2,780 matches
-
cu poteci prundite. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roșie apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. 2 Intrând pe poartă, Grigore Iuga văzu în capul scării pe servitorii lui în conciliabul cu un domn străin. Feciorul, într-o livrea puțin grotescă (fantezia Nadinei), veni să-l întîmpine și-i raportă îndată că tânărul înăltuț și blond e un domn din Ardeal, că a mai fost pe-aici de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i raportă îndată că tânărul înăltuț și blond e un domn din Ardeal, că a mai fost pe-aici de câteva ori și caută pe conașul Gogu. Între timp și străinul coborâse treptele și se apropia de Iuga, iar când servitorul plecă cu trusa stăpânului, scoase pălăria și zise foarte încurcat: ― Mă recomand: Titu Herdelea, poet... Grigore răspunse numai cu un zâmbet nehotărât, care pe tânărul Herdelea îl zăpăci mai rău. Lavaliera vânătă cu picouri albe îi acoperea gulerul tare și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Încîntat!... Și află că, atunci, ești și cu mine puțin neam, cum ziceai, pentru că nevasta mea e sora lui Gogu Ionescu. Titu Herdelea dădu din cap surâzând. Cunoștea relațiile casei. Venind deseori să se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de la servitori toate amănuntele și chiar mai multe decât ar fi vrut. Lui Grigore îi plăcu înfățișarea modestă a tânărului și mai ales timiditatea lui, pe care zadarnic se silea să o ascundă. El însuși era sau cel puțin se socotea tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca Predeleanu. De-abia pe la cinci, când ajunse acasă, își aminti că dăduse întîlnire pentru ora trei tânărului transilvănean. De unde să-l mai ia acuma? Se simțea vinovat că a jignit un om care poate a crezut într-însul. Porunci servitorilor să-l reție, dacă ar reveni, sau barem să-i afle adresa. Se duse apoi la mătușă-sa, Mariuca, văduva generalului Constantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe lumea cealaltă dacă ar fi auzit că a umblat prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
case, făcute toate de bătrânul Miron și dăruite oamenilor ca să-i aibă acolo, la îndemînă. Merseră, firește, pe jos. De la Amara la Ruginoasa e o plimbare de jumătate de ceas. Titu admiră mulțimea de vite, de cai, de păsări, de servitori, de hambare imense pe picioare înalte, apoi clăile uriașe de paie și de fân, stogurile de coceni, dar fără entuziasm deosebit, ci numai ca să facă plăcere lui Grigore, care într-adevăr se bucura. De la Ruginoasa coborâră apoi până aproape de Izvoru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
L-am cules și pe el, ca să fim compania mai mare... Nu te superi? ― O, se poate? Din... Vmse să zică "dimpotrivă", își luă seama, se întrempse, ocoli mașina pe la spate, și, sărutând mâna Eugeniei, o ajută să coboare. Câțiva servitori se învîrteau să descarce lucrurile și nu știau ce să facă. Nadina observă și zise șoferului: ― Vezi, Rudolf, să nu se piarză ceva de-a coniței Jenny! Titu Herdelea stătea deoparte foarte rușinat că nimeni nu-l băga în seamă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
flori roșii tomnatice, care râdeau sub mângâierea soarelui ieșit brusc din pânzișul de nori. Când se urcă în mașină, după ce se sărutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina văzu florile și-i zise drăgălaș: ― Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se îmbulzeau să fie de folos la plecare, Titu Herdelea zări pe Petre, care dădea târcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce se despărți de Miron Iuga și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brațe și-i sărută buzele fierbinți ca flăcările. Desfăcîndu-se alene din strânsoarea lui, Nadina zîmbi: ― Cât ești de drăguț că nu... Noapte bună, Grig drag! Grigore rămase o clipă în fața ușii ce se închise. Auzi de jos șoapte și pași, servitorii care făceau puțină ordine înainte de-a se duce la odihnă. Stinse lampa ce atârna din tavan. Razele albăstrite ale lunii se îngînau cu întunericul negru. Își cunoștea prea bine drumul prin coridorul mic și îngust la dormitorul lui obișnuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Gogu împărțise în două odăița de la mijloc și instalase o baie modernă, care dădea numai spre dormitor. Din sufragerie, spre fund, un coridor ducea într-o cămăruță transformată în oficiu. Pe urmă venea bucătăria mare și mai încolo încăperile pentru servitori, în care locuia Dumitru Ciulici cu ai săi. Nadina intră fragedă și frumoasă ca o rază de soare primăvăratic, în ochii ei lucea o bucurie trandafirie. ― Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
