1,175 matches
-
Omri, fiul lui Micael; 19. al lui Zabulon: Ișemaia, fiul lui Obadia; al lui Neftali: Ierimot, fiul lui Azriel; 20. al fiilor lui Efraim: Hosea, fiul lui Azazia; 21. al jumătății seminției lui Manase: Ioel, fiul lui Pedaia; al jumătății seminției lui Manase din Galaad: Ido, fiul lui Zaharia; al lui Beniamin: Iaasiel, fiul lui Abner; 22. al lui Dan: Azareel, fiul lui Ieroham. Aceștia sunt capii semințiilor lui Israel. 23. David n-a făcut numărătoarea celor în vîrstă de la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Azazia; 21. al jumătății seminției lui Manase: Ioel, fiul lui Pedaia; al jumătății seminției lui Manase din Galaad: Ido, fiul lui Zaharia; al lui Beniamin: Iaasiel, fiul lui Abner; 22. al lui Dan: Azareel, fiul lui Ieroham. Aceștia sunt capii semințiilor lui Israel. 23. David n-a făcut numărătoarea celor în vîrstă de la douăzeci de ani în jos din Israel, căci Domnul făgăduise că va înmulți pe Israel ca stelele cerului. 24. Ioab, fiul Țeruiei, începuse numărătoarea, dar n-a isprăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
împăratului; 33. Ahitofel era sfetnicul împăratului; Hușai, Architul, era prietenul împăratului; 34. după Ahitofel au fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, și Abiatar; Ioab era căpetenia oștirii împăratului. $28 1. David a chemat la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile semințiilor, căpeteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii și căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile și turmele împăratului și ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji și pe toți voinicii. 2. Împăratul David s-a sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
să fie de aur, și argintul pentru ceea ce trebuie să fie de argint, și pentru toate lucrările pe care le vor face lucrătorii. Cine vrea să-și mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului?" 6. Căpeteniile caselor părintești, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute, și îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie. 7. Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanți de aur, zece mii de darici, zece mii de talanți de argint, optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
judicioase corespondențe lingvistice am tălmăcit împreună "Hamlet", operă considerată reprezentativă pentru cultura lor laică. M-am îngrozit! Adulter, tăinuiri, crime, otravă, nebunie, sinucidere, fantome și dueluri formau versificat o cheie de boltă a inconștienței amorale ce pare că îi caracterizează! Seminția lor este divizată în "națiuni", grupuri mari care-și apără cu arma în mînă trăsăturile specifice: albeața dinților și dorința de a stăpîni lumea, hoția și lenea, spiritul ordonat sau meschinăria și ranchiuna etc. Comunică doar în scris sau oral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
27. Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli, și i-a zis: "Așa vorbește Domnul: "Nu M-am descoperit Eu casei tatălui tău, cînd erau în Egipt, în casa lui Faraon? 28. Eu l-am ales dintre toate semințiile lui Israel ca să fie în slujba Mea, în preoție, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămîia, și să poarte efodul înaintea Mea; și am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc și aduse de copiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
au găsit. Și pentru cine este păstrat tot ce este mai de preț în Israel? Oare nu pentru tine și pentru toată casa tatălui tău?" 21. Saul a răspuns: "Oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminții ale lui Israel? Și familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminția lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbești astfel?" 22. Samuel a luat pe Saul și pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
