3,422 matches
-
livrești, centrifugând substanța epică. În pofida interesului coerent pentru o epocă abia încheiată, istoria e văzută tot ca simbol și parabolă, la fel ca și în O lume de câștigat, roman parțial publicat (ca serial) în câteva reviste, rămas însă în sertarele prozatorului. B. reconstituia aici kominternismul cultural și politic, ce a deturnat sensul unei revoluții prin pervertirea idealurilor. Și alte proiecte - anunțatul roman „care nu se mai naște” Frica ori Gloria victis, ca și Aventura limbii române, îngropată în paginile revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
la procesul de planificare. Astfel, p.s. este percepută ca o activitate fără importanță, non-necesară, prioritară fiind implicarea în activitățile curente. Planificările sunt întocmite numai la solicitarea unor instituții de la nivele ierarhice superioare, fiind doar instrumente birocratice fără utilitate („strategii de sertar”). Planurile care operaționalizează strategiile au un grad ridicat de complexitate: conțin o mulțime de subobiective, activități/programe, antrenează instituții, organizații, grupuri sociale, persoane, comunități. În ultimii ani, societatea noastră s-a confruntat cu o experiență frustrantă: se elaborează strategii și
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
s-a confruntat cu o experiență frustrantă: se elaborează strategii și planuri de acțiune. Procesul de elaborare a acestora poate fi deosebit de complex, antrenând mulți specialiști, instituții, organizații. Odată elaborate și adoptate, multe dintre ele rămân nerealizate, fiind „uitate în sertare” (Zamfir, 2005). Nu puține sunt situațiile în care responsabilitatea întocmirii unui plan strategic este plasată unui angajat fără experiență sau fără calitățile necesare coordonării unui proces de planificare. Strategia devine un scop în sine pentru că, oricum, activitatea curentă a instituției
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care nu mai putem regăsi un scenariu unificator, un magnet care să ordoneze pilitura de fier a narațiunii. Sunt opere al căror principiu de construcție ar fi ceea ce aș numi mai degrabă un anarhetip. Vă amintiți așa-numitele romane „cu sertare”, cum ar fi Măgarul de aur al lui Apuleius sau Manuscrisul de la Saragosa al lui Potocki. Pe firul narativ central, care În amândouă aceste cazuri este unul inițiatic, sunt grefate o serie de episoade și povestiri aparent divergente, care amplifică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
axialității, atunci iarăși Îl amplasezi Într-o paradigmă refuzată - mă rog, „refuzată” nu e bine, Într-o paradigmă denunțată... Sanda Cordoș: Ei, nu vreau să-l plasez pe Corin nicăieri. Dar el spune „găsesc forme ale anarhetipului În literatura cu sertare, la Apuleius...”. Deci el s-a scufundat În trecut la un moment dat. Asta Înseamnă că există niște locuri istoricizate În care anarhetipul există și că probabil pentru astea trebuie creată o „poziție” separată. Apoi eu, după mintea mea, arhetipală
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pagini care, foarte bine scrise, sunt de asemenea foarte incitante. Găsesc deosebit de interesantă ideea de reprezentare a auctorialității și, În această privință, sunt convins că subiectul este, ca să zic așa, În revenire, ca aspect al intenționalității, cel puțin. Deschid un sertar aici pentru a aminti diferența Între imaginar și imaginal. Îngerul, după Andrei Pleșu, ori Henry Corbin, este expresia imaginalului, expresia unei voințe a Subiectului creator, a prezenței sale care afectează În cele din urmă dimensiunea umană. E o zonă de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o reformă a gândirii (termen specific pentru „spălarea creierului”, după tiparul chinezesc), creierul „rău” cu unul „bun”, confecționat artificial și cosmetizat (aici intră o serie de scriitori precum A.E. Baconsky - Biserica Neagră, Bujor Nedelcovici - Al doilea mesager, Ana Blandiana - Sertarul cu aplauze, Oana Orlea - Perimetrul Zero, Ion D. Sârbu - Adio, Europa!, Stelian Tănase - Playback ori Mihai Sin - Quo Vadis Domine, aceștia fiind cei mai cunoscuți). Securitatea era proiectată, În majoritatea acestor romane, ca un fel de societate ocultă și atotputernică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rămas, de altfel, și formele de circulație clandestină, dar au scontat, În schimb, pe un ipotetic cititor din viitorime) și nici un statut artistic (pe care majoritatea nu-l ating). Constituind, În expresia lui Victor Felea, „un fel de gazetărie de sertar”1, fără ca aceasta să presupună că ar fi fost produsă În vreo casă a conspirației politice (majoritatea Însemnărilor nu conțin idei subversive sau, cu