18,720 matches
-
care autorul se situează confortabil, el neavînd simțul proprietății literare, al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea. Alt mare loc comun este "Copilăria de aur". Pasajul plecării micului țăran la un liceu din oraș seamănă cu o altă plecare traumatizantă la învățătură, cea din Amintiri din copilărie. Sînt apoi cîteva "mistificări" elementare care nu pot fi trecute cu vederea de către un cititor atent. Octavian Paler insistă asupra lipsei sale de vocație de om public. I-
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
într-un deficit de subiectivitate care, chiar dacă vine dintr-o teamă de gafe, e suficient de constant spre a putea fi creditat cu intenționalitate artistică. Zvera Ion nu este o "promisiune" - în sensul că următorul ei volum nu va mai semăna, e de crezut, cu acesta. Este o voce prezentă, originală, și oferă un volum de poezie care merită să fie luat în serios și fără a proiecta asupra lui speranțe și predicții. Zvera Ion - Copilul-cafea, Editura Vinea, Colecția �Debut", București
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
-se cu ele. Nu mai contează că ești în lumea lui Shakespeare, ci doar te folosești de ea ca să-ți pui în aplicare un plan, încât un asemenea regizor, excelent de altfel, cum mi se părea a fi Liviu Ciulei, semăna cu acei oameni de teatru care se considerau adevărații 'autori' ai pieselor, Shakespeare, de exemplu, devenind pentru ei un simplu pretext. Cam așa mi se părea mie a fi fost Ciulei, repet, un foarte bun regizor. Așa că, propunându-mi-se
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Și nu atît de puține pe cît am fi tentați să credem, judecînd după ce ne-a mai rămas astăzi din ele. Atît doar că, ceea ce noi am numit, mai ales prin secolul al-XIX-lea (dar și înainte, sau după) grădină nu semăna deloc cu ceea ce francezii înțelegeau, în secolul al XVII-lea (epoca de grație a grădinilor lor), prin jardin. Pare un fapt paradoxal că un dat pe care l-am crede universal, cum e grădina, poate vorbi despre diferențe culturale profunde
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
acestei modalități de personalizare a școlilor. E adevărat că CDS presupune cunoașterea unor tehnici adecvate de proiectare didactică și înseamnă responsabilizarea tuturor celor implicați în propunerea și elaborarea CDS. Dar e un lucru mai mult decât evident că școlile nu seamănă între ele și că trebuie exorcizată tendința de a asimila seriozitatea cu uniformizarea. Fiecare școală funcționează într-un context comunitar specific și activitatea ei trebuie să fie în concordanță cu acest specific. Oricum, cel puțin la nivel de declarații, MEC
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
dedicat insectelor, are ceva din personajul lui Ivasiuc din romanul Vestibul. Nu mușcă Drosofila dintr-un măr, dar are aceleași aere de inocență și nepăsare, de tinerețe ingenuă, iar el, respectiv, aceeași obstinație în munca lui, aceeași seriozitate dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie de a desena celula nervoasă, de a exorciza astfel demonii amorului nepermis. Asta la un prim nivel, pentru că amorul lui Grigorie merge nu înspre eterul problematizărilor secrete, ci înspre o consumare imposibilă. Musculița iubită, Drosy
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
a nu-i lăsa pe români să treacă dincolo de Nădlac sau Borșa. Dar de-acum va conta și ce va face românul europenizat. Dacă va considera că e mai util să-și vândă pașaportul cutărui albanez ori kosovar (că, antropometric, semănăm leit!) sau, ajunși la Paris, să se apuce de cerșit în metrou, dându-se persecutat politic pentru că e homosexual, n-am făcut mare lucru. Dacă, în schimb, vom arăta fațeta civilizată a acestei țări, există șanse importante să ne mișcăm
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
mai greu de citit, e drept, cu mai multe niveluri de semnificare, dar care, o dată parcursă, se constituie într-o experiență de lectură extraordinară. Rușinea poate fi un roman istoric, simbolic, sau parodic, literatură ce se încadrează în realismul magic (seamănă mult cu Marquez, și, dacă mergem spre amănunt și atmosferă, se apropie și de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
