15,737 matches
-
de căcații bețivilor/ de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cât ai libelulelor, adormiți". Dar abia aici și atunci, în durata scoasă din timpul socio-istoric și suprapusă unor momente magice, imemoriale (dar încă furnicătoare), se produce revelația. Levitația, ultima secvență a volumului, e un lung și complex poem amintind nu doar de Amazon, ci și de o specie de vânători fericiți, azi dispăruți. Cadmos, vagabondul numit așa și fotografiat cu un Canon digital, îl complexează pe poetul chipurile marginal care
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
vorbește în poem".Ori simulează o insciență a scriiturii practicate: "Du-mă și leagă-mă, / soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, / nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu". La modul parodic, nu ezită a se prezenta într-o secvență clovnescă: "Și timpul nu va mai dura, și se va despărți / de sine, și va rămîne sinele său, și acolo se va urla / într-o imagine mare, // acum, el stă cu sinele său, ca o femeie care, în cele din
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
a înțelege lumea. Acel octombrie 1941, trecut în titlul unei cărți cu mai multe ediții în limba română, engleză, italiană, spaniolă, ivrit, împreună cu "ora opt", se află la originea unei catastrofe existențiale de a cărei obsesie nu va putea scăpa. Secvențele narative din volumul de nuvele Octombrie, ora opt (1981; ed. II, 1997) evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
faptul că Dicționarul Simion e mai interesant, prin cumulul detaliilor de istorie literară, în sectorul articolelor despre perioada interbelică decât în cel despre scriitorii contemporani. Asta s-a întâmplat cu siguranță și datorită faptului că o mare parte (tocmai din secvența interbelică) a fost lucrată anterior, temeinic și în liniște, de către cercetătorii ieșeni, până să fie cooptați în marea echipă a DGLR. Al treilea criteriu ar fi omogenitatea bunei redactări: nu se pot constata diferențe frapante de la un articol la altul
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
final să-și recupereze vîrsta de la iubitul ei Paulie, posesor al unei mame-dulău extrem de responsabile, care nu vede nimic discutabil în contribuția fiului ei la fertilizarea colegei de școală. Vizionînd filmul am avut sentimentul că îmi scapă ceva, în ciuda multor secvențe bine realizate și m-am întrebat firesc dacă sentimentul de nefiresc decurge dintr-o scuzabilă cecitate față de o civilizație străină cu propriile sale norme, civilizația americană. În mod clar, filmul lui Jason Reitman se deschide către o posibilă dezbatere pe
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
ei. Nu este pagină aproape (cu excepția secțiunii Postbărbați) în care să nu descoperim asocieri nefericite, expresii imposibile, serii de cuvinte ce zgârie urechea ca o navetă cu sticle goale târâtă pe asfalt. Să începem cu un fragment mai consistent din secvența inept intitulată Măgărița și alte coarne de melc: "este un fel de a-ți zvânta firea la încercări și de a nu lăsa ca scorojeala să mănânce din tine, este un fel de a fi atotștiutor în granițele propriei neînțelegeri
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
ultimele decenii. Forma unică (neacordată) a intensificatorului însuși (adjectiv pronominal de întărire, în gramaticile românești) a fost una dintre erorile cel mai des corectate în școală, obiect al unor exerciții, teste și probe de concurs. Ca urmare a acestei focalizări, secvențe de tipul "însuși rugăciunea" sînt ocolite cu destulă grijă în mass-media românească, fie prin urmărirea cu atenție a acordului (cu variație în interiorul cuvîntului: însuși - însăși), fie prin arta de a-l ocoli, prin recursul la invariabilul chiar, mult mai comod
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
confirmă total așteptările. Însă ceea ce dă cu adevărat greutate valorică spectacolului este că realizarea lui coregrafică servește întru totul ideile pe care și le-a propus. Și ceea ce și-a propus nu este deloc un lucru simplu de realizat. Dacă secvențele intitulate Sărutul sau Singurătate în doi sunt relativ mai ușor de abordat, în schimb să creezi o partitură de dans cu titlul Orgasm și să reușești să nu fi vulgar, fiind în schimb expresiv, este o performanță. Și tot astfel
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
în doi sunt relativ mai ușor de abordat, în schimb să creezi o partitură de dans cu titlul Orgasm și să reușești să nu fi vulgar, fiind în schimb expresiv, este o performanță. Și tot astfel, să concepi o altă secvență coregrafică denumită Fericire și să reușești să-i imprimi starea de spirit adecuată este tot o performanță. Zoe Dumitrescu Bușulenga spunea că cel mai greu de realizat, ca veridicitate, într-un text literar, sunt personajele pozitive. Nici în dans lucrurile
