2,355 matches
-
valența științifică, genul eseistic adoptă forma conversațională în Anglia victoriană și publicistică, filosofică și literară în Franța iluministă. Principiul de bază al eseului rămâne, de-a lungul timpului, relativismul. Eseistul tratează un subiect fără pretenția epuizării lui, cu dezinvoltură și seninătate. Genului eseistic i s-au atribuit valențe persuasive pentru că ar folosi mijloace subtile prin care ar încerca să determine cititorul să adere la ideile exprimate. Adrian Marino consideră că eseistul ridică o problemă și propune soluții fără să le impună
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
celulele vertebratelor se nasc din divizarea ovulului și spermatozoidului. ¶ Moare Thomas Jefferson. ◊1827 [vîrstă: 69 ani] Pînă în clipa morții Blake reușește să graveze șapte plăci pentru Inferno al lui Dante, publicate ulterior, în 1838. La 12 august moare cu seninătate la Londra, la adresa 3 Fountain Court, în vreme ce încă lucra la acuarelele pentru Dante (la vîrsta de 69 ani și opt luni și jumătate). Cu trei zile înainte de moarte Blake încă lucra la o comandă a lui Fr. Tatham, faimosul frontispiciu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe care trebuie să le aibă dascălul. Peregrinajul, instabilitatea și trădarea discipolului sunt evidențe demne de asumat, pentru cei ce au de zis ceva altora și resimt nevoia de a Împărtăși din experiența lor, pentru cei ce Își asumă cu seninătate „riscurile” meseriei. În final, să-mi fie Îngăduit un mic gând pentru dascălul care nu suportă trădările: adu-ți aminte că și tu ai fost cândva discipol, și tu te-ai Îndoit, ai Înșelat, ai trădat (așteptări, idei, oameni). Și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
20 de ani de la Revoluție, într-un gen de carapace în care să ne ferim de ticăloși, de răutate, de boli, de combinații periculoase și inutile. Nu există o țară din lume care să renunțe atât de ușor, cu atâta seninătate, la elitele sale, la întreg potențialul său de afirmare și dezvoltare. Căderea socialismului s-a produs pe un fond de recunoaștere a incapacității sale de a oferi un mod de viață viabil, în acord cu omul, așa cum este el construit
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
elan și reținere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă față de extreme. Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului de „orbi” care refuză să se avânte spre absolut. De aici, rezultă și seninătatea discret melancolică. El caută un fundament mai solid în lumea secundă, reflexă, a artei, cu ajutorul căreia speră să sfideze „sarcofagele istoriei” (Memento). Personajul liric este amenințat de pretutindeni de „lucruri” și de „cuvinte”, alte extreme dificil de înfruntat, care îl
DONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
cu unt”. Un întreg arsenal de ciudățenii se succedă până când, în „ceasul nunții”, „toate luminile din grădină se stinseră și în aceeași clipă ferestrele Palatului din fund prinseră să strălucească, ca și cum în dosul fiecăreia s-ar fi aprins un soare”. Seninătatea și armonia răzbat aici, ca și în toate scrierile lui C., în ciuda satiricului grotesc, în zona căruia se dezvoltă capacitatea creatoare a autorului. Alunecarea din real în miraculos se petrece ca în basm, cu numeroase apariții de personaje și locuri
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
Sebastian nu pare a agrea nici critica lui E. Lovinescu (Autoritatea vârstei), nici pe cea a lui G. Călinescu, cu care se confruntă în 1933. Pe de altă parte, el condamnă studiul lui Camil Petrescu intitulat E. Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, pe care îl califică drept „cel mai rău studiu critic scris vreodată la noi”, „un atac excesiv”, „o barbarie inutilă”, deși consideră că, de la apariția Memoriilor și a romanului Bizu, opera lui Lovinescu „a coborât foarte repede, în conștiința
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
În al doilea volum, Pădurea românească (1976), strămoșii îi apar ca „un fel de pomi crescuți din glie”, codrul își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară din arbori” și sunt „ca niște frunze-ntrebătoare care pricep seninătatea morții”. Tema se contaminează totuși de clișeele epocii: exaltare găunoasă a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității și
