2,160 matches
-
carbon (PCO2) în lichidele corporale. Oricare ar fi natura tulburării, rinichii vor produce o urină cu exces sau deficit de acid, și aceasta va încerca readucerea pH-ului plasmatic la valorile normale. Mecanismele implicate în această funcție sunt: procesele ce secretă protoni în lichidul tubular secreția de bicarbonat (HCO3) de către tubii colectori producerea și transportul amoniului sistemele tampon din lichidul tubular care reacționează cu protonii secretați: HCO3-/H2CO3, HPO42-/H2PO4 și NH3/NH4+. Concentrația ionilor de hidrogen se notează sub forma
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare din cortexul renal, și o foarte mică cantitate mai este produsă și în ficat. Reglarea secreției sale este probabil dependentă de un mecanism de feedback condiționat de oxigenarea sanguină. Fibroblastele peritubulare secretă niște factori de transcripție pentru eritopoetină, numiți factori induși de hipoxie (HIF). Aceștia sunt inactivați prin hidroxilare și apoi sunt digerați în proteosomi în prezența oxigenului. Lipsa acestuia le crește concentrația, și prin efect autocrin stimulează secreția de eritropoetină. Eritopoetina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
dirijori ai funcțiilor de secreție internă au rol în reglarea funcțiilor metabolice, hormonii tiroidieni, reglatori ai proceselor de metabolism, paratiroidieni, coordonatori ai metabolismului fosfocalcic, respectiv a dezvoltării sistemului osos, suprarenali, cu rol în metabolismul sărurilor în reglarea tensiunii arteriale; insulina, secretată de pancreasul endocrin concură la reglarea metabolismului glucidic; estrogenii și progesteronul secretați de ovar; testosteronul, secretat de testicul cu rol în păstrarea caracterelor de gen. Dacă descrierea glandelor cu secreție internă a început încă din Renaștere, cu Vesal (1555) — corpul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
hormonii tiroidieni, reglatori ai proceselor de metabolism, paratiroidieni, coordonatori ai metabolismului fosfocalcic, respectiv a dezvoltării sistemului osos, suprarenali, cu rol în metabolismul sărurilor în reglarea tensiunii arteriale; insulina, secretată de pancreasul endocrin concură la reglarea metabolismului glucidic; estrogenii și progesteronul secretați de ovar; testosteronul, secretat de testicul cu rol în păstrarea caracterelor de gen. Dacă descrierea glandelor cu secreție internă a început încă din Renaștere, cu Vesal (1555) — corpul galben, și cu Eustachio — suprarenala, descoperirea hormonilor începe cu anul în care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
proceselor de metabolism, paratiroidieni, coordonatori ai metabolismului fosfocalcic, respectiv a dezvoltării sistemului osos, suprarenali, cu rol în metabolismul sărurilor în reglarea tensiunii arteriale; insulina, secretată de pancreasul endocrin concură la reglarea metabolismului glucidic; estrogenii și progesteronul secretați de ovar; testosteronul, secretat de testicul cu rol în păstrarea caracterelor de gen. Dacă descrierea glandelor cu secreție internă a început încă din Renaștere, cu Vesal (1555) — corpul galben, și cu Eustachio — suprarenala, descoperirea hormonilor începe cu anul în care E. A. Sharpey (1850 - 1935
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
produși stimulenți, excitanți ai țesuturilor sau glandelor cu funcție endocrină. Claude Bernard studiind ficatul folosise sintagma „secreție internă“, referindu-se la rolul glicogenetic al ficatului. Descoperirea în serie a hormonilor și definirea lor prin funcții ca substanțe indispensabile vieții omului, secretate după necesitățile organismului, a condus la apariția hormonologiei, disciplină medicală și creație a sec. XX pe care îl și caracterizează. După ADH este izolată adrenalina (1901) de japonezul Jokichi Takamine (1854 - 1922) și de americanul Aldrich (n.1861); în 1902
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
De exemplu, din 4000 kg de ovar de scroafă se obțin 10 mg de estradiol sau 100 kg de testicule de taur sunt necesare pentru realizarea a 10 mg de testosteron. Precizăm că neuronii hipotalamici, poate și a altor zone, secretă substanțe chimice care sunt numite neurohormoni, probați prin izolarea lor, care s-a reușit. Implicarea hormonilor în etiologia bolilor, a restructurat optica patologilor, a terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
precum și în scăderea frecvenței cardiace și presiunii arteriale în cazul nucleului preoptic. Un rol reglator important revine nucleului paraventricular. Prin neuronii magnocelulari similari celor din nucleul supraoptic contribuie la secreția de hormon antidiuretic și oxitocină. Neuronii parvocelulari ai nucleului paraventricular secretă neurohormonul eliberator de corticotrofină (CRH) care stimulează secreția de ACTH, TRH-TSH și prolactină din hipofiza anterioară. O altă parte a neuronilor neurosecretori parvocelulari trimit impulsuri la sistemul limbic, trunchiul cerebral și măduva spinării, fiind implicați în reacțiile reflexe și comportamentale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra metabolismului cerebral și electrogenezei corticale. Un rol nu mai puțin important revine hipotalamusului în secreția glanulară a hormonilor adenohipofizari. Prezența materialului neurosecretor colorabil în