5,553 matches
-
am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: "Doamne, dacă Tu crezi că mai poți face ceva cu mine și dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuință pentru Biserica mea, pentru neamul meu și pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă lași în viață și nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanțele oamenilor și nici de
MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364442_a_365771]
-
cere și nu mai are niciun simț creativ. De sentimente umane nu mai vorbim că nu le poate înțelege. Asemenea inși se autointitulează insensibili la aceste „slăbiciuni” și „mai practici”. Oamenii tind să-și asume doar drepturi în relațiile cu semenii (starea de adrept) sau una de conveniență ori toleranță dar care nu este legală (nondrept) sau își folosesc drepturile încălcându-le ale altora (abuzul de drept). Cu mulți ani în urmă am citit o carte despre management și acolo scria
DESPRE REALŢIILE SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364444_a_365773]
-
care nu doarme, a mai adăugat cucernica măicuță Sevastia printre lacrimi. - Da, da... Dumnezeu nu bate cu palma, lovește cu parul, draga mea, pe vinovați. - ...În sfârșit, s-a făcut dreptate pentru un suflet de om. - Cel care varsă sângele semenului său, niciodată nu scapă de pedeapsa Celui de Sus, s-a închinat cu multă evlavie, apoi s-a ridicat fără să-i mai adreseze niciun cuvânt cu privire la încredințarea destinelor sfintei mânăstiri, considerând-o făptașe la tăinuirea unui păcat de neiertat
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
odinioară are sensul de întotdeauna, ca frumusețe, iar tinerețea de prezent! Căldura comportamentală, serviabilitatea corespund celui mai genuin instinct uman. El e activat odată prin sine și a doua oară prin educație și cultură, din perspectiva interrelaționării Ilenei Popovici cu semenii. Genuinul este artistul însuși, lăuntrul sufletesc al Ilenei Popovici și în același timp condiție cardinală a nobleței în firesc și superbității feminine în simplitate. Da, distinsă doamnă Ileana Popovici, desigur că ne amintim de dumneavoastră, nu doar eu, nenumărați oameni
ILEANA POPOVICI. PERSONALITĂŢI CE-AU CĂLĂUZIT SPIRITUL LA RĂSCRUCE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364452_a_365781]
-
alte popoare trăiesc într-un cerc de ură, din care nu pot ieși și nu-și pot striga dreptul la libertate. Poate toți mergem pe un drum greșit și ar trebui să fim mai responsabili față de viața noastră și a semenilor noștrii. Să încercăm să fim mai buni unii cu alții și să ne înțelegem greutățile. Am să-ți spun o foarte scurtă povestioară. -Se spune că un om foarte înțelept, a avut o conversație cu cel de sus și a
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
să consolidăm comunitatea românească, indiferent unde s-ar afla. Dincolo de orice zgârie-nori, de opulența prezentă la mai tot pasul, se află această comunitate de români ce își duce viața cu bune și mai puțin bune, muncind cinstit și respectându-și semenii, indiferent de naționalitate, dar care nu a uitat tradițiile, ospitalitatea și bunul-simț strămoșesc, încercând să ducă mai departe un spirit ce se înalță numai prin credință. Ilie Marinescu septembrie 2010 Referință Bibliografică: Veni, vidi, vici / Octavian Curpaș : Confluențe Literare, ISSN
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
a fost străpunsă de cele mai mari dureri morale și fizice, și nu pentru el, pentru binele și mântuirea altora. Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrate a băut paharul de venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a Antichității. Nu nepăsare, nu dispreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe sine pentru semenii săi, nu din mândrie, nu din sentiment de datorie civică, ci din iubire, a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenței umane". Măreția Persoanei lui Iisus Hristos nu constă doar în sublimul învățăturii predicate de El celorlalți, ci
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
așa cum am trăit “. Cu multă dragoste și recunoștiință, dar și cu nostalgie vorbește Florea Marin despre colegii săi, medici de primă mărime, intrați deja, în Panteonul Oamenilor Iluștri din lumea medicală care viață întreagă și-au consacrat-o salvării vieții semenilor, cum ar fi: prof.A.Moga, N. Mărgineanu, Al.Pop, Emil Țeposu, Zeno Borza, dar și despre profesorul O.Fodor, despre care spune că “a fost un om complet înzestrat cu marile virtuți omenești: munca îndârjită continuă, tendința de a
