1,235 matches
-
închis clapa și l-am deschis pe cel de-al doilea. Conținea aceeași sumă. Împărțisem bancnotele în mod egal. Am început să le număr. Când am terminat, îmi lipseau o sută șaptesprezece dolari. Nu înțelegeam. Nimeni nu mai știa combinația seifului. Nici acum nu reușisem să i-o spun lui Madeleine, deși jurasem că o voi face cu prima ocazie. Am numărat banii a treia oară. Acum aveam cu trei sute de dolari mai mult decât ar fi trebuit. Era o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
risc să o trezesc pe Madeleine. Am luat un carnețel din biroul mic din colț și un creion din cănuța pe care o făcuse Abigail la școală și am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am urcat iarăși scările. Imaginea dulapului de lenjerie deschis, prosoapele în dezordine, seiful căscat larg mă speriară. Știam că nu fusese jefuit. Eu făcusem dezordinea aceea. Dar așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
așa părea. Am scos plicul care nu îmi ieșea la numărătoare, am închis seiful și am răsucit încuietoarea. Am aranjat la loc până și prosoapele și am închis ușa dulapului. Voiam să mă pot concentra la număratul bancnotelor și imaginea seifului ce părea jefuit mă neliniștea. M-am așezat pe podea, sub lumina de sus, cu plicul, creionul și carnețelul. Știam că era o prostie. Banii nu aveau unde să se ducă. Faptul că îmi ieșea de fiecare dată altă sumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe Susannah. O intrigau pe Madeleine. Faptul că le invocasem o înfiorase. De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea trecută ieșise din dormitor și dăduse peste un soț al cărui univers se micșorase la dimensiunile unui seif. În seara asta, deschisese o scrisoare și descoperise un univers mai vast. Amintirea cred că era încă vie, pentru că, atunci când trecu pe lângă mine în drum spre sufragerie ca să pună vaza lângă ferestrele rotunde, se ridică pe vârfuri și mă sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Aveam nevoie de permis pentru legitimare. Voiam o poză cu copiii mei. Mai era un singur lucru de făcut. M-am întors în dormitor, la partea mea de pat și, la lumina ceasului, am mâzgălit un bilet. Dragă Madeleine, Combinația seifului este 8 la dreapta, 4 la stânga, 6 la dreapta. Sărută copiii din partea mea. Cu dragoste, Peter. Am sprijinit bucata de hârtie de ceas. Va fi primul lucru pe care îl va vedea când va deschide ochii. Parcarea gării era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Țipătul lui Madeleine se auzi în aer. Dar bineînțeles, îmi imaginam și asta. Ea dormea încă în lumina slabă a ceasului fosforescent, acoperit de o bucată de hârtie, pe care o rezemasem în fața lui și pe care era combinația de la seif. M-am sprijinit în palme pe peron, gata să mă arunc în față. Brațele din jurul gâtului meu mă strângeau de moarte. Nu știam că soția mea e atât de puternică. Îmi trase corpul înapoi. Capul mi se lovi de peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și picioarele în sus, mă împinse de lângă margine și mă pironi cu propria ei greutate. Un bărbat puternic nu m-ar fi ținut la pământ cu o asemenea forță. —Ce e asta? Îmi vârî în față biletul cu combinația de la seif. — Ce naiba e asta? I-am spus că era combinația de la seif. În caz că mi se întâmpla ceva. În caz că? țipă ea. În caz că? Copiii coborâseră și ei deja din mașină, deși Madeleine probabil că le spusese să stea pe bancheta din spate. Stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu propria ei greutate. Un bărbat puternic nu m-ar fi ținut la pământ cu o asemenea forță. —Ce e asta? Îmi vârî în față biletul cu combinația de la seif. — Ce naiba e asta? I-am spus că era combinația de la seif. În caz că mi se întâmpla ceva. În caz că? țipă ea. În caz că? Copiii coborâseră și ei deja din mașină, deși Madeleine probabil că le spusese să stea pe bancheta din spate. Stăteau la capătul treptelor dinspre peron; Abigail îl ținea pe David de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de Shula. Putem pleca mai repede? — Emil e afară cu Rolls-ul. Mai bine Îl folosim cât mai putem. Ce a mai pus la cale Shula? M-a sunat. — Când? — Nu cu mult timp În urmă. Voia să pună ceva În seiful tatei din perete. M-a Întrebat dacă știu cifrul. Firește că nu puteam să-i spun că știu cifrul. Se presupune că nu trebuie să-l știu. De unde suna? — Nu am Întrebat. Cu siguranță că ai văzut-o pe Shula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
corabia cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
amploare se pregătea pentru primăvara lui 1476. Un război În care Moldova nu avea nici o șansă dacă nu ajungea cât mai repede la tratate de alianță cu marile puteri europene. Nici un atac al tătarilor nu era plauzibil, căci documentele din seif spuneau că alianța turco-tătară va funcționa În conflictul din anul următor, iar În rest ea nu era operativă decât În colaborări ale serviciilor secrete. - Răspunsul la a doua Întrebare este Veneția. Ne Îndreptăm spre Veneția, singurul loc În care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu oferea nici o șansă. Pentru ca misiunea să fie Îndeplinită, trebuia ca mesajul să ajungă la măria sa. Viața lor era pe plan secund. - Cifrăm mesajul... spuse Alexandru. Și luptăm până la ultimul. Ceilalți aprobară. Doi Apărători ai misiunii coborâră În cală, scoaseră seiful și citiră repede informațiile de pe fiecare raport. Apoi, unul dictă semnele cifrate, iar celălalt Începu să le scrie cu repeziciune. * - Care e sistemul de semnalizare? Întrebă