1,859 matches
-
este, de fapt, o enumerare sau o corectare. Unele extinderi pot fi încadrate și la corectări, când extinderea are în vedere același referent, care este precizat, denumit mai bine prin al termenul al doilea. Pe baza contextului, a intonației, a semanticii termenilor juxtapuși se poate vedea dacă este vorba de o înlocuire a termenului, ca la tipul C sau o extindere a lui, ca la tipul B. Totuși, uneori este greu de dedus din context dacă locutorul a vrut să înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
discutabil dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea interpretării drept conjuncție, dar există și adverbe cu o topică fixă. Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin primul termen" (GALR, II: 620), putem considera că relația dintre sintagma reparatoare și primul termen juxtapus nu este una
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
singular sunt diverse, unele fiind de natură semantică. În general, se oferă explicația că cei doi termeni coordonați formează o unitate semantică, un bloc semantic (GALR, II: 365). Dar și apoziția și baza sa formează o unitate semantică, referențială. Nici semantica nu poate furniza întotdeauna argumente pentru încadrarea la coordonare sau la apoziție. În unele structuri termenii unei relații apozitive pot fi legați și prin coordonare, acordul făcându-se tot la singular (pentru că termenii coordonați formează un bloc semantic)133: (172
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2007) niciunul dintre petrecăreți nu și-au dat seama... (Pro TV, 18.XI.2007). Cuantificatorul negativ nimeni impune acordul la singular. Acordul la plural în registrul oral este foarte rar (explicațiile sale țin mai degrabă de neanticiparea mesajului, decât de semantică): (41) Imaginile nu le-au mai văzut încă nimeni la o televiziune națională. (OTV, 23.IX.2009) Pronumele relativ-interogativ cine acceptă, rar, și acordul la plural, atunci când se referă la mai mulți indivizi: (42) Trebuie să amintim cine ă... fac
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
miniștrii), astfel încât sintagma partitivă exprimă o sumă a unor entități atomice (o denotație de tip plural). Acest tip de denotație face posibil acordul la plural. Când în poziția cuantificatorului partitiv se află un pronume indefinit, acordul cu N2 depinde de semantica fiecărui pronume în parte. Sunt atestate exemple în care sintagmele cu vreunul admit acordul la plural (vreunul dintre noi am putea avea un secret), reflectând faptul că predicația se poate aplica, virtual, mai multor referenți (nu există un referent precis
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică ADINA DRAGOMIRESCU ERGATIVITATEA: TIPOLOGIE, SINTAXĂ, SEMANTICĂ Editura Universității din București 2010 Referenți științifici: Prof. univ. dr. Gabriela PANĂ DINDELEGAN Conf. univ. dr. Camelia STAN (c) editura universității din bucurești (r) Șos. Panduri 9092, București − 050663; Tel./Fax: 021.410.23.84 E-mail: editura unibuc@yahoo.com Internet
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Camelia STAN (c) editura universității din bucurești (r) Șos. Panduri 9092, București − 050663; Tel./Fax: 021.410.23.84 E-mail: editura unibuc@yahoo.com Internet: www.editura.unibuc.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României DRAGOMIRESCU, ADINA Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică / Adina Dragomirescu: - București: Editura Universității din București Bibliogr. ISBN 978-973-737-806-4 811.135.1'362 Coperta: Alexandru Nicolae "Deep ergativity in the sense of patient-orientedness or no overal agent-orientedness is much more widespread than is often assumed" (Wierzbicka 1981: 731) "Le
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o definiție universală a tranzitivității?...................... 86 5.2. Tranzitivitate vs alte concepte............................................................... 88 5.3. Concepția scalară a tranzitivității.......................................................... 89 6. Relația ergativ−pasiv din punct de vedere sintactic........................................ 91 7. Ergativitatea și nominalizările......................................................................... 93 8. Concluzii......................................................................................................... 94 Capitolul 3: Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative din limba română..................................................................................................... 97 1. Distincția tranzitiv/intranzitiv și Ipoteza Inacuzativă..................................... 97 2. Verbele ergative/inacuzative în lucrările lingvistice românești despre limba română.......................................................................... 99 3. Definiție. Clasificare. Principii de stabilire a inventarului............................. 103 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2: Inventarul verbelor inacuzative/ergative din limba română............... 277 Bibliografie................................................................................................................ 339 Introducere Ergativitatea reprezintă o temă de cercetare complexă, aflată la intersecția mai multor domenii ale lingvisticii − așa cum reiese din titlul cărții, acestea sunt, în primul rând, tipologia, sintaxa și semantica. Complexitatea cercetării vizează însă mai multe aspecte: bibliografia străină foarte bogată a problemei; limbile foarte diferite (multe fiind foarte puțin cunoscute) pentru care a fost studiat fenomenul ergativității; perspectivele teoretice diverse din care a fost/este privită această temă: tipologie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
bibliografia străină foarte bogată a problemei; limbile foarte diferite (multe fiind foarte puțin cunoscute) pentru care a fost studiat fenomenul ergativității; perspectivele teoretice diverse din care a fost/este privită această temă: tipologie lingvistică, gramatică cognitivă, sintaxă (numeroase modele teoretice), semantică, lexic, studiul discursului; găsirea unei punți între aceste domenii. Ultimul aspect este și cel mai solicitant: termenul ergativitate are două accepții, aparent fără legătură directă, desemnând, pe de o parte, un tip de limbi (ergative), diferite de limbile familiare nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu rezervă însă și având în vedere specificul fiecărei limbi, la descrierea limbilor ergative. În al treilea capitol, cel mai amplu, Semantica și sintaxa verbelor ergative/ inacuzative din limba română, m-am oprit asupra descrierii semantico-sintactice a verbelor ergative/inacuzative, în general, și a celor din limba română, în special. Capitolul conține o prezentare a studiului verbelor inacuzative în lingvistica românească și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe ergative de tip special: a fi și a avea. Încadrarea acestor verbe în clasa inacuzativelor este o problemă controversată. Prin structura simetrică a acestui capitol, am urmărit, pentru fiecare dintre cele două verbe, istoria interpretării (din diverse domenii, logică, semantică, sintaxă, gramatică comparată, în care s-a încercat fie delimitarea valorilor și a utilizărilor, fie unificarea interpretării); în privința datelor, am avut în vedere mai întâi limbi ergative, apoi latina și limbile romanice și, în sfârșit, româna, pentru care am folosit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
