9,019 matches
-
Eusebiu, Historia Ecclesiastica III, 11 19 20 și IV, 22.), Fericitul Ieronim a identificat pe verii lui Iisus ca fiind copiii unei surori ai Maicii Domnului, care s-ar fi numit Maria lui Cleopa (cf. Ieronim, Adversus Helvidium 13-15). Semnificația semantică a cuvântului ebraic ’ah în Vechiul Testament Pentru a-și apăra opinia, Fericitul Ieronim, care era un lingvist fin și un bun cunoscător al limbii ebraice, a remarcat că, în limba vechilor evrei cuvântul frate (’ah) putea însemna, atât frate de
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
intensităților trăirilor, în care sângele „arde” asemenea unui rug al suferinței. Cu toate durerile care persistă pe retină ... ai senzația că întreaga lume este concentrată într-o privire candidă și tainică. Încrezătoare în puterile imaginarului, eficace din punct de vedere semantic, poeta caută în invizibil cu aceeași ardoare cu care primele raze ale dimineții străpung abisul și umbra, provocând tainele universului ... gata oricând să-i subjuge întreaga ființă. „Oricât am încerca să înțelegem suferința de orice natură, nu vom reuși, pentru că
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
ideea că activitatea de pregătire a mântuirii cuprinde pe toți oamenii, zicând despre Cuvântul că „era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 9).” Încapitoluldoiautorulabordează proveniența numelui Iisus Hristos din punct de vedere semantic și etimologic, exemplificând cu amănunte din Evangheliile lui Matei și Luca. “Numele Mântuitorului, întemeietorul credinței creștine și al Bisericii, este Iisus Hristos. Aflat în prima pagină a Noului Testament (Matei 1, 1), Iisus Hristos este numele complet al Fiului lui
DIN SUFLET PRIN CUVÂNT,GINDURI DESPRE CARTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365096_a_366425]
-
secularizant și globalizant. Societatea postmodernă dezvoltă și o cultură postmodernă, adaptată perfect cerințelor ei. Dacă ne vom raporta la definirile care-i sunt date de către specialiști, vom arăta, împreună cu J. Francois Lyotard, că „postmodernitatea este incredulitatea arătată meta-istoriei” . Evident, analiza semantică indică succesiunea firească a postmodernității după modernitate, din care își extrage și sevele. Iar aceasta din urmă s-a definit în contextul mai larg al prefacerilor economice și sociale care au revoluționat mapamondul, odată cu marile descoperiri științifice, făcute posibile în cadrul
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
de mântuială, cuvinte însoțite poate și de câte un gest semnificativ din mâini, care vrea să însemne: ce ai făcut tu nu e bine, ai lucrat în grabă, nu e bun de nimic, pe viitor să nu mai faci așa ceva! Semantic provine de la mântuire care înseamnă salvare, mântuirea sufletului omenesc prin credință. Și iată cum una din dogmele religiei creștine, mântuirea, a ajuns să fie ridiculizată în vorbirea colocvială, tot de noi care ne considerăm creștini! O evoluție stranie care a
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
bine delimitat. Ana de Bourbon-Parma a înțeles cu exactitate de la bun început faptul că substantivului complex ”existență” trebuie, în primul rând, să-i faci față nu doar la nivel filozofic, în interminabile discuții mai mult sau mai puțin lămuritoare asupra semanticii lui complexe, ci și practic, din nenumărate puncte de vedere, mai ales din cel atât de delicat pentru oricare ființă umană al supraviețuirii. Cu alte cuvinte, prin voia destinului, Regina a reușit să parcurgă un lung șir de lecții dure
ANA DE BOURBON-PARMA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366293_a_367622]
-
formulează adevăruri despre ceva- ce există în sine, și independent de gândirea conceptual, dar care se reflect în ea- tot astfel nu există reprezentare poetică a realității individuale în afara cuvintelor private ca mijloace de expresie organizate în întreguri sonore și semantic, structurate stylistic în funcție de ceva care le transcede: universal și existența omenească subliniate în conștiința artistului și reflectate într-un mod particular în limbajul poetic. În limba artistică raportul expresie-conținut apare însă într-o altă lumină, pentru faptul că trecerea de la
ASEMĂNĂRILE DINTRE ALEGERE, NORMĂ ŞI EXPRESIVITATEA POETICĂ ŞI RAPORTURILE DINTRE ELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366470_a_367799]
-
IGOR URSENCO - TERRARISMUL PNEUMATIC - O SIMPTOMATOLOGIE, de Igor Ursenco, publicat în Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012. MEMENTO: „...să abjuri la ceea ce ai scris, dar nu neapărat și la ceea ce ai gîndit...“ Roland Barthes, „Lecția“ Emergența spirituală ca securitate semantică „Dacă ar exista numai lucruri, ar fi simplu: am face știință. Dacă ar exista numai omul, ar fi iarăși simplu: am face, poate, poezie...“. Astfel își afirma Constantin Noica crezul în unul dintre aforismele sale înmănuncheate între coperțile „Gândirii filosofice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366596_a_367925]
-
