotoliu tot așa bună și tare e țuica pe la noi? Da... Anul ăsta încă n-au dat drumul la cazan; abia după ce se termină de strîns totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cele două pahare în față. Lăsați, vă rog, plata mai tîrziu. Da'-i mai mult de-o sută. Nu face nimic, vă rog! Pavel se apropie de actor pe la spate, vede scena și tușește încet, semn că-și cere scuze de deranj. Doamna... arată el spre femeia cu blană albă vă roagă... Repetă-mi exact cum ți s-a adresat îi spune actorul, făcînd un gest autoritar, să mențină impresia făcută. "Roagă-l pe domnul de colo să vină puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru, făcînd semn că nu stă, mulțumind printr-un gest pentru invitație există o vorbă care zice: "Beatul se trezește, prostul niciodată". Drept care am venit să vă cer scuze pentru aseară. Vă rog să le acceptați! Mă îmbătasem și... ca la beție. Sînt sigur că și dumneavoastră gîndiți la fel, punînd preț doar pe luciditate și nu luați de bune stările confuze. Desigur, domnule Muraru; vă rog să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plecat la București, la conducere. Altfel, voi fi dat afară din uzină. Sper să nu piardă mare lucru industria românească. Un muncitor obraznic mai puțin. Dar am avut dreptate! se înfurie bărbatul. De ce-ai mai venit să-mi ceri scuze?! Așa m-au învățat: să-mi cer iertare întîi și, dacă..., să vorbesc cu domnul profesor se înflăcărează tînărul -, că el o să mă înțeleagă; el știe să înțeleagă, oamenii de la noi din uzină îl iubesc. Te rog să nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să mă abată din drum, asemeni zgripțuroaicei din poveste..." O durere ascuțită îi încinge capul, se amplifică la tîmple, mutîndu-se lent, ca o scurgere, spre ceafă, adunîndu-se toată în partea dreaptă a creierului. Profesorul murmură ceva neînțeles un fel de scuză, căreia bătrîna nu-i răspunde și se ridică. Durerea din ceafă se împrăștie dintr-o dată în tot capul, ochii prind ceață iar gîndurile lui, obsesive, se adună ca niște săgeți în același loc: mîna fetei ieșită de după paravane, din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dori depărtarea. Eu nu stau la gazdă, la mine nu poate veni nimeni spune Mihai încet, convingător, trecîndu-și ușor buzele peste ale fetei. Te rog! tremură fata, ca scuturată de valul unui frig, rupîndu-se din chinul prelungit, apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu dosul palmei. Sub ce acuzație? Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că exclamă, prins în iureșul dialogului, dar pînă-și dă seama că vorbește cu o femeie și vrea să-i ceară scuze, se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu vînzătoarea de la autoservire?... Căreia, ca un obsedat ce ești, îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie în două, zicîndu-i că tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să-i suporte amenințarea, care, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aseară, evident, exasperată de prezența ta, te-am ironizat, apropo de ce muzică preferi? Mihai tace și continuă să prepare nes-ul. Cînd vine cu cele două cești în mîini, rămîne cîteva clipe în fața Mariei: Am greșit, desigur; îi voi cere scuze. Te rog! arată spre ceștile așezate pe masă. Maria mulțumește din priviri, ia o ceașcă și soarbe puțin, apreciind calitatea cafelei cu o frumoasă arcuire a sprîncenei. Mihai toarnă din nou în pahare vodcă, luîndu-l pe al său, retrăgîndu-se pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fugit și-am prins autobuzul. Povești cu bețivi, cine te crede? clătină Maria din cap vrînd să se întoarcă. Dacă-ți face scandal Theo, crezi că ăla-și mai amintește? Cum să nu?! Dimineață a venit de și-a cerut scuze că mi-a zis nu știu ce aseară. Mai rar oameni ca dom' Muraru! Muraru?! tresare Maria înspăimîntată. Da. Inginerul Muraru de la noi, de la Sinteză; înainte a fost conferențiar în Iași. Nevastă-sa ce ți-a zis cînd i l-ai dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iubit. Pe Theo nu l-a iubit de la început, deși, bietul de el, a făcut tot ce i-a stat în putință." Rămîne un timp nemișcată, privind fix viscolul de afară. "De ce n-a vrut Theo niciodată să-și ceară scuze că a dat declarația aceea? L-am iubit mult... L-aș fi înțeles... Vremurile... Totuși, atîta încăpățînare... Dacă n-ar fi obsesia că el, ca bărbat, știind că Doina nu-i a lui..., nu!, hotărît!, nu l-aș vizita nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-am pe nimeni, nici n-am timp să caut. Puteți fi dumneavoastră aceea... Dar am un copil de doi ani, domnule! s-a uitat spre Săteanu fata, cu ochii mari, speriați. O fetiță strînge ea din umeri, ca o scuză -, tatăl ei, cînd a aflat că tata..., n-a mai vrut să... Și unde-i copilul? a întrebat Săteanu. La... la orfelinat a îngînat fata. Ne este foarte greu să... Gîndiți-vă le-a hotărît bărbatul, vrînd să încheie discuția grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chiar