1,533 matches
-
castelul în stil baroc, având elemente renascentiste, care are mai multe faze de construcție. Castelul în forma sa actuală datează din secolul al XVII-lea. Gurghiul a constituit adesea teatrul de luptă între trupele imperiale austriece și rebeli maghiari și secui, culminând cu distrugerea cetății în asediul din 1708 de către comandantul militar habsburgic de origine ruso-franceză Jean-Louis de Bussy-Rabutin. Ruinele acesteia au folosite ulterior la reconstrucția castelului și a caselor din sat. În capătul estic al cetății se află o capelă
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
II-lea care a acceptat înrolarea iobagilor în regimentele grănicerești și eliberarea acestora din iobăgie, scutirea de dârî și dijme. Rezultatul acestei patente a fo răscoală de la 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Și în Ilia țăranii români și secui s-au răsculat sub conducerea lui Iosif Buda și a preotului Ion Florea, participând la atacul împotriva Cetății Deva, unde se refugiaseră nobilii. Ca urmare a acestei răscoale, în anul 1792, baronul Iosif Bornemisa, stăpânul moșiilor din Ilia a donat
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
de religie ortodoxă pentru a-și ridică o biserică de zid. În același timp a fost construită și actuala biserică romano-catolică. Populația din Ilia a fost și este în majoritate românească. În Evul Medui, Ștefan Bathory, a adus în Ilia secui și polonezi cu scopul de a apăra domeniul feudal împotriva invaziei turcești. Familii a căror nume au origine secuiasca în această zonă sunt: Crișan (Korasy), Oancea (Oandy), Balint, Colibaș, Negrilă. În documentele vremii, localitatea Ilia apare sub denumirea de orașul
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Suseni este atestat documentar în anul 1319. Până în secolul al XVI-lea populația majoritară o constituiau sașii, ulterior românii și maghiarii (mulți din ei la origine secui din zona Aita Mare), devenind populația dominantă. Pentru un timp a existat și o colonie de armeni sosiți în secolul al XVII-lea din Moldova, care mai tarziu s-au contopit cu populația locală. Ocupația principala a locuitorilor a constituit
Suseni, Mureș () [Corola-website/Science/300595_a_301924]
-
maghiară "Szászkézd") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Saschiz este atestat documentar din anii 1308-1310. Localitatea Saschiz (cunoscută în limba română și sub denumirile alternative "Saschizd", "Chizd") a fost populată de secui până la sfârșitul secolului al XIII-lea, când a devenit o localitate populată preponderent de sași, sub denumirea de "Kaissdit" (cunoscută în limba germană și sub denumirile alternative "Hünenburg", "Hujnerschburg", "Keisd", "Kaisd", "Keißd", "Kaißd [in Weinland, Königsboden]", iar în dialectul săsesc
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
a termenului “ceangău” (ceangău-maghiar) ca nume etnic. Noi considerăm nejustificată folosirea termenului „ceangău” ca nume etnic la adresa catolicilor din Somușca, acest termen fiind o inovație lingvistică (în varianta „ceangăi-maghiari) și în același timp un fals etnonim creat de un preot secui în anul 1780. Din punctul nostru de vedere, nu putem vorbi în ceea ce-i privește pe locuitorii catolici din Somușca, de un grup etnic distinct, de o comunitate etnică aparte, ci de un grup religios, de o comunitate religioasă, care
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
funcționau șapte fierăstraie de apă, șase mori, două școli mixte (una deschisă la Târgu Trotuș în 1869 și alta deschisă la Băile Slănic în 1889), patru biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și o biserică catolică (ridicată în vechime de secui). Anuarul Socec din 1925 consemnează desprinderea satului Băile Slănic, care a format o comună separată și preluarea satelor Tuta și Pârgărești de la comuna vecină Bogdănești, comuna Târgu Trotuș având atunci 2824 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
satului au participat la revolta populară de la Alesd din 1905, unii fiind uciși, iar alții arestați. Primul război mondial (1914-1918) întrerupe dezvoltarea așezării, mulți fii ai satului căzând eroic pe fronturi pentru o cauză ce le era străină. Detașamentele de secui, în retragere din fața armatelor române care au staționat în zonă, au comis numeroase atrocități pe raza localității, în perioada ianuarie-aprilie 1919, dar mai ales în satul vecin, Birtin. Anul 1930 a adus un eveniment care și-a pus amprenta emoțională