linie securizantă a semnificației se înscrie cu succes și „interpretarea simptomatică“ la care se referea ... Citește mai mult MEMENTO:„...să abjuri la ceea ce ai scris,dar nu neapărat și la ceea ce ai gîndit...“Roland Barthes, „Lecția“Emergența spirituală ca securitate semantică„Dacă ar exista numai lucruri, ar fi simplu: am face știință. Dacă ar exista numai omul, ar fi iarăși simplu: am face, poate, poezie...“. Astfel își afirma Constantin Noica crezul în unul dintre aforismele sale înmănuncheate între coperțile „Gândirii filosofice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366596_a_367925]
-
proiecțiile masonice asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficienței incantatorii, nimic nou (adică, are MAXIMĂ eficiență, precum volumul proxim, din 2005!) - ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantică! Dimpotrivă, semantica se dezvoltă maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice. Doar că, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învăluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodează într-o apoteoză steiner-iană/antropozofică! Avem, la pagina 110
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
și precizările ulterioare, datează clasificarea tuturor semnelor, în semne naturale și semne convenționale. În acest ambiental încifrat, complex și contradictoriu, omul este chemat să pună ordine, să confere semnificații logice și raționale fiecărui cuvânt, corespondențe univoce sau echivoce etimologice și semantice ale fiecărui element din lexic, fizic, natural sau artificial, fiecărei secvențe a trăirii existențial-materiale sau spiritual-emoționale și creative, deopotrivă. Din nefericire, omul ca entitate naturală vremelnică, dar cu pretenții transcedentale, nu operează întotdeauna conștient cu cuvântul, oral sau scris. Până
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
dintre mamă și fiică este de o frumusețe, de o delicatețe și de o căldură extraordinară. Roman al relației filiale dintre mamă și fiică (și să știți, nu există multe asemenea romane în literatura română sau universală), cartea investighează straturile semantice și afective ale acestei relații, văzută în toată profunzimea și splendoarea ei! După ce face o prezentare de ansamblu a cărții, prefațatorul trece în revistă câteva repere importante din cuprinsul acesteia, surprinzând elementele cele mai semnificative, numai bine ca să stimuleze interesul
CUM S-A NĂSCUT O CARTE – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365744_a_367073]
-
și virtualitățile limbii actualizate în travaliu comunicării artistice. Glisarea de la starea potențială la actul realizat prin limbajul artistic se exprimă sub forma unui raport între general și individual, între uz și inovație, între convenție și creație. Expresia sonoră și conținutul semantic se constituie și se combină ca termini ai unei relații între forma a două substanțe: forma pe care o ia substanța materială a expresiei și forma pe care o ia substanța ideală a conținutului. Astfel stilul se constituie în manifestarea
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366164_a_367493]
-
combinație de două substanțe ia naștere una nouă cu caracteristici diferite, dar având elemente comune. Expresivitatea este prin latura ei ce ține de semnificat ca produs elaborat al subiectivității artistului, funcția ei evidențiindu-se prin adecvarea uneltelor lingvistice la substanța semantică a comunicării. Structura verbală a operei literare este o construcție semantică în care este implicată o reprezentare trăită, autentică și emoțională a lumii. Acest fenomen este posibil dacă acordăm semnului lingvistic, pe lângă funcția sa în sistem, și o funcție extralingvistică
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366164_a_367493]
-
dar având elemente comune. Expresivitatea este prin latura ei ce ține de semnificat ca produs elaborat al subiectivității artistului, funcția ei evidențiindu-se prin adecvarea uneltelor lingvistice la substanța semantică a comunicării. Structura verbală a operei literare este o construcție semantică în care este implicată o reprezentare trăită, autentică și emoțională a lumii. Acest fenomen este posibil dacă acordăm semnului lingvistic, pe lângă funcția sa în sistem, și o funcție extralingvistică, prelungind-o până la obiectul, cum ar fi fenomenul, sau starea de
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366164_a_367493]
-
perceput prin forma lui elaborată, aptă să comunice un sens unic. Pentru îndeplinirea acestor funcții, limba artistic se folosește de mijloace “figurate” de expresie, ea devine “o altă limbă “, cu o altă organizare formal, condiționată de schimbările produse în planul semantic, acestea fiind la rândul lor determinate de modificările suferite în planul desemnaților, adică al obiectelor designate, surprinse într-o ordine nouă, în raporturi inedited, ca rezultat al unei viziuni artistice proprii, creatoare. Aceasta face ca limbajul expresiv, mobilier simplu sau
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366164_a_367493]
-
