1,435 matches
-
simbolism într-un mod aproape literar, reconstituind momentul psihologic ulterior atrocității comise. Tot în registrul simbolist se situează și efortul de a transcrie o état d'âme prin sugestia unei stări aproape extatice în care criticul discerne un cocktail decadent: senzualitate, fantezie și maladiv. Sigmund Maur subliniază în Salomeea și o prezență pregnantă a subconștientului, cu întreg potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lucrezzia Karnabatt surprinde la pictorul român ilustrarea aceluiași moment climactic al contemplării capului Botezătorului supliciat, oferit pe o tipsie Salomeei "perverse" de către călău. Tabloul trezește instinctul dramatic al scriitoarei, care continuă efervescent-pasional scena înfățișată de tablou, imaginând sărutul de o senzualitate macabră, pe care-l regăsește și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema. Crochiul critic al Lucrezziei Karnabatt păstreaza urmele influenței pe care piesa lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune pe care, spre exemplu, Gustave Moreau o accentuează în tabloul său intitulat Apariția. În acest tablou, cu un gest care somează meduzant orientarea privirii, Salomeea fixează apariția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei măști terifiante, coșmarești. Rama aurită constituie nu doar un hors texte pictural, ci se integrează compoziției ca și titlul aurit, de o grafie rafinată, similară celor ale tablourilor lui Von Stück și Klimt. Actul de cruzime, circumscris unei senzualități morbide, are fie ca fundal, fie ca suport luxura, strălucirea celor lumești, delectabilul pletoric al bogăției, complement industrios al supliciului. Așa cum în tablourile lui Gustave Moreau sau în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact estetic pe care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul Salomeei putem recunoaște modelul utilizat pentru portretele cu țigănci, care scot în evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină stranie pe rochia dansatoarei, pe chipul transfigurat de un zâmbet extatic al Salomeii. Aceasta își ține ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personajul ca pe un recipient deopotrivă al frumuseții și ororii, o femme fatale. Aerul de fatalitate imanentă al Salomeei, dublat de fascinul erotic, se resoarbe în reprezentările Ceciliei Cuțescu- Storck pe această temă într-un tragic omenesc din care dispare senzualitatea morbidă și crudă. În prima perioadă a activității sale artistice, Cecilia Cuțescu- Storck se arată interesată de redarea unei sensibilități pe care umanitatea o relevă prin suferință, sensibilitate care dobândește la artistă conotații maternale, ocultând uneori chiar un sens mariologic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interesată de redarea unei sensibilități pe care umanitatea o relevă prin suferință, sensibilitate care dobândește la artistă conotații maternale, ocultând uneori chiar un sens mariologic. Feminitatea nu face obiectul revendicării unei sexualități virtual punitive, a unui erotism pervers, a unei senzualități rafinate în registru decadent, ci dimpotrivă, se dorește spiritualizată în căutarea unui sens superior. Mai mult, se poate observa dramatizarea unei atitudini protectoare din rolul pe care-l joacă personajul-confident în picturile Ceciliei Cuțescu-Storck, cel care-l separă pe cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în când la atelier, apare însoțită de o contesă belgiană și ambele discută oripilate despre caracterul "sinistru" al subiectului aflat în atenția pictoriței. Făcând abstracție de aceste teatrale sensibilități contrariate, Cecilia Cuțescu-Storck diminuează oroarea progresiv, prin eliminarea oricărui reziduu de senzualitate din atitudinea Salomeei. Tema captase din plin atenția pictoriței, care o reia în multiple variațiuni, marcând distanța deliberată față de modelul biblic, rodul unei conștiințe estetice ce-și definește clar particularitățile. "Am mai lucrat o serie de pastele și picturi cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic din toate acestea nu se află în tablourile pe această temă ale Ceciliei Cuțescu-Storck. Cu toate că îmbrățișează capul sfântului, Salomeea nu intenționează să facă gestul blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Giotto, sau chipul pe care abia-l vezi în mijlocul bestiarului-furnicar la Hieronymus Bosch. Paliditatea pare să-i dizolve trăsăturile chipului exangvinat. Nici Salomeea nu mai este ca la un Beardsley, femeia falică, malefică, și nu mai are nici senzualitatea Salomeei lui Franz von Stück (Salomè și Dansul Salomeei, 1906) sau a lui Gustave Moreau, care contemplă fascinată capul tranșat al sfântului. Salomeea Ceciliei Cuțescu- Storck a fost intens spiritualizată prin suferință, astfel încât chipul ei nu mai realizează acel contrast