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
este situată în partea central-nordică a județului, în bazinul Someșului Mare, la o distanță de 24 de kilometri de municipiul Bistrița și 2 km fața de orașul Năsăud. În 1440 actul de donație al Reginei Elisabeta de Luxemburg către comitele secuilor cuprinde mai multe sate din Valea Rodnei între care "Felso-Rebra" - Rebra de Sus și "als Rebra" - Rebra de Jos. Intrate de timpuriu în structurile feudale ale regatului Ungariei, satele Someșene și-au conservat multă vreme formele de organizare și libertățile
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
moravilor care ocupau odinioară întreg spațiul panonic). Numele se datorează faptului că locuitorii acestor meleaguri, valahi, se îndeletniceau cu creșterea vițeilor. În documentul emis de regele maghiar localitatea apare cu numele Chsech și era vorba de o însărcinare către comitele secuilor și preciza să fie ocupat teritoriul comunelor din Valea Rodnei și să fie administrate după drepturile și imunitățiile din vechime, iar din vechime să fie date la tezaurul regal anual 130 de mărci de aur. În acest document se precizează
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
mănuși, căciuli, pulovere sau papuci de pâslă care ajung la depozitul central din Naumburg (Germania), de unde se vând în toată țara, sau la cafeneaua internațională din Viscri. Este o așezare din podișul Transilvaniei, din apropiere de Sighișoara, locuita inițial de secui, apoi colonizată de sași in sec. XIII.. În prezent se regăsește o frumoasă biserică evanghelică, fortificată, în stilul bisericilor săsești fortificate din Transilvania. Situată între cele două șosele ce leagă Rupea de Sighișoara și de Mediaș, în satul Viscri se
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
în vest de 7,8 m și în est de 8 m). După piesele descoperite în mormintele dinăuntrul și din afara capelei, monede și cercei de tâmplă de la începutul secolului XII, aceasta se datează între 1100-1120, ca aparținând unui grup de secui ce păzeau în acest punct granița statului maghiar feudal, înaintea sosirii coloniștilor germani.
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
apare abia în anul 1437, respectiv în actul Unio Trium Nationum din timpul răscoalei de la Bobâlna. La curtea grofului Banfy de la Căpâlna se aduna așa zisă ”Dietă” a Transilvaniei, compusă din reprezentanții celor trei națiuni privilegiate, nobilii unguri, sașii și secuii și fac legământ de unire frățească la 14 septembrie 1437 împotriva turcilor, chipurile, dar și a iobagilor români. În actele încheiate la această ”Dietă”, numele de Căpâlna apare cu atributul de orășel ”Somesovaros, opidum” - probabil în tentativa de a sublinia
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Transilvania. 1437 Prima atestare documentară apare în actul Unio Trium Nationum din timpul răscoalei de la Bobâlna. La curtea grofului Banfy de la Căpâlna se aduna așa zisă ”dietă” a Transilvaniei, compusă din reprezentanții celor trei națiuni privilegiate, nobilii unguri, sașii și secuii și fac legământ de unire frățească la 14 septembrie împotriva turcilor, chipurile, dar și a iobagilor români. În actele încheiate la această ”dietă” numele de Căpâlna apare cu atributul de orășel ”Somesovaros, opidum” probabil în tentativa de a sublinia importanța
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Iacobești (în , în ) este un sat în comuna Grănicești din județul Suceava, Bucovina, România. Până în anul 1941 a fost una din puținele așezări ale secuilor din Bucovina. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în urma unui acord dintre guvernele fasciste ale României și Ungariei, locuitorii din Iacobești au fost mutați la Velebit. Satul Iacobești este atestat documentar încă din secolul al XVI-lea. Mult timp
Iacobești, Suceava () [Corola-website/Science/301962_a_303291]
-
-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și s-au așezat în cinci localități: Dornești (Hadikfalva), Iacobești (Fogadjisten), Măneuți (Andrásfalva), Țibeni (Istensegíts) și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului
Iacobești, Suceava () [Corola-website/Science/301962_a_303291]
-
se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și s-au așezat în cinci localități: Dornești (Hadikfalva), Iacobești (Fogadjisten), Măneuți (Andrásfalva), Țibeni (Istensegíts) și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului 1940 și până în primăvara anului 1941, secuii din Bucovina