atât mai puțin, scenarii ale Împotrivirii), ci În Întinsa subterană care devenise țara, această diaristică propune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lor. Consider că termenul ar fi, astfel, potrivit pentru cei care au fost interziși, cărora le-au fost interzise scrierile, li s-a luat dreptul de semnătură, nu au putut să-și publice scrierile, acele texte au rămas manuscrise de sertar - pentru aceștia da, admit termenul rezistență; dar pentru cei care au reușit să publice oficial, chiar dacă romanele și textele lor conțineau subversivitate și la adresa regimului ceaușist (prin aluzii cu efect de catharsis social), cred că termenul potrivit ar fi supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bun la nivel conceptual mi s-a părut un termen al lui Mircea Iorgulescu, cultură tolerată, pentru că tocmai datorită acestei culturi (În cultura tolerată intrând romanul „obsedantului deceniu”) nu a existat În România samizdat. Nu este vorba despre manuscrisele de sertar, ci de acea literatură română de opoziție Împotriva comunismului, care ar fi putut să circule În diferite grupuri de scriitori, nepublicată oficial, transmisă de la unii la alții, citită, răscitită Într-un circuit scriitoricesc clandestin. O anumită formă de samizdat a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fost prezentat la editură și a fost interzis, cred că reprezintă o scriitură de rezistență, la fel Adio, Europa de I.D. Sârbu. Acestea două mi se par, de altfel, capodoperele (publicate În postcomunism) care au un conținut limpede de rezistență. Sertarul cu aplauze, romanul Anei Blandiana, reprezintă și el un caz special, pentru partea redactată În timpul comunismului. Să mă refer acum Însă la altceva. Sanda vorbește În textul ei, la un moment dat, despre rezistența individuală extremă care a existat În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întrebare, dar mai departe, că această societate civilă românească și-a pus În mișcare resorturile interioare prin literatură. La un moment dat, literatura a devenit o fereastră prin care s-a ventilat un fel de proto-protest. Aici este un alt sertar al problemei. Și anume a privi intelectualii și scriitorii ca un fel de elită a societății civile, o evaluare absolut romantică. Scriitorul este, nu-i așa, suflet din sufletul neamului său, este cel care are obligația să sufere, să moară
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Bourdieu, un proprietar de spațiu simbolic; ca un mic capitalist ce este, el Încearcă să angajeze tranzacții simbolice, dar și pecuniare, cu cei care doresc să investească În spațiul său simbolic ori, dimpotrivă, să-i violeze comoara, forțându-i sertarul cu manuscrise... Scriitorii sunt o masă de producători de spații simbolice complet neomogenă, scriitorii români din epoca la care ne referim nefăcând excepție, generații superb educate, care au coabitat cu generații de iliterați, cu oameni care de abia știau să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Tu pe cine oferi ca exemplu de rezistență la un regim totalitar? Pe scriitorul care scrie că Ceaușescu e un tiran, se defulează prin asta, Își face necesara terapeutică mentală și morală, iar apoi aruncă manuscrisul În pivniță sau În sertar, sau pe cel care, după ce a scris aceste lucruri, le trimite la „Europa Liberă” să fie citite sub numele lui? Desigur, nu putem face o ierarhie absolută - pe unul să-l facem actor de comedie și celuilalt să-i ridicăm
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se poate spune cu toată libertatea că avem un model „sintetic”, dar nici că suntem niște „marginali”. După cum se vede, dificultatea de a prelua descrierea unui model „tare” face până la urmă discuția despre model un fel de negociere. Un alt sertar al dificultății ar fi legat de definirea puterii, nu neapărat de cea politică. Puterea, așa cum este exercitată În societatea tradițională, pornind de la familie la instituție, oprindu-ne, desigur, la felul În care proprietatea a modelat puterea În imaginarul nostru. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
îi dau de capăt. (Sare, se repede la bar și trage o dușcă uriașă dintr-o sticlă) DESIRÉE: Ha, a făcut pe el. Trebuie să-i punem scutece proaspete lui papa. BIANCA: Lui papa, mânia i-a ridicat în sus sertarul cocoșelului. Vezica lui papa s-a ușurat fără știrea lui. (Domnul Kovacic muge ca o vită și se lovește peste șolduri cu pumnii) DOMNUL KOVACIC (scos din fire): Asta... tot universul e umplut cu o grămadă de muieri împuțite. Tot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fi, fără mai mult a povesti, De Jupânul Miorlăici, ea spuse, a ne aminti." (La Fontaine, "Motanul, nevăstuica și iepurașul", Fabule, VII, 16) b) Dar, chiar în clipa în care doamna Maloir era pe punctul să ia cărțile dintr-un sertar al bufetului, Nana spusese că, înainte de a se așeza la joc, ar fi drăguț din partea ei să-i facă o scrisoare. O plictisea să scrie și-n plus nu era sigură că nu face greșeli de ortografie, în timp ce bătrâna ei