are bază sintactică; (b) limbi în care marcarea are bază semantică. În limbile de tip (a), fiecare verb are un sens prototipic, argumentele verbului fiind marcate gramatical, pe baza funcției pe care o au (A, S, O), funcție determinată de semantica verbului. Relațiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică și marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcționează conform principiului valențelor și al operațiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valențelor și alte operații sintactice sunt determinate de doi factori
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
semantică. În limbile de tip (a), fiecare verb are un sens prototipic, argumentele verbului fiind marcate gramatical, pe baza funcției pe care o au (A, S, O), funcție determinată de semantica verbului. Relațiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică și marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcționează conform principiului valențelor și al operațiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valențelor și alte operații sintactice sunt determinate de doi factori: utilizarea neprototipică a unui verb și necesitatea creării unui pivot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3.2.) pentru operațiile de coordonare și de subordonare. Alături de limbi precum ciukotă, mam, engleză etc., româna se înscrie în tipul (a). În limbile de tip (b), verbul se comportă diferit de la o apariție la alta, marcarea fiind influențată de semantica structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situații, fără legătură cu relațiile sintactice. De exemplu 13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se atașează numelor și pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acțiunea (inclusiv forțele naturii), alt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alte structuri ale limbii, a tiparului ergativ 20, situație cunoscută în bibliografie sub numele de partiție ergativ−acuzativ (engl. split ergative-acusative) sau grade de ergativitate (Levin 1983: 12), este condiționată de anumiți factori 21, care sunt discutați în continuare. (a) Semantica verbului Mai sus (3.1.2(b)), am subliniat importanța factorului semantic pentru încadrarea tipologică a unei limbi. Este momentul să detaliez această observație, odată cu Dixon (1994: 70), care împarte limbile ce disting între Sa și So în două categorii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
categorii. ● Limbile în care se manifestă scindarea subiectului intranzitivelor (engl. split-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică, ceea ce înseamnă că fiecare verb are o matrice sintactică a marcării cazuale sau a marcării prin acord, matrice care se păstrează indiferent de semantica anumitor utilizări speciale ale verbului. Aceste limbi se prezintă ca un amestec între sistemele ergativ și acuzativ, prin urmare se pot folosi pentru descriere denumirile cazurilor nominativ−acuzativ sau cele de absolutiv−ergativ. Într-o limbă de acest tip22, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comportament variabil în funcție de sensul verbului (engl. fluid-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O (So), în funcție de semantica utilizărilor speciale ale verbului. În mod obișnuit, în aceste limbi toate verbele intranzitive au posibilitatea alegerii între Sa (dacă S controlează activitatea) și So (dacă lipsește controlul din partea nominalului care ocupă poziția S). De exemplu 23, în limba nord-est caucaziană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
S controlează activitatea) și So (dacă lipsește controlul din partea nominalului care ocupă poziția S). De exemplu 23, în limba nord-est caucaziană bats, Sa apare dacă nominalul S este uman, capabil de acte de voință, iar So, în celelalte situații. (b) Semantica și statutul grupurilor nominale Pentru a explica acest tip de partiție, Dixon (1994: 84−97) recurge la o ierarhie nominală având la bază ierarhia propusă de Silverstein (1976), din care Dixon exclude însă numărul 24, pe care îl consideră un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Este posibil ca sistemul de marcare cazuală din propozițiile principale să fie diferit de cel din subordonate. Acest tip de partiție 30 − arată Dixon (1994: 101−104) − este legat de partiția determinată de timp/aspect și de cea determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale și este motivată semantic. Nu se poate vorbi de acest fenomen în afara analizei funcției semantice a propozițiilor subordonate. Dacă există acest tip de partiție, atunci propozițiile principale aleg sistemul ergativ, iar cele subordonate, sistemul acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relative, care preferă, ca principalele, sistemul ergativ. (e) Combinarea mai multor factori Deși în multe limbi funcționează numai unul dintre tipurile de partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ. (e) Combinarea mai multor factori Deși în multe limbi funcționează numai unul dintre tipurile de partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tipurile de partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
partiție, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are sintaxă de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și combinații de câte doi factori și chiar de trei factori: * semantica nominalelor și timp/aspect/mod31; * semantica verbului și timp/aspect/mod32; * propoziție principală vs subordonată și timp/aspect/mod33; * semantica verbului, semantica nominalelor și timp/mod/aspect 34; * semantica nominalelor, timp/aspect/mod și propoziție principală vs subordonată 35; * semantica verbului, semantica nominalelor și propoziție principală vs subordonată 36. 3.2. Ergativitatea sintactică (interpropozițională) Reluând definiția ergativității, o limbă are sintaxă de tip ergativ dacă acelorași reguli sintactice li
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]