vasele portale a constituit punctul de plecare a cercetărilor cu privire la controlul hipotalamic al funcției adenohipofizare. Secretat de celulele nervoase cu rol glandular din eminența mediană, acesta servește în cazul hipofizei anterioare de precursor al factorilor eliberatori (releasing factors) a tropilor adenohipofizari. Pentru fiecare din hormonii adenohipofizari, exceptând doar hormonul luteotrop, s-au descris factori eliberatori specifici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetativi, corticali, reticulari etc.) este dependentă de prezența factorilor de creștere, ca NGF (Levi-Montalcini, 1972), neutrofinei, factorilor neurotrofici NGF-like, factorului neurotrofic derivat de creier și factorului neurotrofic ciliar (Barde, 1994). De la nivelul receptorilor specifici ai terminațiilor nervoase, factorii de creștere secretați de către celulele țintă sunt transportați retrograd la corpul celular neuronal în vederea activării enzimelor implicate în procesele trofice neuronale, cu participarea mesagerilor secunzi. Alterarea transportului este urmată de moartea neuronilor și întreruperea transmiterii sinaptice. Pentru ca o conexiune sinaptică să se formeze
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celule SIF: unele cu rol de interneuroni (tip I) și altele neurosecretoare în vasele sanguine locale (tip II). Se admite că granulele secretorii ale celulelor de tip I pot acționa direct asupra neuronilor ganglionari, în timp ce celulele de tip II ar secreta în vasele sanguine locale, cu efecte la distanță. La rândul lor, axonii principalilor neuroni postganglionari sunt lungi și se distribuie la organele efectoare în diverse moduri. Ei pot ajunge ca ramură principală la organul sau țesutul efector, se pot atașa
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuropeptide. Stimularea acestor receptori controlează, prin sisteme de mesageri secunzi, ansamblul funcțiilor astrocitare, în particular capacitatea de a modula echilibrul concentrațiilor extracelulare ale potasiului, pH-ul sau activitatea secretorie. Pe de altă parte, a fost demonstrată capacitatea microgliei de a secreta substanțe trofice și citokine, prin care intervine în procesele evolutive ale plasticității sinapselor (Streit și colab., 1988). I.4.7. SINAPSE ELECTRICE Sinapsa electrică a fost demonstrată în numeroase zone ale sistemului nervos central. Aceste sinapse nu prezintă, din punct
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel palmar și plantar. Glandele sudoripare fiind stimulate în principal de centrii hipotalamici parasimpatici, sudorația este considerată funcție parasimpatică deși este controlată de fibre nervoase ce aparțin anatomic sistemului nervos simpatic colinergic. În cazul glandelor apocrine de la nivel axilar, acestea secretă o substanță vâscoasă cu miros pătrunzător ce funcționează asemenea unui lubrifiant pentru a permite alunecarea facilă a suprafețelor tegumentare aflate sub articulația umărului. Glandele apocrine fiind controlate de centrii simpatici ai sistemului nervos central sunt activate de fibre adrenergice. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efecte diuretice, natriuretice și vasodilatatoare din extractele atriale a fost denumit peptid natriuretic atrial, atriopeptin, cardiodilatin sau cardionatrin. Comitetul internațional de nomenclatură a propus denumirea comună de factor natriuretic atrial (ANF). În prezent se admite că există mai mulți factori secretați de cardiomiocitele atriale ale mamiferelor inclusiv umane. Conținutul în ANF al ventriculelor este mult mai mic decât cel al auriculelor (fig. 69). Eliberarea ANF din granulele secretoare atriale este stimulată de creșterea presiunii intraatriale. Sensibilitatea deosebită a granulelor secretoare la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
natriuretic atrial (ANF sau ANP = atrial natriuretic peptide), denumit și atriopeptin, amplu studiat în ultimele două decenii. Descoperit de către De Bold și colab. (1985) în cordul mamiferelor, inclusiv umane, ANF este un peptid hormonal circulant format din 28 de aminoacizi secretat de granulele cardiomiocitelor atriale (fig. 70). Excitantul fiziologic al eliberării sale este reprezentat de stimularea receptorilor de întindere, determinată de distensia atriilor produsă de creșterea întoarcerii venoase și umplerii diastolice din timpul revoluției cardiace normale și, mai ales, patologice. Concentrații
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
principală asupra resorbției tubulare de apă, intervine și în reglarea presiunii sanguine prin efectele sale vasoconstrictoare. Participarea ei la reacțiile umorale compensatoare a fost dovedită experimental de cazurile de scădere marcată (60 mmHg) a tensiunii arteriale. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuronii hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestie salină excesivă. Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este, ca și cea nervoasă, sub influența a două categorii de factori, bronhoconstrictori și bronhodilatatori. Dintre factorii umorali bronhodilatatori fac parte în primul rând catecolaminele circulante. În timp ce noradrenalina provine în proporție de până la 90% din terminațiile nervilor simpatici, adrenalina este secretată de țesutul glandular medulosuprarenal. Acționând mai mult asupra beta-receptorilor adrenergici, catecolaminele produc bronhodilatație și inhibarea secreției de substanțe bronhoconstrictoare de la nivelul mastocitelor, cum sunt histamina, prostaglandinele F2 și leucotrienele. Prin acest mecanism, descărcările simpatico-adrenergice din timpul efortului fizic relaxează musculatura
