7,518 matches
-
mi-am dorit întotdeauna și n-am avut curaj înainte de moartea dintâi, am să fac de acum înainte: rămân cu El. Și dacă El va fi înălțat, o să ne atragă la El. Pe mine și pe surorile mele. ....Mi-e sete. Mereu mi-e sete. Și nu-mi poate potoli setea asta nimeni decât El. Voi privi până la sfârșit fața Lui și voi răspândi cât pot lumina Lui. Până la sfârșit. Fiindcă Lumina nu are sfârșit și nici iubirea Lui. * ...așa că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și n-am avut curaj înainte de moartea dintâi, am să fac de acum înainte: rămân cu El. Și dacă El va fi înălțat, o să ne atragă la El. Pe mine și pe surorile mele. ....Mi-e sete. Mereu mi-e sete. Și nu-mi poate potoli setea asta nimeni decât El. Voi privi până la sfârșit fața Lui și voi răspândi cât pot lumina Lui. Până la sfârșit. Fiindcă Lumina nu are sfârșit și nici iubirea Lui. * ...așa că eu am rămas acasă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
moartea dintâi, am să fac de acum înainte: rămân cu El. Și dacă El va fi înălțat, o să ne atragă la El. Pe mine și pe surorile mele. ....Mi-e sete. Mereu mi-e sete. Și nu-mi poate potoli setea asta nimeni decât El. Voi privi până la sfârșit fața Lui și voi răspândi cât pot lumina Lui. Până la sfârșit. Fiindcă Lumina nu are sfârșit și nici iubirea Lui. * ...așa că eu am rămas acasă, să-i aștept pe amândoi. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lor este împărăția cerurilor..." Uite, vezi am auzit multe de la El atunci. Nu ți le pot spune, acuma, pe toate. Poate că nu-mi sar pe buze... Știi, vorbele Lui apar numai atunci când ai nevoie de ele... când ți-e sete și foame de Cuvântul Lui... Vorbele astea mi-au răsărit în gând pentru tine. Ți-e dor de ai tăi și nimic și nimeni nu-ți umple golul: ai face orice, te căznești să te trezești ca dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Filip 1 august 2012 Hanul cercetașului ― Cine bate În poarta hanului cu așa Înverșunare la ceas de noapte? - s-a auzit Întrebând glas de oștean. ― Oameni buni. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, cel mai rău, ne omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de stejar. ― Cine bate În poartă cu atâta Înverșunare la așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut al lui Petrică. ― Oameni buni, măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a prins rând la vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un pesmet și o Înghițitură de apă, fiindcă rom am mai gustat noi când simțeam că ne pătrunde frigul În oase... În acest loc al povestirii, Petrică s-a oprit. A dus ulcica la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare rău după pumnalul meu” - l-am auzit vorbind pe Păpădie. „Da’ ce s-a Întâmplat cu el?” - l-am Întrebat. „Păi, mai săreau <comandiriiă În aer dacă nu priponeam Încărcătura cu pumnalul În firul șoselei? Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văzut ieri. Aceiași țărani care vin după vreascuri sau după câte o creangă mai acătării și atât” - a raportat Păpădie. Ne aflam deja În plină amiază. Așteptam părerea lui Toader. „Tare mă tem că v-a cam ajuns foamea și setea. Cred că Înainte de a pleca mai departe ar fi bine să luați ceva În gură. Altfel nu mai ajungem <acasăă cât Îi hăul și dudăul - a vorbit Toader printre icnete de durere. ― Iote că durerile nu i-o luat mințile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică. ― Dacă Îți avea răbdare, că bunîvoință aveți, slavă Domnului, oi povesti și eu ceva. Dacă nu, oi tăce’ șî gata. N-a fi nici o supărare... ― L-om ruga pe nenea Mitru să nu ne lase cu gura arsă de sete, iar scumpa mea soție va avea grijă să nu ziceți că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai veselă ca de obicei. După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe fundul canistrei celea. ― Mai este ceva apă. Mai sunt și câteva coji de pâine - mi-a răspuns Drâmbă oftând. ― N-o să vă vină să credeți, dar În starea aceea, cu inima În gât, uitam și de foame și de sete. Peste noapte, ne impuneam să dormim, ca să ne refacem cât de cât. Îl vedeam pe colegul meu cât a slăbit. Fluturau bulendrele pe el ca pe prepeleac. Și cum spuneam, mecanicul a venit și a trecut fără nici un pericol pentru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-și scape biciul din mână. Ce tot bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind pe șoseaua plină de pietre. La deadul Vasile am fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai spui și la alții, că se lasă cu cântec... Știi cum e omul nostru... Te pârăște, fiindcă-i place să-ți facă rău. Nu cumva și tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o reteză Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