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă caracterul pletoric al celor care, la un Gustave Moreau, servesc accentuării nudității nimfetei și nu acoperirii nurilor săi. Cu alte cuvinte, lipsește din recuzita decadentă sugestia luxurei și, în mod esențial, cea a senzualității aduse în pictura lui Klimt la tensiunea isteriei. Cecilia Cuțescu-Storck a adoptat în mod intenționat și o anumită manieră, consonând cu "primitivismul" picturii italiene și iconografia bizantină, în redarea chipurilor celor doi protagoniști, manieră care înscrie refuzul detaliului ornamental atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în fundal se pot vedea vârfurile unor chiparoși, arbori simbolizând moartea, făcând parte din recuzita simbolisto-decadentă, ceea ce dovedește încă odată familiaritatea pictoriței cu secesionismul de factură simbolistă al picturii germane. Nuditatea femeii la Cecilia Cuțescu -Storck nu este sursă a senzualității, cu toate că în context ea reprezintă simbolic păcatul, gesturile confirmând acest fapt, numai că oroarea este acompaniată acum de milă, de remușcare. Scena poate furniza și o altă interpretare, dacă socotim nudul ca parte a unui cod cultural alegoric, reflectat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
volum mai redus al corporalității sugerează deopotrivă intensitatea suferinței. Sărutul nu pe gură, ci pe obraz sau pur și simplu o atingere a obrazului de chipul emaciat al sfântului, reface acea circularitate maternal-soteriologică. Chipul Salomeei, vidat de orice urmă de senzualitate, pictat în culori închise, terne, fără strălucire, este chipul hieratic al icoanelor bizantine, unde frumusețea nu se vădește în particularitățile fizice, primând relevanța spirituală a chipului, dimensiunea sa transcendentă. Confidentul a preluat însă culoarea cruzimii, a păcatului, roșul, ceea ce nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce ține de luxura dansatoarei apare destul de palid detașat în decorațiunea florală a perdelei aflate în spatele său. Salomeea este redusă la numitorul comun al suferinței, vulnerabilă și umilă. Cecilia Cuțescu-Storck introduce personajul în anonimatul unei ritualități funerare, eliminând latura de senzualitate morbidă sau de perversitate proprie personajului tratat conform esteticii decadente. Asemeni unei țărănci care-și bocește soțul sau copilul mort, Salomeea se apleacă asupra capului Sfântului, căruia moartea și suferința i-au dizolvat trăsăturile într-o mască de anonim hieratism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cel de altă dată cu cel slab și palid, zdrobit, ca și când eșa dintr-o teribilă veghe [...]572. Scriitorul etalează credo-ul său, arta, care solicită o iubire informată cultural și o devoțiune transformată în misticism estetizant. Senzațiile, importante pentru orice senzualitate de expresie literară, sunt puse în relație cu maladivul, reflectat în felul în care esteții își decorează saloanele pentru a întreține deopotrivă și leacul și otrava sau, în accepția pe care Jacques Derrida o conferă termenului, pharmakonul decadent. Emblematic pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Desemnat astfel, altarul evocă un cult păgân având drept preoteasă o femme fatale, o Evă decadentă, care preia atributele falice. Prin acest procedeu à l'envers specific decadent, elogiul adus sacrificiului Mântuitorului în fața altarului este înlocuit cu un elogiu al senzualității și al păcatului reflectat în dublul său simbol al tentației: femeia și șarpele. Pentru Stück, această mizanscenă malițioasă a unui erotism decadent care transformă patul nupțial în eșafod