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
să-i imprimi starea de spirit adecuată este tot o performanță. Zoe Dumitrescu Bușulenga spunea că cel mai greu de realizat, ca veridicitate, într-un text literar, sunt personajele pozitive. Nici în dans lucrurile nu stau altfel. Ori, în ultima secvență amintită, această dificilă cerință este încredințată, spre realizare, întregului grup de dansatori, care-l cuprinde și pe coregraf, și ei toți reușesc să o exprime. Revenind însă la unele partituri coregrafice, delicat situate pe o muchie de cuțit, cele intitulate
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
Și, bineînțeles, cei care pun în valoare tot ce a gândit autorul acestei creații sunt interpreții. În primul rând coregraful, intrat și el în rândul acestora, și cumva imprimând fiecărui moment amprenta dorită, și alături de el, secondându-l în mai toate secvențele, Monica Petrică, partenera sa de câțiva ani buni, o dansatore cu o plastică șerpuitoare, când nostalgică, când vivace, mult mai bine pusă în valoare în spectacolele de dans contemporan, decât în cele clasice, de la Operă. Apoi cei patru dansatori, Florin
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
Teodora Ghinea, care și-au însușit integral stilul coregrafului, făcând un salt remarcabil către zona dansului contemporan. Monica Ștraț a avut și un foarte bun duet, împreună cu invitatul special al spectacolului, sportivul de performanță Marius Urzică, care, dincolo de câteva scurte secvențe de performanță, întru totul încorporate logicii coregrafice, a reușit să creeze, alături de partenera sa, unul dintre cele mai calde și firești momente ale spectacolului, depășindu-și astfel condiția de sportiv Urban Kiss se constituie, în acest fel, într-o dublă
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
drept explicație pentru uciderea în masă a mistreților. Încurcate sunt căile ornito-zoologiei! O călătorie cu trenul de la Timișoara la București îți oferă răzagul pentru a te gândi și la astfel de lucruri. Fără să vreau, mi-au venit în minte secvențe din vara trecută, când am petrecut o săptămână în Deltă. Dopat cu filme documentare, având pe retină sutele, miile de fotografii despre "paradisul păsărilor", am așteptat nerăbdător să văd uriașele stoluri de zburătoare. A trebuit să ne urcăm într-o
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
Colecționează tablouri, pixuri, stilouri, icoane, CD-uri, adoră crinii, zambilele, florile de pădure și trandafirii galbeni și, firește, nu se desparte de minusculul ei cățeluș rasa chihuahua. Filmul care a impresionat-o cel mai mult: “Lista lui Schindler”, pentru realismul secvențelor legate de Holocaust. În sfârșit, e de părere că dacă nu știi să pierzi, nu vei câștiga nimic în viață. Cele mai recente piese de succes ale ei în topuri, “Addicted” și “Hello” (aceasta din urmă compusă de componenții Deep
Anca Badiu by Crengu?a MOISE () [Corola-journal/Journalistic/83968_a_85293]
-
din Constantă (care difuzează numai muzică românească!) și membru în juriul festivalului internațional “Dan Spătaru” de la Medgidia, dar l-am descoperit și în ipostaza de actor-cântăreț de vocație, cu piesa Cameliei Dăscălescu, “Amintiri”, si cu cupletul “Țara mea”. Se înțelege, secvențele din lucrări muzicale celebre au fost majoritare, pregătindu-i pe studenți pentru cariera viitoare. Au evoluat convingător Alida Ionescu (“Hello Dolly”), Paula Prodan (cu “Dream”, din multi-premiatul “Leș misérables”), Elenă Bondari și Ana Maria Ștefan ( “Mică sirenă”), Dumitru Viziteu (“Flautul
Retro la ”Ovidius” by Larisa CORBU () [Corola-journal/Journalistic/83990_a_85315]
-
au putut asculta 23 dintre hiturile formației, timp de mai bine de două ore și jumătate: scenariul și regia show-ului - Cornel Ilie . Spectacolul a fost marcat de câteva momente speciale: un mesaj al actorului Radu Beligan despre fericire și secvență plină de efecte aparte în care spectatorii au participat la stabilirea unui record : cel mai mare număr de spectatori care au stat nemișcați preț de 30 de secunde. Costurile acestei producții au depășit 100.000 de euro, iar la realizarea
Concerte by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83962_a_85287]
-
stând în cămine studențești similare, au ilustrat abundent și memorabil o poetică a revoltei (mizerie fizică, degradare socială, marasm moral), constă în aclimatizarea eului liric. Tânărul de douăzeci și ceva de ani se mulțumește cu foarte puțin și își mitologizează secvențele biografice în felul în care o fac copiii. Chiar așa se și simte: ca un "soldățoi în pantaloni scurți", un "animal plăpând și fără apărare", protejat însă de "duhurile acestor străzi", băiatul mamei care îi scrie email-uri sfătuindu-l