în realismul magic (seamănă mult cu Marquez, și, dacă mergem spre amănunt și atmosferă, se apropie și de Carlos Fuentes sau Carpentier). Nivelul simbolic se intersectează cu cel parodic, personajele au nume semnificative. Omar Khayyam Shakil e departe de a semăna cu poetul persan, un ins gras, inapt și derizoriu, cu o ascendență mitică parodiată (trei mame), îndrăgostindu-se de o retardată, Sufya Zenobia (legătura etimologică cu secta sufită reamintește ireverența religioasă a autorului), acest personaj feminin este însăși încarnarea rușinii
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
femeilor, rușinea, această teribilă stânjeneală de ceea ce reprezintă fiecare din ele vine și din maternitate, și din eros, din adulterul soților, oricum, această abordare se încadrează spiritului postmodern de "gender issues", țesut în bulversanta textură parodică. Ca roman politic, Rușinea seamănă cu Toamna patriarhului, e tot o parabolă a dictaturii, în spațiul Pakistanului-palimsest, în care istoria reală se diluează în mit și narațiune fantastică. Islamabad, orașul din "coasta lui Rawalpindi" e confundat cu "sfânta câmpie Arafat de lângă Mecca Sharif" de către ascetul
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
tristețea prin imaginar, adică printr-o potențare a resurselor vîrstei dintîi: ,,pe obraz mi-au crescut dungile tigrului pe inimă mi s-au încrustat dungile tigrului pe organul meu bărbătesc au înflorit dungile tigrului/ și gura mea uite dona juana seamănă cu gura tigrului și cuvintele mele mai noi seamănă cu gura tigrului și poezia mea seamănă în genere cu gura larg deschisă a tigrului (...) gura tigrului are undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
vîrstei dintîi: ,,pe obraz mi-au crescut dungile tigrului pe inimă mi s-au încrustat dungile tigrului pe organul meu bărbătesc au înflorit dungile tigrului/ și gura mea uite dona juana seamănă cu gura tigrului și cuvintele mele mai noi seamănă cu gura tigrului și poezia mea seamănă în genere cu gura larg deschisă a tigrului (...) gura tigrului are undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
dungile tigrului pe inimă mi s-au încrustat dungile tigrului pe organul meu bărbătesc au înflorit dungile tigrului/ și gura mea uite dona juana seamănă cu gura tigrului și cuvintele mele mai noi seamănă cu gura tigrului și poezia mea seamănă în genere cu gura larg deschisă a tigrului (...) gura tigrului are undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum plămînii cu viață pură" (gura tigrului adîncă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
deja Chagall în tablourile de tinerețe (accentuez că e vorba de opera lui de tinerețe, fiindcă restul tablourilor lui mi se par oarecum primitive și sentimentale). De Alasdair Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat 'vizionară' și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
scris îngrozitor de prost. în afara episodului 1996, adică al Campionatului Mondial de fotbal, cînd ne-am bucurat de o reală simpatie în rîndul opiniei publice americane, politicienii noștri au avut grijă să compromită cu nerușinare tot ceea ce-ar fi putut semăna a onorabilitate sau măcar a normalitate. Așa încît, ar fi de preferat ca, mulți ani de aici înainte, România nici să nu existe pentru media americană! Publicarea recentului articol al lui Tony Judt în "The New York Review of Books", primit
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
limbi străine de prestigiu (franceza) pentru viața curentă, scrisori, jurnal - și folosire a unei limbi române stilistic epurate, arhaizante, construite - pentru literatură - propune în Pantazi "un alt eu însumi" al naratorului. Care tocmai despre Pantazi spune că "a român nu semăna iarăși: prea vorbea frumos românește, la fel ca franțuzește, poate ceva mai cu greutate". într-un text în care alternează severe judecăți morale și plăcerea tuturor transgresiunilor, balcanismul e repudiat, dar savurat, în vreme ce occidentalismul e prețuit, dar păstrat la distanță
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
adesea uitați; se știu despre ei, în afara unui cerc restrîns de specialiști, doar puține lucruri, și asta în ciuda faptului că aromânii au fost subiectul a numeroase studii extrem de reușite. Haide, bre! e tot o carte despre aromâni, dar ea nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a scris pînă acum despre aceștia. Cititorul poate descoperi aici date și cifre, o înșiruire a așezărilor locuite de vlahii sud-dunăreni, trimiteri - e drept, ceva cam neoficiale - la scrieri asupra aromânilor, dar Haide, bre! nu