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
A și E sunt bronhodilatatoare. Concomitent cu influențarea bronhomotricității, o parte din metaboliții lipidici contribuie, prin acțiunea capilarodilatatoare, la producerea exsudatului inflamator și la alterarea activității plachetare. La rândul lor, lipoxinele par implicate în inhibarea activității celulelor killer, iar PAF secretat de bazofile, neutrofile și eozinofile participă atât la realizarea bronhoconstricției, cât și a reacției inflamatorii locale. În general, factorii reglării umorale acționează sinergie cu cei nervoși, prelungind în timp și intensitate proprietățile bronhodilatatoare sau constrictoare ale acestora. Astfel, tonusul bronhomotor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acini micști, se găsesc deasupra planșeului bucal, în loja sublinguală, având o greutate de 3-5 g fiecare. Produsul de secreție se elimină prin canalele Rivinius (5-6) în apropierea frâului limbii sau, uneori, printr-un canal unic, numit canalul Bartholin. Saliva secretată de glandele sublinguale este bogată în mucină și are rol în formarea bolului alimentar (salivă de deglutiție). Pe lângă glandele salivare principale, mai există și o serie de glande salivare accesorii (cu acini mucoși) în pereții mucoasei bucale, cu rol mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și are rol în formarea bolului alimentar (salivă de deglutiție). Pe lângă glandele salivare principale, mai există și o serie de glande salivare accesorii (cu acini mucoși) în pereții mucoasei bucale, cu rol mai puțin important. La om, cantitatea de salivă secretată în 24 de ore variază de la 100 la 1500 ml. În perioadele de activitate secretorie, debitul poate crește la om până la 900 ml/oră. Densitatea salivei variază între 1,003-1,008 [punctul crioscopic = (- 0,2°) - (- 0,4°C)]. Reacția salivei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de factori ca: irigația, compoziția chimică a sângelui și inervația. II.4.5.1. Sucul gastric Ca principal produs de secreție a stomacului, este elaborat cu predilecție de glandele fundice, formate din celule principale și marginale sau oxintice. Cantitatea totală secretată în 24 de ore este de 1500 ml. Primul și cel mai important constituent al sucului gastric este acidul clorhidric. Acesta se găsește în proporție de 1,8-2,3‰ (150 mEq/l), din care 0,7-1,4‰ sub formă liberă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glucidelor sunt preluați de sistemele respiratorii de transport. Din reacția lor cu oxigenul activat, rezultă apă care, disociind, generează OH- ce este reținut în celulă și H+ care este transportat activ în sistemul de canalicule. Pentru fiecare mol de H+ secretat de stomac se reține în celula oxintică un mol de O-; prin reacția cu CO2 catalizată de anhidraza carbonică, se formează ionul bicarbonic, al cărui exces transportat prin polul bazal în sânge, determină alcalinizarea din cursul digestiei gastrice. Suficiente necunoscute
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanismul molecular al secreției gastrice acide. Enzima principală a sucului gastric este pepsina. Aparținând endopeptidelor, ea hidrolizează proteinele, atât de origine animală, cât și vegetală. După ce solubilizează proteinele, transformându-se în acid-albumine, le scindează până la stadiul de albumoze și peptone. Secretată de celulele principale ale glandelor fundice sub formă de pepsinogen (g. m. = 42000), aceasta se transformă în prezența acidului clorhidric, prin desprinderea unui peptid, în pepsină activă cu g. m. = 34500. Conversiunea pepsinogenului în pepsină se produce spontan în soluții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acid a ridicat în mod firesc problema autodigestiei stomacului. Rezistența mucoasei gastrice la acțiunea sucului gastric s-ar datora fie alcalinității protoplasmei, fie unei acțiuni neutralizante asigurată de secreția unor antifermenți. Un astfel de rol a fost atribuit mucinei, mucoproteină secretată de glandele pilorice și cardiale, precum și de celulele mucoase ale gâtului glandelor fundice și caliciforme, ce tapetează mucoasa gastrică. Suprafața stomacului este acoperită de un strat de mucus cu o grosime de 1-1,5 mm, având reacție alcalină sau neutră
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Excitarea splanhnicului provoacă efecte inverse, inhibitorii, exceptând secreția de mucus a glandelor pilorice, care este stimulată. Denervarea stomacului nu suprimă complet secreția gastrică, relevând rolul pe care îl joacă, ca și în cazul motilității, plexurile ganglionare parietale. Sucul gastric este secretat aproape continuu, în cantitate redusă, și în fazele interdigestive, dar secreția crește la maximum în cursul digestiei. Procesul se desfășoară în trei faze: cefalică, gastrică și intestinală (fig. 111). . Faza cefalică, punând în joc mecanisme nervoase cerebrale, apare înainte de pătrunderea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]