Iacobești, Suceava () [Corola-website/Science/301962_a_303291]
-
Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și s-au așezat în cinci localități: Dornești (Hadikfalva), Iacobești (Fogadjisten), Măneuți (Andrásfalva), Țibeni (Istensegíts) și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului 1940 și până în primăvara anului 1941, secuii din Bucovina s-au repatriat. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Iacobești se ridica la 855 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (74,0%), cu o minoritate de germani (3,5%), una de evrei (2,2%), una de maghiari (18
Iacobești, Suceava () [Corola-website/Science/301962_a_303291]
-
Măneuți () este un sat în comuna Frătăuții Vechi din județul Suceava, Bucovina, România. A fost înființată de coloniștii secui veniți din Transilvania. Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Măneuți se ridica la 2557 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau maghiari (89,2%), cu o minoritate de germani (4,3%), una de evrei (2,5%) și una de români (3,65
Măneuți, Suceava () [Corola-website/Science/301970_a_303299]
-
din Aita Seaca a susținut o variantă diferită în cursul anchetei. Pierderile mari suferite de trupele române trebuiau justificate cumva în fața comandamentului militar superior: în felul acesta ar fi putut să apară acuzația că germanii ar fi fost ajutați de secuii din localitate, iar răniții din rândul românilor ar fi fost omorâți cu brutalitate. Așadar, Aita Seaca trebuia etichetat drept „sat partizan” și pedepsit. La 25 septembrie, la chemarea unor români din localitate (care au avut „de plătit o datorie” față de
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
iar răniții din rândul românilor ar fi fost omorâți cu brutalitate. Așadar, Aita Seaca trebuia etichetat drept „sat partizan” și pedepsit. La 25 septembrie, la chemarea unor români din localitate (care au avut „de plătit o datorie” față de câțiva consăteni secui), Olteanu și tovărășii lui nu s-au dus în sat pentru a face dreptate, ci au ajutat doar la o răfuiala personală premeditată.". Gavrilă Olteanu nu a fost condamnat pentru evenimentele de la Aita Seaca, dosarul fiind clasat. În 4 septembrie
Aita Seacă, Covasna () [Corola-website/Science/300367_a_301696]
-
anul 1478. Satul are o vechime mai mare fiind înființat de către coloniști sași aduși în Ardeal de regii maghiari încă din anii 1300. Pământul fiind sărac, sașii s-au retras spre zone mai bune , astfel satul a fost populat de secui și români. Numele actual al satului a fost dat de către familia nemeșului Petki Janos care având conacul domnesc la Darju, lângă Petecu , stăpânea și domenile satului. Pentru munca pământului a adus în sat familii de iobagi secui și români. Petki
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
fost populat de secui și români. Numele actual al satului a fost dat de către familia nemeșului Petki Janos care având conacul domnesc la Darju, lângă Petecu , stăpânea și domenile satului. Pentru munca pământului a adus în sat familii de iobagi secui și români. Petki Janos se trăgea dintr-o familie nobiliară și a ocupat mai multe funcții importante în administrația Ardealului. În anul 1604 se află în administrația de conducere la Odorheiul Secuiesc. La adunarea de la Cristurul Secuiesc din anul 1605
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
Petki Janos se trăgea dintr-o familie nobiliară și a ocupat mai multe funcții importante în administrația Ardealului. În anul 1604 se află în administrația de conducere la Odorheiul Secuiesc. La adunarea de la Cristurul Secuiesc din anul 1605 convinge pe secui să fie de partea viitorului principe al Ardealului, Bocskai Stefan, care odată ajuns pe scaunul principial îi oferă lui Petki Janos funcția de general al oastei secuiești. Pe vremea principelui Rakoczi Sigismund este numit cancelar și pentru loialitatea lui primește
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
pe valea Putnei și prin Tulgheș ajungeau în Moldova . Vama ardeleneasca de la Priska s-a mutat în anul 1806 spre Gură Putnei la Tulgheș, iar cea moldoveneasca la Prisecani ( 1792). Fenomenul de revărsare a populației din culoarul Mureșului (români și secui) cât și din Valea Bistriței s-a făcut peste populația românească existența în zona Tulgheșului. Denumirea provine din Stejar-Stejăriș după pădurea de stejar de pe versantul cu expunere sudică de la poalele Munților Bistriței spre valea Bistricioarei a fost modificată pe parcurs
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]