nu pentru tine și pentru toată casa tatălui tău?" 21. Saul a răspuns: "Oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminții ale lui Israel? Și familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminția lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbești astfel?" 22. Samuel a luat pe Saul și pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiți care erau aproape treizeci de inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mîna tuturor împărățiilor care vă apăsau. 19. Și astăzi, voi lepădați pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele și din toate suferințele voastre, și-I ziceți: Pune un împărat peste noi!" Înfățișați-vă acum înaintea Domnului, după semințiile voastre și după miile voastre." 20. Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, și a ieșit la sorți seminția lui Beniamin. 21. A apropiat seminția lui Beniamin pe familii, și a ieșit la sorț familia lui Matri. Apoi a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele și din toate suferințele voastre, și-I ziceți: Pune un împărat peste noi!" Înfățișați-vă acum înaintea Domnului, după semințiile voastre și după miile voastre." 20. Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, și a ieșit la sorți seminția lui Beniamin. 21. A apropiat seminția lui Beniamin pe familii, și a ieșit la sorț familia lui Matri. Apoi a ieșit la sorț Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
toate relele și din toate suferințele voastre, și-I ziceți: Pune un împărat peste noi!" Înfățișați-vă acum înaintea Domnului, după semințiile voastre și după miile voastre." 20. Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, și a ieșit la sorți seminția lui Beniamin. 21. A apropiat seminția lui Beniamin pe familii, și a ieșit la sorț familia lui Matri. Apoi a ieșit la sorț Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit. 22. Au întrebat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
voastre, și-I ziceți: Pune un împărat peste noi!" Înfățișați-vă acum înaintea Domnului, după semințiile voastre și după miile voastre." 20. Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, și a ieșit la sorți seminția lui Beniamin. 21. A apropiat seminția lui Beniamin pe familii, și a ieșit la sorț familia lui Matri. Apoi a ieșit la sorț Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit. 22. Au întrebat din nou pe Domnul: "A venit oare omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
desăvîrșire." 16. Samuel a zis lui Saul: "Stai, și-ți voi spune ce mi-a zis Domnul astă noapte." Și Saul i-a zis: "Vorbește." 17. Samuel a zis: "Cînd erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia semințiilor lui Israel, și nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? 18. Domnul te trimisese, zicînd: "Du-te, și nimicește cu desăvîrșire pe păcătoșii aceia, pe Amaleciți; războiește-te cu ei pînă îi vei nimici." 19. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ce caracterizează teritoriile dintre Nistru, Carpați, linia limesului Transalutanus și Dunăre, în primul secol de după retragerea romană din Dacia și din sudul moesiac al Moldovei, este închegarea treptată a unei societăți multietnice, datorată conviețuirii geților (autohtonilor), cei mai numeroși, cu semințiile germanice (vizigoți, thervingi, taifali, vandali), iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor credințe, practici și rituri de tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grupuri umane autohtone din anumite regiuni este una din cauzele conservării mai îndelungate a credințelor vechi și a vitalității lor în religia creștină. În paralel, în aceste secole, a avut loc convertirea la creștinismul arian a gepizilor, ostrogoților și altor seminții germanice. Istoricul J. Zeiller afirmă că zona Europei centrale a devenit un teren de confruntare între două confesiuni și două etnii: catolicismul roman și arianismul germanic. Dar creștinismul catolic (ortodox) roman n-a fost niciodată aneantizat, datorită adaptării populației locale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Tisa-stăpânii războinici ai spațiului dacic, goții și gepizii, s-au stabilit doar în anumite zone ale fostei provincii romane, de unde, apoi, ori au plecat spre alte zări, ori s-au pierdut cu timpul printre "oamenii pământului" (Iorga). În concluzie, semințiile migratoare pre-slave, stabilite în fosta Dacie romană, aflate în faza finală a dezvoltării lor tribale, nu au avut un rol semnificativ în etnogeneza românilor.4 În Dacia postromană, până la slavi (275-602), nu avem de-a face cu rămășițele unei populații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după căderea definitivă a limesului danubian, în 602, sub loviturile avaro-slave, începe o nouă perioadă în istoria sud-estului european.6 Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 Timp de un mileniu (secolele III-XIII), în spațiul carpato-danubiano-pontic, s-au perindat douăsprezece seminții, cele mai multe fără a influența evoluția societății locale. Sarmații Făceau parte din ramura vestică a populațiilor iraniene și erau strâns înrudiți cu sciții. Istoria lor cuprinde 11 secole și este împărțită în patru perioade: 1. sec. VII-IV a. H. 2. sec