C. Guvernatorul este personajul de statură mare din partea dreaptă a picturii. Conform canoanelor picturii egiptene, mărimea personajului este proporțională cu importanța sa. Și îmbrăcămintea albă, puțin diafană, este tipică personajelor aristocrației. Grupul de semiți (probabil amoriți) este precedat de doi servitori egipteni care poartă haine albe și sunt și ei puțin mai înalți decât asiaticii. Inscripția care se găsește în partea de sus explică scena: „Sosirea fardului negru pentru ochi adusă de treizeci și șapte de asiatici”. Barba este un semn
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în rugăciune într-un loc numit Ghetsemani, pe Muntele Măslinilor. Marcu descrie grupul care l-a arestat drept „o mulțime, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor și a bătrânilor” (14,43; cf. In 18,3: „o cohortă și servitori de la arhierei și farisei”). Acest grup știa unde se află Isus, întrucât fusese informat de Iuda Iscariotul, el însuși îi conduse la Isus (Mc 14,10-11.43-45). Ambele detalii - oamenii înarmați trimiși de mai marii preoților și preoții care oferă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
parte integrantă a poporului român, că Basarabia este pământ românesc și că revenirea ei în componența României ar fi pe deplin justificată. Anume aceste adevăruri și orientări cuprinse în Declarația de Independență irită la maximum pe actualii guvernanți și pe servitorii lor (preciza autorul în 2006 - n.ns. I. A.). Declarația de Independență nu se înscrie în strategia comunistă de transferare a Republicii Moldova într-o marionetă a Rusiei, într-un stat ostil României, întregii Europe”. În aceeași zi, de 27 august
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
șantier. Mi-au plăcut întotdeauna călătoriile în colonii. În India, cele în clasa I sunt chiar o adevărată vacanță. Gara o simțeam prietenă de câte ori scoboram din taxi și alergam vioi pe peron, cu casca maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se părea că nu cumpărasem destul "Capstan", iar amintirea unei nopți fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi spus lucruri minunate. S-a întîmplat să întîlnesc pe Lucien Metz chiar într-una din zilele când mă întorceam ― ars de soare și cu o poftă nebună de mâncare ― de la Tamluk. L-am întîlnit pe peron, în timp ce așteptam ca servitorul să-mi găsească ua taxi (venise tocmai expresul de Bombay, și era o afluență neobișnuită). Pe Lucien îl cunoscusem cu doi ani mai înainte, la Aden, când eu mă coborâsem acolo pentru câteva ceasuri, ― în drum spre India ―, iar el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de cărnoasă. Aș fi vrut să văd iarăși flori, să mă plimb pe câmpii, asemenea celor din Tamluk, să simt briză sărată sau vânt uscat de deșert, căci aburii și miresmele acelea vegetale mă înnebuniseră. Eram singur cu cei trei servitori și paznicul bungalow-ului, și când pica vreun călător, inspector la vreo plantație de iută sau departament-agent, sau negustor de ceai în drum spre China, beam împreună o sticlă de whisky. Beam în fiecare seară, cum terminam inspecțiea și veneam la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toaleta. Nu mai era nici un alb prin toată regiunea în acele luni de monsoon în toi; numai câteva familii de eurasieni, la care mă abăteam câteodată, din plictiseală, ca să mai aud vorbindu-se englezește și să bem împreună. Duminecile, în timp ce servitorii mei plecau cu trenul la Shillong după provizii, dormeam până la prânz, mă deșteptam cu capul greu și cu gura încleiată și rămâneam ziua întreagă în pat, transcriindu-mi în jurnal însemnările. Voiam să public mai târziu o carte despre adevărata