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
simte în largul său. Exemple: Balzac lucra numai la lumina lumânărilor, cu storurile trase, îmbrăcat în roba unui călugăr dominican. Ibsen punea, în fața lui, pe birou niște statuete de plumb. Schiller nu putea lucra fără să aibă mere putrede în sertarul biroului și o perdea roșie la fereastră. Caragiale scria pe tencuri de foi ținute pe genunchi. Coșbuc scria cu plăcere mai mult seara. Poeziile le compunea cântândule: Beethoven compunea în gând în timpul plimbărilor lungi, Wagner își elabora piesele muzicale într-
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai mic jucându-se cu o sticlă cu fundul spart pe care o pusese deasupra unei candele, aceasta dând o lumină mai puternică. Fizicianul H. Becquerel descoperă radioactivitatea naturală în mod întâmplător. Acesta, în anul 1896, a pus într-un sertar câteva plăci fotografice învelite în hârtie, alături de o rocă de minereu de uraniu. Developând plăcile fotografice le-a descoperit înnegrite, ca și când ar fi fost expuse la lumină. De aici a tras concluzia că minereul de uraniu emite radiații necunoscute. Apoi
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
o întâlnire; protecție de soare pe plajă; îl revinzi; îl păstrezi în colecție; etalon de lungime; îl pui sub pantofi; B: protecție la vopsit; pentru făcut avioane; să îl pui pe fundul găleții de gunoi; să îmbraci rafturile; suport în sertare; față de masă la picnic; să te joci trucând pozele; să îl lipești pe geam la renovare; C: să faci un ochean; să te joci cu câinele; să te aperi de câini; să faci un cornet; să faci o țigară; să
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
publicat în Financiarul.ro, 19 mai 2008, online la http://www.financiarul.ro/2008/05/19/la-iasi dezvoltarea-urbana-se-aflainca-in era-haosului/, para. 2.</ref>. Legislația, instrument obligatoriu pentru elaborarea politicilor publice în mediul urban și nu numai, rămâne în continuare documentație de sertar. De exemplu, reglementările legislative din domeniul construcțiilor, începând de la proiectare până la exploatare și urmărirea lucrărilor, sunt doar teoretic aplicabile. Revenim continuu la același principiu al adoptării fără înțelegerea conținutului: „Este o legislație care s-a dezvoltat după un tipar de
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
sau frunze uscate de ceai. Fac multe cercetări, îndeosebi în apartamentele blondelor înalte. Îmi adun materialele în diverse feluri, dar metoda mea favorită (cunoscută uneori sub numele de sistemul Jerry Wald) constă în a cotrobăi după orele de lucru prin sertarele altor scriitori. De vreo douăzeci de ani sunt în vârstă de treizeci și opt de ani. Nu mă dau mare, dar sunt al naibii de primejdios cu un prosop umed. Dar, mai presus de orice, cred că arma mea preferată e bancnota
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
artă ce face până și cele mai bune romane să apară pline de vorbărie și imitative n-ar trebui să devină atât de repede ponosită în ochii acelora care încearcă s-o practice fără să aibă altceva în minte decât sertarul cu bani (Chandler, 1977, p. 117). Realitatea arată cu totul altceva: că Hollywoodul produce prost-gust la scară industrială; că rolul său în lume - un rol jucat la perfecție - este să bagatelizeze orice idee și să distrugă orice avânt. În loc să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nasul unde nu-ți fierbe oala. - Ce-aș avea de câștigat? - O viață lungă și multă sănătate. - Parc-am mai auzit placa asta pe undeva. Nu-mi amintesc a cui era. A pus cuțitul pe masă și a scos din sertar o sticlă. A turnat un pahar, a băut, a astupat sticla și a pus-o la loc. - În meseria mea, a zis el, tipii duri se vând cam cu zece cenți duzina. Iar așa-zișii tipi duri vin cam douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dulapuri pentru clasoare, vechiul calendar rămăseseră toate, iar sala de așteptare era tot goală. Două muște moarte zăceau pe podea de partea ușii pe care încă scria Philip Marlowe, Birou de cercetări. Am pus o sticlă proaspătă de burbon în sertarul de jos, am clătit două pahare în chiuveta din colț și eram gata de afaceri. Numai că nu era nici o afacere. Un văr al muștelor moarte din sala de așteptare bâzâia muribund în direcția ferestrei din spatele biroului meu. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]