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii”, elegii, poetul a scris clasice meditații, epistole, satire, fabule, prin acestea din urmă impunându-se drept cel mai de seamă fabulist român. Clasic prin structura spiritului, prin echilibrul interior, prin seninătate e și Vasile Alecsandri, cu toate că „rumânirea” prin el a poeziei și a întregii literaturi implica adoptarea de principii romantice: prețuirea naturii, valorificarea folclorului și a istoriei naționale. Nu e fără semnificație faptul că talentul său s-a exprimat plenar în
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
și limbuți sunt niște pierde-vară. Pălăvrăgesc la nesfârșit (neapărat despre politică), relativizând totul, și cuvintele par că încep să-și piardă sensul. Foiesc întruna, într-o îngustă circularitate, dar neastâmpărul lor se fixează în indestructibile ticuri și automatisme. Cu o seninătate absolută, împrăștiată doar de câte un fason, de câte o pandalie, onorabilii cu sau fără ifos sunt expuși plictisului, pe care încearcă să-l alunge mai cu o bere, mai cu o cleveteală. Din când în când își schimbă domiciliul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura care îl tămăduiește de nevroze, poetul se încarcă de înverșunare și, cu frustrări de proletar, fierbe de ură atunci când se lovește de strâmbătatea care, în profitul câtorva paraziți, îmbrâncește în mizerie neagră plugari și salahori, șomeri și
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Pe culmile disperării este scrierea unui „evadat din umanitate”, confesiunea lirică și barocă a unui tânăr moralist sastisit deja de filosofie și, mai ales, de filosofi: „Filosofii sunt prea orgolioși pentru a-și mărturisi frica de moarte [...] este o prefăcută seninătate în considerațiile lor asupra morții.” Cartea - în fapt un monolog - cuprinde 41 de fragmente care, în esență, întorc pe dos toate ideile primite, valorile acceptate. De la existență la religie, totul este pus în discuție. O propoziție, aleasă la întâmplare: „Faptul
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
țin de inventivitatea imagistică restrânsă ori de lipsa de concentrare. Cu un temperament mai echilibrat decât al altor confrați postpașoptiști, C. explorează mai rar stările de neliniște, îndoială, deziluzie. Elegii, meditații, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătății, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de umanitarism. SCRIERI: Melodii intime, București, 1854; Patrie și libertate, București, 1879; Pagini alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908; Patrie și libertate, îngr. Rodica Rotaru, București, 1988
CREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
în urma intervenției armate a sovietelor și a neimplicării militare a Occidentului, reprezintă una din paginile cele mai tragice din perioada robiei comuniste în țările din estul european. Cel de al doilea plan este unul interior, al meditației existențiale, al liniștii, seninătății și libertății spiritului în mijlocul dezastrului istoric. Tragedia vine tocmai din acceptarea ei conștientă, eroică, sacrificială, fiindcă autorul o transformă din fapt excepțional într-un firesc mod de manifestare, anormalitatea devenind aici normalitate, stare cotidiană. Este, în fond, un alt fel
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Pitești, 2001; Lecturi, Pitești, 2001; Anotimpurile unui cătun, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Viața la țară, RL, 1982, 30; Alexandru Condeescu, De veghe lângă satul copilăriei, LCF, 1982, 37; Constanța Buzea, Poeme despre seninătatea necesară, AFT, 1989, 2; Mircea Mihăieș, Fața ascunsă a poemului, O, 1989, 3; Daniel Dimitriu, Mircea Bârsilă, „Argint galben”, CL, 1989, 5; Gheorghe Grigurcu, Evocarea vitalității, RL, 1989, 21; Al. Cistelecan, Cu și fără bilețele de recomandare, VTRA, 1989, 5
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
astfel că rasa teutonă va fi transplantată pe sol românesc: mai întâi la Giurgiu și apoi la București, unde freneticul B. este profesor suplinitor de matematică. În timpul orelor predate, profesorul, indignat de „evidenta neștiință matematică” a elevilor, își regăsește uneori seninătatea pierdută citindu-le din poemele lui Poe, Mallarmé, Rimbaud, Rilke. La sfârșit de an, nu le strică acestora să li se predea, două-trei ore, filosofie matematică. Originalul profesor suplinitor ajunge asistent, conferențiar și apoi profesor universitar. Pentru el, „geometria elementară
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și al istoriei culturii, ar intra pe un teren mai ferm, sub auspiciile obiectivității științifice. Sunt idei promovate de C. în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o erudiție structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluiește frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