DOUĂ OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361355_a_362684]
-
mai repeta, pe altele le-aș face altfel, de altele m-aș feri, pe altele le-aș exclude cu fermitate. Un singur lucru sunt sigur că aș face oricând: aș munci la fel de mult dacă nu chiar mai mult pentru binele semenilor mei, pentru această țară. Fără să cer vreodată vreo răsplată. - La ce lucrați acum? Ce planuri aveți? - Am multe proiecte. Unele începute, altele doar sub formă de proiecte. Curând, va apare cea mai completă bibliografie a scrierilor lui Goga și
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ARTĂ SFÂȘIATĂ - sau erupția spiritului. O a treia antologie de poezie semnată de Valentina Becart, de data asta mai amplă, vine să ofere cititorului de rând un mănunchi de stihuri smulse din preaplinul semenilor care, în pofida atâtor tracasări cotidiene, reușesc să-și disece sinele și să aștearnă pe hârtie fărâme dintr-o gândire neîngrădită de prejudecăți și precepte. Aici stă, credem, și explicația titlului, autoarea, sensibilă poetă la rându-i, intunind în fiece autor
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Biserica poate fi contestată nu numai secularistic (sociologic, ideologii ateiste) ci din interiorul ei, de natură creștină. Așadar, Biserica și Iisus Hristos sunt o unitate indisolubilă. Istoria misiunii se identifică cu istoria Bisericii. Istoria ei este relația Lui Dumnezeu cu semenii și invers. Neavând o istorie a misiunii, nu ai o istorie a Bisericii, și atunci, ești doar o simplă adunare, un grup de oameni, o apariție meteoritică, stelară pe scena istoriei și a teologiei. Trebuie să iei aminte, la fel
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
Biserica poate fi contestată nu numai secularistic (sociologic, ideologii ateiste) ci din interiorul ei, de natură creștină. Așadar, Biserica și Iisus Hristos sunt o unitate indisolubilă. Istoria misiunii se identifică cu istoria Bisericii. Istoria ei e relația Lui Dumnezeu cu semenii și invers. Neavând o istorie a misiunii, nu ai o istorie a Bisericii, și atunci, ești doar o simplă adunare, un grup de oameni, o apariție meteoritică, stelară pe scena istoriei și a teologiei. Trebuie să iei aminte, la fel
DESPRE BISERICĂ ŞI MISIUNEA EI ÎN ISTORIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361427_a_362756]
-
care greutatea cea mai mare o are propria persoană, Dumnezeu rămâne o necunoscută sau, în cel mai fericit caz, o infimă variabilă. În acest fel, el se izolează în cochilia egoismului, rupându-se nu numai de Dumnezeu, ci și de semenii săi, se închide în carapacea iubirii de propria ființă, aflându-se într-o percepție pervertită a propriei sale valori. Văzând aceasta, Același Dumnezeu Bun și Iubitor, Care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui, ca un Pedagog mântuitor, folosește o
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Studii > - P. A II - A... Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Despre suferință, boală, răbdare, vindecare, nădejde și Taina Sfântului Maslu din perspectiva învățăturii creștin - ortodoxe ... Despre cercetarea omului bolnav, vindecarea semenului și ajutorarea permanentă a aproapelui Învârtoșarea omului însă, căutarea de "țapi ispășitori", încercarea de a-și refuza propria condiție și suferință, cârtirea și împotrivirea față de propria-i situație și față de Dumnezeu îi adâncesc durerea, nu doar fizică, ci și spirituală
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
suntem aproapele unii altora, în sensul că avem nevoie de ajutor și că oferim altora ajutorul. Sau așa ar trebui să fim. Gândind la suferință și la aproapele, cât și la modul nostru de reacție față de suferința noastră și a semenului nostru, în calitate de creștini, privim la Învățătorul, Modelul de viață și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. El este Cel Care, ca Prunc, a avut nevoie de un aproapele, dar Care ne-a explicat și cine este aproapele. A fost și a rămas
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