să promovez, dar dacă se află că-s în divorț... Și-ncă cine mă lasă: fiica lui Bujoreanu... În ochii lui Theo, umezi bine, era aceeași scînteie de rugă, din seara cînd a venit la ea să-și ceară scuze, să nu mai fie dat afară din uzină. Privindu-l, Maria Bujoreanu a uitat furia cu care venise la ei, hotărîtă să-și despartă fiica; a uitat și de declarația aceea calomnioasă, care i-a fost adusă la cunoștință de către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu nouă ani în urmă, dosarul soțului: "Am fost prezent, și-o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile, greu de crezut să le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la magazin..." Prinde pachetul mai bine sub braț, vrea să-și tragă mănușa la loc, hotărîtă să coboare treptele încet, indiferentă, să nu dea de bănuit cuiva că ar fi străină. Descoperă însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
președintele spre Negrea au venit afișele? Stau la Sălcii, cu tot cu Lazăr. Cursa rapidă e întroienită acolo. Ați luat legătura cu Lazăr? întreabă președintele, dar, neprimind răspuns, adaugă: Continuăm, tovarăși! Opinii. Alte opinii. Am uitat să vă spun, și-mi cer scuze, tovarășul secretar Amariei nu poate veni, acum, cu întroienirea asta, dar îl vom informa, eu și directorul teatrului, despre tot ce s-a discutat și despre îmbunătățirile propuse spectacolului. "Mda îl neliniștește pe Mihai un gînd. Încă două-trei păreri ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o petrecere pur și simplu, nicidecum legată de Ora solstițiului. Mihai a rămas cu coatele pe masă, cu privirea adîncită în farfurie și cu vîrful degetelor împreunate, ca la rugăciune, sprijinind buza de jos în ele. Parcă ți-am cerut scuze pentru ieșirea mea de dimineață murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai se ridică spre fată: o vede calmă, cu un surîs îngăduitor fluturîndu-i în colțul stîng al gurii. Pentru viitoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o iubeam?" La ce te gîndești, Mihai? Trebuie să te fi rănit adînc răspunde el senin. Speram că nu observi, sau, observînd, să nu mi-o spui atît de clar. Oricum, și asta n-aș vrea s-o iei ca scuză mincinoasă cred că e puțină neînțelegere la mijloc. Din prima seară, cînd am cunoscut-o, mama ta m-a rănit vorbindu-mi ironic despre piesa de la televizor. Tot ce-a urmat, din partea mea, a fost dorința de-a o provoca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la cap cu curentul pe municipiu; las' c-am să încep eu să vă belesc, în frunte cu Haralamb, directorul, că frumosul de el n-a fost nici noaptea trecută și nici asta pe la uzină, iar mîine nici atît, are scuză, vine la petrecere... Te-ai mai întîlnit cu Arbore? Da, aseară. Vine și el? Ne-am zărit doar, se grăbea; îl caut mîine dimineață... Nu-i nevoie, Mihai face Săteanu un gest de lehamite. N-a vrut să vină niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atunci înțelegînd cine-i: Vă rog să mă iertați! N-am călătorit odată împreună în tren? Da, domnule Vlad, răspunde Paula ironică iar de atunci m-ați asaltat cu telefoanele. În momentul cînd mi-ați interzis, alaltăieri, mi-am cerut scuze și m-am retras i-o întoarce Vlad, apoi arată politicos cu palma desfăcută spre ușa microbuzului, în față, lîngă șofer. Microbuzul se strecoară greoi prin mica piață din fața spitalului, în care se adună capetele a șase străzi, plus șoseaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
simțindu-l cum pune stăpînire pe el, ca o senzație permanentă, amplificîndu-se pe măsură ce, ajuns afară, în albul dominant, sub adierea vîntului, se depărtează tot mai mult de complexul alimentar. Își zice mereu că trebuie să se întoarcă, să-i ceară scuze dacă nu pentru propria-i demnitate, măcar pentru fată, care a adus în viața lui convingerea că dragostea poate fi trăită la cotele superioare -, dar imediat își amintește cum ea dorește liniștea sufletească, să-și realizeze în tihnă visul matrimonial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am fost dată afară din facultate a fost Theo, cel cu care rămăsese să se certe un tînăr frumos, înalt, cu o privire ageră, intimidat, roșu tot, gata să facă un gest violent, după care să-și ceară mii de scuze...genul acela de bărbați care plac femeilor bovarice... Mama n-a crezut niciodată în ideile tatei, dar i-a plăcut să-i stea alături, să fie soția lui Bujoreanu... În seara aceea, tînărul acela o fi devenit violent, ori poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum? tresări el. — Și, după ce a „încolțit“ suspectul? Ce dobitoc, m-am gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia. — Suspectul? A, da, îmi cer scuze. Visam cu ochii deschiși. Mi se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca adineaori, chiar când sunt în mijlocul... Și se opri iar; trenul pornise din nou cu o smucitură, astfel că profesorul și cu mine eram absolut singuri, ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]