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de daci liber, în secolul II d. H.8 Între sarmați, iazigii din Câmpia Tisei și roxolanii aflați la est de Carpați, s-au păstrat legături pe la nord de munți, cale lungă și ocolitoare, neprielnică pentru populațiile nomade. Cele două seminții sarmatice, iazigii și roxolanii, întrețineau legături comerciale directe între ele, prin teritoriul Daciei, cu aprobarea guvernatorului provinciei, în vremea lui Marcus Aurelius (161-180). Sarmații care s-au instalat în teritoriile dacice de la est și sud de Carpați (în Bugeac și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latin, redă impresia generală a oamenilor vremii atunci când prezintă invazia hunilor ca o "năvală bruscă" sau "furtună neașteptată". Pătrunderea hunilor în Europa spre sfârșitul secolului al IV-lea (375) semnifica prima intervenție masivă în evoluția istorică a continentului, a unei seminții asiatice de neam turcic. Cine erau hunii ? Hunii fac parte din grupul populațiilor turcice din Asia centrală și răsăriteană, fiind asimilați cu populația seminomadă, Hiung-Nu, menționată de sursele chineze din perioada dinastiei Han. Năvala hunilor în Europa, în 375 d.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Descrierile scriitorilor antici făcute hunilor, înfățișarea și modul lor de viață, ca păstori nomazi și călăreți războinici, folosind arcul și arcanul, sabia și lancea, pledează pentru originea lor asiatică. Originea hunilor este în mod cert asiatică, ei făceau parte din semințiile nomade de păstori aflate în nordul provinciilor Chinei, pe care cronicile respective îi cunoșteau sub numele de Hiung-Nu, la sfârșitul secolului III a. H. Când puterea confederației hunice este zdrobită de chinezi, la sfârșitul secolului I d. H., o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un timp germanilor (gepizilor). Avarii sunt, de fapt, spune el, hunii cu altă dinastie, cu altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce avea în frunte un "împărat" capabil a mișca (antrena) în lupte mulțimi imense de origini diverse. Chaganul avar (Baian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
strat mai nou de termeni împrumutați din slavonă și alte limbi, precum "gint" din latinul gens, în sens de generație, comunitate de sânge. În secolul al XVI-lea, cuvântul gint este înlocuit, în cărțile bisericești, cu rod, comunitatea de sânge, seminție, cu înțelesul arhaic de descendență, moș, cuvânt de origine autohtonă illiro-tracică, cu sensul de ascendentul cel mai depărtat (vechi) al obștii, sat (în forma arhaică fsat) din latinul fossatum, loc întărit cu un șanț, din vremea când satele se apărau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
185-201. CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII "O întreagă școală de slaviști a încercat timp de două secole să arate că slavii au avut o inițiativă politică servită de o organizație militară, că ei au urmărit conștient, nu ca seminții, ci ca națiune (neam), o idee de stat, care a acoperit în Balcani orice perpetuare romanică și orice urmă românească" (Iorga).1 Migrația slavilor Informațiile izvoarelor scrise despre slavi, din secolele VI-VII, sunt numeroase dar incomplete. Astfel de informații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lângă Belgrad, până la Nistru, iar la nord până la Vistula (între Nistru și Nipru locuiau anții)".9 După Iordanes, cronicarul rus Nestor vorbește (în spirit panslav, crede Iorga) despre legăturile pe care le-ar avea o parte din această mulțime a semințiilor slave cu noi (vlahii-românii), dar ceea ce susține el este "inautentic, în totalitate" (Iorga). Elemente slave au intrat încă devreme în serviciul Imperiului, căpetenii precum Anagast, Ostrui, Dabrocost și "sclavul" Suaruna. Ei servesc și sub generalul Belizarie, în prima parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]