29 al aceleiasi Declarații vorbește despre faptul că «orice persoană are îndatoriri față de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă și deplină a personalității sale». De altfel, cuvintele «drept» (din lat. "directus") și «just» (lat. "justus") sunt înrudite semantic. Drept este ceea ce este just. Iar «justitia» desemnează idealul unei distribuiri echitabile a avantajelor pe care le avem din viața socială și a îndatoririlor pe care aceasta le impune, adică a da fiecăruia ceea ce i se cuvine. Astfel, reciprocitatea dintre
BISERICA ORTODOXA SI DREPTURILE OMULUI: PARADIGME, FUNDAMENTE, IMPLICATII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350488_a_351817]
-
la tematica acestuia. Cititorul este în situația de a se alinia permanent la problematica afișată de autoare. Limbajul de comunicare nu e nici simplu dar nici încriptat în formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată în subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente în țesătura
APARIŢII EDITORIALE. VOL. JERTFĂ DE SEARĂ ( PROZĂ),AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350530_a_351859]
-
imperial/ nu-i mai prejos floarea scaiului,/ nici firul ierbii decât sabia de Damasc” („Visând Altamira”). Sobrietatea gândirii, vulcanică și captivantă, însoțită, așa cum mai spuneam, de o dispoziție lingvistică aparte, dovedește acea „perseverență în evoluția poetică, dublată de efortul concentrării semantice, totul exprimat prin acea viziune insolită a potențării metaforice: „Am ostenit mereu să îți spun:/ Cuminecă-te când intri în mare!/ Încă e plin ulciorul cu vin, din cel bun,/ dăruit de stăpân./ Altfel,/ odaia se năruie-n pulberi solare
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
-le, însumându-se, după același tipar, alcătuiesc tabloul global - haotic, gălăgios, rotitor, rizibil, dar, mai ales, redundant, în a-moralitatea sa, în umanitatea sa pervertită, în goana sa spre aneantizare. Două elemente compoziționale împing lectura spre următorul nivel, spre lectura semantică. Primul este exact onomastica, asupra căreia, de altfel, ne-am oprit. Într-adevăr, într-un context extins acum, și aprofundat, oferit de abordările anteriore, personajele acestea, foarte prezente, cum ziceam, ne apar, deopotrivă, și concomitent, nu doar inutile, ci ireale
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
vreme./ Deși, vezi tu, eu tot te mai visez/ din când în când. Atunci când scriu poeme". Efortul de cristalizare a trăirii în cuvânt se bizuie pe zbuciumul real al poetului la înserarea vieții. Sufletul pare textualizat, construit după o rețea semantică precum cartea crește din anatomia verbului: Apoi ai plecat, se făcuse târziu.../ Noaptea, nici ea, n-a mai venit înapoi./ Mai păstrez și astăzi în memorie viu,/ Țipătul zăpezilor puse din noi". Obsedat de himera profunzimii, de rădăcinile arhetipale ale
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
Din fiecare geamăt/ din fiecare floare de cireș/ din care fug [...]/ din arborii ce-mbată ochii/ [...] din porțile în care bat/ din gura-n care mai încap din milioane de secunde [...]/ Devin un fluviu...”. „Anafora” este „recurența mărturisirii”, cântecul „lanțului semantic al imaginilor izomorfe”. În „Implinire” imaginile sunt: „Cugetare →geamăt →floare de cireș →arbori →ochi →porțile →gură →secundă →fluviu”. Axa, „lanțul semantic”, constituie o „matrice semantică”, care, vom vedea, este invariantul diegesis-ului său poetic. Figura numită „anaforă” este de mare succes
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
din gura-n care mai încap din milioane de secunde [...]/ Devin un fluviu...”. „Anafora” este „recurența mărturisirii”, cântecul „lanțului semantic al imaginilor izomorfe”. În „Implinire” imaginile sunt: „Cugetare →geamăt →floare de cireș →arbori →ochi →porțile →gură →secundă →fluviu”. Axa, „lanțul semantic”, constituie o „matrice semantică”, care, vom vedea, este invariantul diegesis-ului său poetic. Figura numită „anaforă” este de mare succes, din începuturile „versului liber”. Iată cum Walt Whitman o folosea în „Leaves of Grass” (Frunze de iarbă”), în poezia „Certitudini”: „Nu
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
mai încap din milioane de secunde [...]/ Devin un fluviu...”. „Anafora” este „recurența mărturisirii”, cântecul „lanțului semantic al imaginilor izomorfe”. În „Implinire” imaginile sunt: „Cugetare →geamăt →floare de cireș →arbori →ochi →porțile →gură →secundă →fluviu”. Axa, „lanțul semantic”, constituie o „matrice semantică”, care, vom vedea, este invariantul diegesis-ului său poetic. Figura numită „anaforă” este de mare succes, din începuturile „versului liber”. Iată cum Walt Whitman o folosea în „Leaves of Grass” (Frunze de iarbă”), în poezia „Certitudini”: „Nu mă indoiesc că sunt
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
propriile tale mâini parcă sâmburul viu al indefinibilului substrat abscons al clipei inițiale a Facerii, de a-i fixa acestuia cu minuție teritoriul său unic de acțiune și de a-i desluși, încetul cu încetul, partitura sublimă a complexității sale semantice unice. Deoarece, până la urmă, Creația în sine cu toate aspectele ei definitorii nu semnifică în mod concret altceva decât forma ideală unde poate fi așezat cu multă grijă și deferență orice principiu elementar al corpusului nostru divin. Cel puțin așa
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]