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
joc al contrariilor, Cuvîntul este o prezență fatală, și atunci Paul Neagu a scris: Axiomă Plasma Și toți sfinții Plutesc La temperaturi Extrem de joase în circularitate De cîmp magnetic Neîntrerupt Londra, 1987 VI însă edificarea și destructurarea nu sînt aici secvențe diferite. Ele funcționează simultan și în cadrul aceluiași proces. Luîndu-și ca reper corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
era De neocolit 1993 Epilog A-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor, grafician, actant sau poet nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am spus deja la început, el nu este doar un artist al secvențelor, al unor coduri și limbaje anume, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri, în memoria lor pierdută și în ipostazele lor viitoare. n P.S. Poemele lui Paul Neagu sînt citate din Paul Neagu, Marele
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
ipostaze salvate. Acum cîțiva ani, ca demult la Craiova, am observat același gen de travaliu în sala Teatrului Odeon. Cineva se plimba discret, de colo dincolo, supraveghind cu o liniște încordată spațiul scenei. Refăcînd, parcă, într-un discurs interior, anumite secvențe. Am urmărit, pe urmă, devoțiunea Mihaelei Marin, credința absolută în arta regizorului Dragoș Galgoțiu și a scenografei Doina Levința. Cred că fără iubire și devotament, această artă nu ar fi atît de puternică. "A privi" și "a vedea" sînt două
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
fiecare fotografie îi însoțesc și eu transformările, parcursul incredibil pe care îl face în acest Faust. Mihaela Marin îi decupează gesturi, îi fragmentează conținutul din expresia unei mîini, unui profil, unei disperări. Și Mefisto este disperat, nu-i așa?... În secvențe mici, ca martorii recuperați de pe pereții mînăstirilor vechi, este surprinsă concurența pe care frica o poate face, pînă la un punct, desfrîului. Ca într-o transă. De fapt, întreg albumul este ca o transă, o trenă a unui spectacol răvîșitor
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
SUNET ȘI DE LA SUNET LA CUVÂNT ÎN ROMANUL NOPȚI ȘI NELINIȘTI DE MIHAIL DIACONESCU Elena Agapia ROTĂRESCU Un roman declarat de autor drept “pseudojurnal metafizic”, cu rădăcini solide în câmpul beletristicii ficțional-introspective, unde evoluția conflictuală se produce sub forma unor secvențe temporal- istorice desfășurate sub ochii cititorului printr-un proces de reevaluare interioară efectuat de autor în momentul descrierii lor, nu poate avansa decât pe tărîmul unei subiectivități extreme. Dar a cuprinde în cuvinte o ardentă, pasională trăire interioară,oricât de
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
de sensibilă ascendentă sau descendentă pe care îl joacă) în tema secundară expusă la vioară. Scurtă și dramatică, tema I debutează cu o secundă mică, si- do, ceea ce-i imprimă o caracteristică modală, frigică, impresia tonală fiind consolidată abia în secvențele ulterioare, descendente. Dramatismul acestei secunde frigice este accentuat de ritmul anacruzic și de insistența pe aceeași treaptă. Pasajele în arpegii ce figurează acorduri alterate fac trecerea către tema secundară; expusă în omonima majoră, tema are o nuanță modală, sexta eolică
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
fi localizată și este cu atât mai răspândită... cu semnificativa arie chiar spre finalul operei. Asistăm așadar la un mare puzzle al stilurilor muzicale specifice secolelor XIX-XX de pe Bătrânul Continent, un polistilism (nu chiar în sens schinttke-an) linear, în prima secvență a spectacolului, când se definesc sonor caracterele acțiunii, pe urmă vertical, pe suprafețele în care acestea evoluează simultan, cu o scriitură contrapunctică foarte bine gândită, al cărei mesaj l-am descifra prin noțiunea de „complicitate”. Partea pur orchestrală, care comentează
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
În ultimul film al seriei (deocamdată), Lucas și Spielberg au păstrat stilul care a înscris în efigie personajul, din al cărui blazon face parte cu necesitate pălăria adusă de cîteva ori cu ironie în prim-plan. Într-una din primele secvențe ale filmului, pălăria rostogolită pe caldarîm și umbra "cruciatului" proiectată pe capota mașinii constituie insignele atașate apariției in flesh and bones a acestuia care punctează ironic într-o replică îngrijorat-nostalgică: "We were younger." Aceeași pălărie se rostogolește în final venită
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]