Ștefănel. - Vizual, răspunse Amir. Steaguri În diferite culori, fluturate de pe acoperișul palatului. Marinarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-ma... Când capăt alt nume? M am plictisit de ăsta. Nu capeți. De ce? De-aia. A, bun... Mai zi-mi. Despre? E treaba ta să inventezi. Nu ăsta-i șpilul? Nu sunt eu ure chea reportofonul amanta coșul de gunoi seiful muza secretul manechinul păpușa memoria imaginația convenția idila frustrarea... Ai terminat? Nu. Ai început? Nu încă... Reset. Știi ce e cel mai frumos la Sevilla? Când se întunecă. E ireal. Catedrala se luminează maur printre palmieri, înconjurată de trăsuri... Dinspre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un mic dejun la repezeală și ieșiră cu grijă pe ușa din spate, chipurile să nu-i trezească pe băieți. Dimineața de iulie râdea promițătoare peste urbe. În pașii lor se tăinuiau întrebări ce păreau a fi puse într-un seif de la care nu aveau cheile potrivite. Îngrijorat de starea Inei, Alex găsi să-i spună: - Ești o mamă prea mămoasă, draga mea! Pot spune chiar posesivă. Îți amintești? Nu noi le-am spus copiilor că de acum sunt maturi și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Eu scriam iar banii îi lua notarul Gheorghe Carabăț, fost jandarm. Secretarul primăriei, moș Zamfir Rusu mai trimetea câte un om de-i făceam cererea pentru doi-trei lei, bani care intrau în pușculița de tutun calitatea prima, tablă bună de seif. Bravo, spunea moșul cântărind cutia, stai bine cu taxele pentru liceu. Și dacă dom' fost jandar impozita mica mea avere când ajungea la criză de șfanți, se mai întâmplau și minuni, cum a fost așezarea unei adevărate averi, douăzeci de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mult zece persoane care știu cine este sau care au citit cartea asta. — Păi, una din ele umblă să-i dea foc. Nu mi-a dat prin minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vremea lui Ceaușescu se construia foarte prost. Dacă te împingeai așa, în toc, puteai să deschizi ușa. Nu-ți trebuia o forță prea mare. Nu (cu dispreț) picior de căprioară, cu răngi, numai figuri... Când îi aud, mor. A, la seifuri, la asta, la cine știe ce bănci să te duci... Dar ce bănci, te duci la Banca Națională să furi de-acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară. Cele mai complicate erau niște fișete de tablă, pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu dispreț) picior de căprioară, cu răngi, numai figuri... Când îi aud, mor. A, la seifuri, la asta, la cine știe ce bănci să te duci... Dar ce bănci, te duci la Banca Națională să furi de-acolo? De la Banca Agricolă? Unde? Seifuri n-aveam în țară. Cele mai complicate erau niște fișete de tablă, pe care trebuia să le-ndoi cu ranga... Pe la CEC-uri, pe la poștă. Dar altfel, am găsit bani în locuri ciudate. În mălaiuri, prin făine, prin zahăr. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
încă nu se..., încă nu ieșise din cameră căldura corpului tău, că el îți lua locul. De multe ori, îți lua ceasul de lângă noptieră, de lângă pat. Tu dormeai acolo și el intra, pac! Ăștia erau hoții care erau, spărgătorii de seifuri, de bănci, de astea... Dar ăștia, ce? Au luat o piatră, au dat într-un parbriz și gata. Vin aicea și-l vezi: Viceroy, nesuri, salamuri de Sibiu. Asta. Infractor mare, ăsta! Și el, când colo, e vai și vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în casă și incapabilă să mai iasă. Oasele, curățate complet de furnici, zăceau acolo unde trebuie să fi căzut pasărea. — Asta-i încăperea pe care o foloseau drept birou, îi explică Mma Potsane. Aici păstrau toate facturile și aveau un seif mic acolo, în colț. Oamenii le trimiteau bani, știți cum e. În alte țări erau persoane care considerau locul ăsta foarte important. Vroiau să demonstrăm că oamenii pot trăi împreună într-un loc ca ăsta și să împartă totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini, putându-se spune chiar, riscând paradoxul evident, că pentru industria Înmormântărilor răsărise În sfârșit o viață nouă. Și totul datorită meritelor și inepuizabilului seif al maphiei. Ea subvenționase agențiile din capitală și din alte orașe ale țării ca să Înființeze filiale, În schimbul unor compensații, bineînțeles, În localitățile mai apropiate de granițe, ea luase măsuri să fie Întotdeauna un medic În așteptarea defunctului la reintrarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Întrețină animale neproductive, nici să hrănească vitele cu cozonac. Toți oamenii cu bun simț au fost de acord În a considera astfel de vorbe nu numai inadmisibile, dar și de neiertat. Ar fi fost de ajuns să se spună că seifurile statului nu mai puteau continua să suporte creșterea continuă a cheltuielilor făcute de casa regala și ale sale a latere, și toată lumea ar Înțelege. Era adevărat și nu ofensa. Atacul violent al republicanilor, dar mai ales profețiile neliniștitoare vehiculate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de casa regala și ale sale a latere, și toată lumea ar Înțelege. Era adevărat și nu ofensa. Atacul violent al republicanilor, dar mai ales profețiile neliniștitoare vehiculate În articolul despre imposibilitatea de a evita, pe termen foarte scurt, ca amintitele seifuri ale statului să nu mai poată satisface plata pensiilor de bătrânețe și de invaliditate, fără a se Întrezări vreun sfârșit, Îl făcură pe rege să aducă la cunoștința prim-ministrului că trebuia ca ei să aibă o discuție deschisă, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]