este aproapele. A fost și a rămas exemplul viu cu privire la modul de raportare a fiecăruia dintre noi la aproapele și cu privire la cât putem fi de aproape unii față de alții în suferință, ca fenomen, ca fapt general-uman, în suferința obiectivată în semenul nostru. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Samarineanul Milostiv și aproapele firii umane căzute pradă duhurilor rele, ne-a arătat ce înseamnă a fi ,,aproapele" cuiva, dar ne-a arătat și care trebuie să fie atitudinea fiecărui creștin față de suferință. Prin urmare
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
ce înseamnă a fi ,,aproapele" cuiva, dar ne-a arătat și care trebuie să fie atitudinea fiecărui creștin față de suferință. Prin urmare suferința nu este subiect de sine stătător. Ea aparține cuiva, are un purtător. Este suferința cuiva, a unui semen de-al nostru. Prin urmare, a avea o anumită atitudine față de suferință înseamnă a avea acea raportare față de semeni care ne scoate din autosuficiența celui considerat în general sănătos. Înseamnă activarea în noi a acelei dimensiuni a iubirii, care depășește
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
ceea ce este înainte de toate necesar. Despre nefirescul și anormalitatea suferinței În altă ordine de idei, am putea spune că aproapele este omul care se comportă responsabil și cu sens față de ceea ce omul firesc evită: absurdul suferinței în care se află semenul nostru, omul care suferă pentru altul. Acesta este înainte de toate Iisus Hristos, iar după El, sunt adevărații Lui ucenici.În toate întâlnirile cu suferința lumii, percepând-o ca stare de anormalitate, Mântuitorul nostru nu doar că nu a rămas indiferent
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
mormintele se deschid și unii morți învie și se arată în cetate. Catapeteasma templului se rupe în două, făcând ca toți oamenii să aibă acces la contemplarea celor nevăzute, în Sfânta Sfintelor. Suferința, fie că este a noastră, fie a semenului nostru, ne dă posibilitatea să fim aproapele unii altora, dar ea constituie pentru toți și pentru fiecare un loc privilegiat de întâlnire a unora cu alții, dar mai ales cu Hristos, aflat, cum spunea Sfântul Vasile cel Mare, în stare
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
unora cu alții, dar mai ales cu Hristos, aflat, cum spunea Sfântul Vasile cel Mare, în stare de jertfă, adică de suferință. Suferința ne dă ocazia să exersăm iubirea față de semeni, după modelul lui Iisus Hristos, în calitate de grijă față de viața semenilor noștri, mai mult sau mai puțin suferinzi, suferinzi în trup sau în suflet. Grija față de semen este iubirea în care responsabilitatea față de semeni are o mai mare pondere decât înclinația față de ceea ce este plăcut și vrednic de dorit. Iubirea, în calitate de
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
stare de jertfă, adică de suferință. Suferința ne dă ocazia să exersăm iubirea față de semeni, după modelul lui Iisus Hristos, în calitate de grijă față de viața semenilor noștri, mai mult sau mai puțin suferinzi, suferinzi în trup sau în suflet. Grija față de semen este iubirea în care responsabilitatea față de semeni are o mai mare pondere decât înclinația față de ceea ce este plăcut și vrednic de dorit. Iubirea, în calitate de grijă față de semenul nostru, activează alte laturi ale sentimentului complex numit iubire. Grija ne scoate din
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
mult sau mai puțin suferinzi, suferinzi în trup sau în suflet. Grija față de semen este iubirea în care responsabilitatea față de semeni are o mai mare pondere decât înclinația față de ceea ce este plăcut și vrednic de dorit. Iubirea, în calitate de grijă față de semenul nostru, activează alte laturi ale sentimentului complex numit iubire. Grija ne scoate din starea de insensibilitate și indiferență, chiar din compasiunea emoțională, dar inactivă. Iubirea, în calitate de grijă, dă calitatea de aproapele celui care nu doar privește spre semenul în suferință
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
grijă față de semenul nostru, activează alte laturi ale sentimentului complex numit iubire. Grija ne scoate din starea de insensibilitate și indiferență, chiar din compasiunea emoțională, dar inactivă. Iubirea, în calitate de grijă, dă calitatea de aproapele celui care nu doar privește spre semenul în suferință, ci face și ceva în folosul acestuia. Acest tip de iubire devine cale spre înviere în și cu Hristos, nu "iubirea" în care suntem interesați de nevoile noastre, ignorând suferințele semenilor și evitând întâlnirea și chiar colaborarea cu
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]