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
aici date și cifre, o înșiruire a așezărilor locuite de vlahii sud-dunăreni, trimiteri - e drept, ceva cam neoficiale - la scrieri asupra aromânilor, dar Haide, bre! nu e o monografie. Irina Nicolau, autoarea, mărturisește că a visat o carte care să semene cu aromânii - "Gîndită după chipul și asemănarea lor, pînă la brîu era lînă și sare și de la brîu în jos cărări de munte. Claie peste grămadă, tarabă de bazar, paginile își disputau supremația invocînd cuvinte cu sensuri arhetipale: drum, aur
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
cai. Autorul se plînge că ieșirea femeilor din casă și participarea la "toate acele primejdioase picnicuri, excursii și banchete care nu le erau îngăduite" înainte este sursa gravei decăderi morale contemporane. Cum spuneam, lucruri irezistibil de amuzante dacă n-ar semăna atît de tare cu clișee în interpretarea "femeii" și a "străinului" care au supraviețuit deopotrivă în filmul hollywoodian și în romanul românesc al secolului XX pînă în ziua de azi. Pierre de Coulevain - Triumful Evei, Editura Albatros, București, 2000, 208p
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
însă de după tufișuri, ci profesoara de matematică. Ea se uită în jur, la nici zece metri de el și începu să se dezbrace. Nu-l observase. își scoase întîi bluza, o bluză verde, trăgînduși-o peste cap și dezvelindu-și sînii. Semănau cu două coifuri culcate, cum văzuse el într-o vizită la Muzeul Județean de Istorie, și aveau și ei vîrfuri ascuțite, mai închise la culoare, ca niște țepușe. El nu mișca, ținîndu-și respirația. Profesoara se aplecă și atunci coifurile se
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
Iar dragostea n-are nimic din artificialul insuportabil din romanele lui Nicolae Breban sau Augustin Buzura. După ce în fine cei doi fug împreună, dragostea pe care ei o trăiesc și pentru care au renunțat la familie și reputație, începe să semene bine cu cenușiul cotidian de care au fugit, și asta din prima zi. O mulțime de amănunte comice și triste în același timp dinamitează mitul fericirii furate. Ioan Groșan e surprinzător de lipsit de prejudecăți pentru un autor român, iar
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
din comicul lui Marin Sorescu cel din La lilieci și nu e deci de mirare că a avut succes peste hotare pentru că se știe că străinii se delectează cu exotismul nostru rural. Dar fapt e că proza are miez, subiectul seamănă cu acela din Cercul lui Sorescu, un țăran a văzut ceva și unii îl cred, alții nu. Și biruie bineînțeles cei care nu îl cred, dar biruie cumva mai puțin spectaculos decît în poem și Ioan Groșan se dovedește încă
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
vînătoare. "Cămașa e de un alb strălucitor iar mînecile-i largi fac falduri, ca bluzele țărăncilor transilvane. Ceea ce mai adaugă ceva la nota de feminitate pe care am remarcat-o prima oară, la aerul de slujnică uriașă care-l face să semene cu mătușa Bebe Starojinska care, la rîndul ei, semăna cu mareșalul Ney devenit bucătăreasă. În timp ce ne arată casa, am tot răgazul să studiez amănunțit omul. Mă folosesc de lornieta de buzunar, "the famous blake Hopper", pentru a privi mobila, tablourile
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
largi fac falduri, ca bluzele țărăncilor transilvane. Ceea ce mai adaugă ceva la nota de feminitate pe care am remarcat-o prima oară, la aerul de slujnică uriașă care-l face să semene cu mătușa Bebe Starojinska care, la rîndul ei, semăna cu mareșalul Ney devenit bucătăreasă. În timp ce ne arată casa, am tot răgazul să studiez amănunțit omul. Mă folosesc de lornieta de buzunar, "the famous blake Hopper", pentru a privi mobila, tablourile, piese rare, toate bogățiile pe care ni le arată
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta cunoaște serios lirica rusească, multe dintre ideile ei sunt interesante și destule ipoteze merită urmărite în analiza lor. De fapt, situația seamănă cu ceea ce autoarea însăși spune la un moment dat: "Și chiar dacă găseam pe alocuri câte un vers mai reușit/.../ acesta se sufoca realmente de celelalte: false, goale, lipsite de stofă, de sevă..." (p. 181). Maniera în care își construiește eseurile
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]