corespunde artei sale care se încarcă cu o serie de licențe provocatoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în turbionul monden. Dimitrie Karnabatt, în "Expoziția Emilian Lăzărescu", la rubrica "Note zilnice" din Seara, se lasă la rândul lui prins de voga pe care o avea pictorul român la Paris. Lumea colorată a cabaretelor stârnește admirația, dansatoarele dispensatoare de senzualitate și de echivoc, ale căror "dessous-uri" fac furori pe măsura dionisiilor coregrafice, sunt în măsură să redea palpitul marelui oraș, așa cum colțurile "pitorești" se luminează și mai mult de strălucirea grațioaselor midinete. În recuzita decadentă, dansatoarea, semiprostituată de lux, ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bolnăvicioasă. Pictorul decupează din lumea insalubră de detracați prosperi și aceste figuri bacoviene de funcționari sau profesori ulcerați de amărăciuni eternizate. XIII.3. Mișu Teișanu și jocul cu măști Deși nu o integrează unui carnaval propriu-zis, masca sporește ceva din senzualitatea femeii, subliniind tensiunea dintre ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne ascuns, identitatea secretă și adesea inavuabilă precum cea a femeii din nuvela lui Barbey d'Aurevilly, Le dessous de cartes d'une partie de Whist. Simbolismul măștilor devine revelator pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest joc al iluziei care ne oferă unghiul interzis sau imposibil, în aceeași măsură în care corporalitatea se dizolvă în imagine, în iluzie. Jocul cu măști al lui Teișanu se încarcă de fascinul imaginii prohibite a decupajului voyeuristic, de o senzualitate rafinată, organizată scenic. Obiectivul intră în încăperi ca un intrus, însă spectatorul descoperă că de fapt era așteptat și ceea ce i se oferă este un spectacol realizat anume pentru el. Un detaliu minor subliniază caracterul programat al imaginii, ceea ce transformă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sentimentul erotic este prezent într-o formă latentă. Erosul înseamnă în La aniversară un amestec rafinat de ludic și ingenuu pe care îl presupune vârsta eroilor. Cu toate acestea putem ghici în personajul feminin, adolescenta Elis, o feminitate plină de senzualitate, ascunsă încă de frăgezimea vârstei: „Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare [...] ea se uita la el fără să-l
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
situează în planul feminității demonice, trăsătura care le unește fiind intensitatea pasională. Cezara din Avatarii faraonului Tla întruchipează imaginea unei pasiuni devastatoare. Ea este unul dintre cele mai complexe personaje feminine eminesciene, apropiindu-se cel mai mult de spiritualitatea demonului. Senzualitatea sa demonică se manifestă printr-un amestec ciudat de cruzime și blândețe. Trecerea bruscă de la candoare la luciditate dezvăluie un spirit contradictoriu, măcinat de paradoxuri care contrastează cu pasivitatea personajului masculin, Angelo: „[...] eu voi usca viața ta de m-alegi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
tânără, cu pasiuni telurice. Este tipul femeii aprige și vindicative, „întreprinzătoare în clipele de încordare erotică. Ea iubește cu sălbăticie, fără a-și pierde decența.” Ea este un simbol al freneziei erotice în formele ei cele mai elementare, are o senzualitate aproape animalică, în care sunt sublimate trăirile elementarului și deține o rațiune a simțurilor care este mai presus de orice. Posibilitatea împlinirii erotice și, implicit, a celei spirituale, se realizează prin evadarea în spații paradisiace, printr-o regresiune în spații
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
vedere structural, ambii fiind măcinați de contradicții și îndoieli. Ceea ce caută în iubire Sandu nu este feminitatea pură. De aceea un personaj precum Viky, sora Ioanei, nu poate să-i capteze atenția decât pentru o clipă, printr o undă de senzualitate efemeră. „Eternului feminin, Sandu îi preferă complexitatea unei individualități”. Or, Viky nu-l putea fascina tocmai pentru că era lipsită de această complexitate, pentru că era prea plană: „apă limpede pe care nu puteau să se întâmple furtuni, din cauza aceasta odihnitoare, dar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]