paharul lângă sticla cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic să iasă. Dar, în momentul când trecu pe lângă Tarbacea, acesta își ridică fulgerător în aer mâna stângă, în care ținea ziarul "Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
indiferent ce a fost, senzațiile care îl împresoară îl strâng într-un cerc de foc și au rămas secretul lui erotic pentru tot restul vieții. Femeia aceea ciudată și fără nume a intuit și satisfăcut toate dorințele lui nemărturisite, toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
păcate, apa era cea care ne lipsea cel mai mult, căci era distribuită cu multă zgârcenie și de cele mai multe ori avea gust de petrol. Artenie ne-a sfătuit să nu ne atingem de heringi dacă vrem să nu murim de sete ci să-i păstrăm pentru unde vom avea mai multă apă. Așa am și făcut, deși foamea ne rodea tuturor măruntaiele. Pentru copii, bătrânul a mai scos, doar el știa de unde, un colac mare de pâine albă, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca și ceaiul din cești. Nu știam ce oră a zilei este, nu simțeam nici foame, nici sete, nici frig, nici cald. Cred că dacă tăiai o bucată din mine sau îmi smulgeai o mână sau un picior aș fi rămas la fel de inertă. Totuși, în răstimpuri, un fel de arc metalic mă împingea spre Gerhard, căruia îi țipam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când flămânzesc copiii, că cei mititei umblă unși cu mizerii din cap și până la picioare, până vine Nera și-i linge și pe dinainte, și pe dinapoi, și pe la nas, și la guriță... În timp ce vaca rage de foame și de sete în miezul zilei, ea doarme cu gura căscată, cu copilul alături, iar roiul de muște îi punctează obrazul și nasul în voie. Și așa vacile îmi înțarcă înainte de vreme și trebuie să le schimb după primul vițel. Deși îi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
săturat să-i supraveghez cu o armată de poteră! Că avem alte treburi mult mai importante și mai urgente la ordinea zilei. La ocnă poate să strige cât o vrea că îi este frig și rabdă de foame și de sete... Gata! S-a zis cu agitația împotriva ordinii de drept, mă Cucuvaie sinistră! Iaca-kaca! Te-ai speriat că-ți schimb eu ordinea?! Mie dă-mi numai ceva semințe de mei și un biscuit fărămițat și poți să dormi liniștit... Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceva mai bine dotat, cu multă pasiune și de o tandrețe care amintește de amorezii medievali! O noapte cu el valorează cât un an de nopți cu tine... Bine, dar astea toate nu țin de foame, Iosefina! Și nici de sete, după câte s-ar părea! Ce știi tu, Paraschive! Astea toate stâmpără setea de iubire, omule! Că fără mâncare se poate trăi, dar fără iubire, nu și nu, de șapte ori nu, omule! Apreciez sinceritatea, dar detest inepția gândurilor tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de amorezii medievali! O noapte cu el valorează cât un an de nopți cu tine... Bine, dar astea toate nu țin de foame, Iosefina! Și nici de sete, după câte s-ar părea! Ce știi tu, Paraschive! Astea toate stâmpără setea de iubire, omule! Că fără mâncare se poate trăi, dar fără iubire, nu și nu, de șapte ori nu, omule! Apreciez sinceritatea, dar detest inepția gândurilor tale... Că iubirea nu-i un fel de ciulama pe care s-o mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină. Prințul îi răspunse respectuos la salut și o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și las-o și pe ea să facă la fel. Tu știi că ai dreptate?! Exclamă luminat. Îți mulțumesc. Noapte bună! Odihnește-te. Nu-și iubea soția. Nu se iubeau. Cumva îmi era milă de ei, cumva le invidiam libertatea. Setea asta a lor de viață era esența și blestemul lor totodată. Așa cum viața mea era tocmai cel ce îmi dădu viață. Soția lui Eduard era puțin cam sărită de pe fix. Țin minte că și în timpul prânzului din ziua respectivă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
suferise acel tânăr, cu pielea fragedă, cu față de tânăr și suflet de bărbat? Și el era încă în floarea vârstei, în putere pentru încă multă vreme. Unul era misterios, tăcut, poate cam trist, dar își simțea din plin tinerețea, vitalitate, setea de viață. Era atrăgător, avea succes la femei cu acel look aspru și tandru în același timp, cu un touché de lirism, simțire potică. Se vedea că era un om la locul său, independent, puternic, capabil chiar de a filozofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]