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lată, pe care o închideam noaptea cu o bară de lemn. Dedeam la o parte învelitoarea spumoasă care atârna deasupra patului și plecam să mă spăl în curte, într-o cabină de tablă care acoperea cada de ciment, în care servitorii turnau de cu seară câteva duzini de găleți cu apă. Era un ceremonial nou și reconfortant dușul acesta improvizat în mijlocul curții. Scoteam apa cu o cană și o zvârleam pe trup, tremurând tot, căci era iarnă și curtea pietruită. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să nu fiu stingherit în noua mea locuință. Când rămâneam singur, râzând de tot ceea ce îmi apărea straniu și neînțeles, primeam la fiecare ceas prăjituri și fructe, ceai cu lapte sau nuci de cocos bine curățite. Mi le aducea un servitor, cu bustul descoperit și păros, singurul cu care puteam schimba câteva cuvinte în hindusthani. Îl observasem cum privește lacom lucrurile mele, așa cum sta turcește lângă ușă și mă sorbea din ochi, neîndurîndu-se să plece, întrebîndu-mă dacă patul e destul de bun
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
balcon. ― Unde te duci? Maitreyi sta aplecată pe balustradă, într-o sari albă, de casă, părul lăsat pe umeri și brațele goale. Îi spusei că mă duc să mă plimb prin parc și să-mi cumpăr tutun. ― Poți trimite pe servitor să cumpere tutun. ― Și eu ce să fac? întrebai. ― Dacă vrei, vino sus să stăm de vorbă... Invitația aceasta mă turbură mult, pentru că, deși puteam circula liber prin toată casa, nu fusesem încă niciodată în odaia Maitreyiei. Ajunsei acolo într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gânduri. (Ciudat, nu-mi era teamă; doream numai să știu precis ce s-a întîmplat, de ce dăduse d-na Sen ordin șofeurului să ducă mașina la garaj și de ce nu puteam vedea pe Maitreyi.) La masă, când m-a chemat servitorul (de obicei mă anunța cineva al casei), am găsit pe doamna Sen și pe Maitreyi. Nu vorbeau. Voiam să par neturburat și cred că am izbutit de minune. D-na Sen îmi căuta ochii, și eu nu mi-i feream
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lume și arată tuturor curățenia ta.Fii om și ai să afli de mine în curând. Maitreyi." Era un scris împleticit, într-o englezească improvizată, cu pete de cerneală. Ascunsei repede hârtia în palmă, căci venea d-na Sen, cu servitorul, aducîndu-mi ceaiul. ― Nu pot mânca, nu pot mânca nimic, spusei eu, plângând. ― Te rog eu să iei o ceașcă de ceai, vorbi blând d-na Sen. Am crezut că întrevăd în glasul ei milă și puțină înțelegere și, amintindu-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-na Sen a ieșit pe coridor și a chemat servitorul să ridice tava. ― Pot vedea copiii înainte de a pleca? mă rugai eu cerșind. D-l Sen intră chiar atunci și-mi spuse: ― Maitreyi e puțin bolnavă, nu se poate da jos din camera ei. Apoi, adresîndu-se către doamna Sen: ― Cheamă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
l-a trezit în el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de copii, când, zărind-o, s-a smuls din mâna mamei și a luat-o la goană pe scara de lemn, speriindu-i pe cei dimprejur, părinți și servitori, care s au repezit cu toții după micul fugar, în pericol să-și spargă capul pe trepte. De ce fugea atât de înspăimântat ? Nu ar putea s-o spună nici acum cu exactitate, ține însă bine minte spaima ce-l cuprinsese privind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu șervetul de olandă, și ea... L-a lăsat cu șervetul ca să se amuze, dar Sophie oare de ce l-a lăsat ? Pentru că deodată a izbucnit : — Dar pentru Dumnezeu, scoate-ți-l odată, am ajuns de minunea lumii ! Facem spectacol cu servitorii ! Adevărul este că Sophie nu știe de glumă ! — Haaai, Ștefan, a miorlăit ea din nou, măcar la Sinaia, măcar o săptămână... — Ei, poftim, pufnise el. V-am spus că nu poate fi vorba de vilegiatură în vara aceasta... Și începuse
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iarăși te întrebi : cât adevăr există în imaginile prin care ceilalți ne descriu - unii, altora - cu o tandră sau cu o batjocoritoare ironie ? Căci să nu ne facem iluzii : în permanență se vorbește despre noi ! Conversația lacomă a prietenilor, flecăreala servitorilor, evaluarea noastră ca oameni, eficienți sau nu, de partid, nouveautés-urile din saloane unde niciodată nu am pus piciorul... Așadar, te întrebi, iarăși, o veche obsesie de a ta : cât adevăr există în fiece imagine pe care ceilalți o culeg întâmplător
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]