pur și simplu, pentru că qi gong presupune mult mai multe lucruri decât ceea ce se observă cu ochiul liber. De fapt, ce se vede la exterior în qi gong este doar un mic vârf al unui aisberg masiv care plutește cu seninătate pe marea întinsă a energiei universale. Qi înseamnă „respirație” și „aer” și, prin extensie, denotă și „energie” și „vitalitate”. Gong este un termen general care înseamnă „muncă” și e folosit cu referire la orice tehnică sau abilitate ce necesită timp
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
gong în poziție șezândă, există și mișcare, dar toată mișcarea este internă - fiind prezentă în fluxul de energie prin canale, în circulația sângelui prin vase și în valurile ciclice de respirație -, în timp ce, la exterior, corpul fizic se odihnește într-o seninătate nemișcată. În formele de qi gong implicând mișcare, mișcările ritmice externe ale corpului pot fi menținute și păstrate în armonie cu creșterea și descreșterea ciclice ale respirației doar de o minte care se odihnește cu seninătate într-o stare de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
se odihnește într-o seninătate nemișcată. În formele de qi gong implicând mișcare, mișcările ritmice externe ale corpului pot fi menținute și păstrate în armonie cu creșterea și descreșterea ciclice ale respirației doar de o minte care se odihnește cu seninătate într-o stare de nemișcare interioară neîntreruptă. Astfel, asemenea fluxului și refluxului eterne ale valurilor mării și schimbărilor ciclice ale zilei și nopții pe firmament, mișcarea și nemișcarea consituie polii esențiali yin și yang în qi gong și sunt pietrele
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
minții pe aceeași coardă armonioasă a unității și le echilibrează cu ritmurile universale ale naturii și cosmosului. În școala chineză de arte marțiale interne de stil „ușor”, fuziunea nemișcării interioare cu mișcarea exterioară constituie cheia generării puterii, deoarece nemișcarea și seninătatea spiritului sunt condițiile necesare pentru ca mintea să exercite controlul asupra energiei, pe măsură ce corpul se mișcă. Interiorul și exteriorul Atunci când practicați qi gong, este important să aveți în vedere legăturile strânse dintre aspectul interior și cel exterior. În viziunea obișnuită corpurile
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
energia fundamentală a vieții. Clasicul taoist Huai-nan-tze afirmă: Orice lucru care poate fi obținut în interior se poate realiza și în exterior. Când stăpânim aspectul intern, organele vitale sunt în perfectă armonie și mintea este calmă... Când ne odihnim în seninătate împlinită și nu suntem tulburați de atașamentele obișnuite, atunci organele vitale se odihnesc în armonie, inundate în energia care nu curge. Astfel, spiritul protejează trupul la interior, fără a rătăci. Stresul mental și emoțional secătuiește energia mai repede decât cea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
dostoievskian este o instanță completă; singur la propria sa „judecată“ el este lipsit sau, mai degrabă, se lipsește singur de posibilitatea de dialog. Dialogul este simulat din motive literare: confesiunea și-o numește „nuvelă“, dar în același timp declară cu seninătate că n-o va publica și că, deci, personajul colectiv numit „domnilor“ este doar o convenție; nimic surprinzător aici, pentru că atunci rolul judecătorului și l-ar asuma altcineva. Deci, statutul comunicativ transcendent al rostirii personajului dostoievskian nu prevede o instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager îngropat în densitatea vieților învălmășite. O singură dată, în decursul acelei lungi traversări jalonate de suferință, de sânge, de boli, de noroi, i s-a părut că întrevede un crâmpei de seninătate, de înțelepciune. Era deja de cealaltă parte a Uralului. La ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în umbra unui tufiș, contururile unei izbe ațipite. Și, în față, în pajiștea de lângă terasament, a văzut un cal. Liniștea era atât de adâncă încât se auzeau țârâitul ușor al tulpinilor smulse și copitele călcând pe pământul umed. Cu o seninătate amară, care a mirat-o și pe ea, Charlotte a simțit cum se naște și răsună în mintea ei un gând limpede: „Mai întâi a fost infernul orașelor arse și, câteva ore mai târziu, - calul acesta care paște iarba plină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]