3,720 matches
-
mie de ani domni oftatul?!» „Tocmai îmi povestea ce spaimă trăsese cu o seară în urmă”, continuă Eli. „în timp ce ieșise la plimbare cu Lupo, care s-a încăierat cu un cățel mic și impertinent, fiind pe punctul de a-l sfâșia. Cu mare greutate i-a putut despărți.” „Îmi mărturisea că, pentru o secundă, a avut impresia că i-ar fi stat inima-n loc, lucru care l-a speriat de moarte”, adăugă Eli, gânditoare. „Apoi a pufnit în râs și
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
uităm că unitatea este una și globalizarea este alta , iar globalizarea, cel puțin în modul în care este percepută astăzi, nu va putea să asigure unitatea și supraviețuirea lumii. Noi am făcut deja experiența unei globalizări forțate (comunismul), care a sfâșiat și mai mult unitatea lumii. De aceea, când suntem nevoiți să ne confruntăm tot cu o globalizare, chiar dacă de data aceasta este la nivel regional, este normal să nu mai avem încredere și să fim precauți, încercând împreună să lămurim
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
căutat și găsit libertatea în arta literelor și cântecului. S-au născut cu har pentru aceasta, dar roadele harului, dacă nu ar fi fost apărate, s-ar fi uscat din floare. Se-așteaptă ninsorile peste România răzbătută de Prut, nu sfâșiată de el! Crăciunul e pe drum. El ne face dor de o „galbenă gutuie” și de artiștii care i-au scris gutuii poemul duios, cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, când
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
în tot felul și modul, de dimineața și până seara; dar ei înșiși s-au declarat învinși, ne mai având ce sa-i mai facă și se mirau că mai poate să respire, întreg trupul ei fiind de jur împrejur sfâșiat și deschis de lovituri, ei, mărturisind că un singur chin de felul acesta era suficient ca să-i aducă sfârșitul, fără să mai fie ne¬voie de atâtea alte multe chinuri. Dar fericita, ca un viteaz atlet, își reînnoia puterile prin
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
o dorință se zbate Vrem liniște-n suflet, visăm la o viață mai bună. Copiii ne pleacă, batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere... Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi n-avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri
SĂTUI DE MINCIUNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351794_a_353123]
-
Dacă ar fi să comparăm momentul actual cu ceea ce exista în urmă cu 20 de ani, răspunsul ar fi ușor de dat. Perioada postdecembristă a adus cu sine mult așteptata eliberare din normele rigide ale comunismului. Corsetul cenzurii a fost sfâșiat și aruncat deoparte. Literatura (cultura, în general), care până atunci fusese instrument de propagandă după model sovietic, se vede dintr-o dată liberă. Se produce, în câțiva ani, o explozie a romanelor-mărturie despre comunism și nu numai, plaja tematică fiind nesfârșită
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
Nimic nu mai seamănă cu ceea ce lăsase în urmă, totul era pericol și suspiciune, iar moartea pândea, la fel ca și în lagăr, la orice colț, fiindcă războiul nu se terminase încă. Un timp devine prizonier în propria sa casă, sfâșiat de amintiri, dar și la cheremul unei ocupante abuzive a locuinței, o „țigancă” cam bizară și greu de descifrat, ființă ce emană un farmec misterios, balansând între bunăvoință, amenințare sau compasiune, dar și o posibilă trădare, totuși un personaj fascinant
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
degetele lungi și fine de pianist și începu să o roage: - Dia, te rog! Nu te-am rugat niciodată nimic până acum! Te rog! Nu pot avea acum un copil! - Acum? Poate... altcândva? Încerca să ignore durerea mută care îi sfâșia sufletul și să potrivească informațiile, așa încât să înțeleagă unde e problema și ce naiba se întampla cu el. - Nici acum, nici altcândva, răbufni, lăsându-i mâinile să-i cadă pe lângă trup. Nu doresc să am copii cu tine! Nu ți-am
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
diminuat, trăim o viață complexă și haotică în care manifestările de cinism și răutate a unor oameni sunt vizibile. Și-mi vin în minte versurile lui Eminescu care se pliază perfect acestei categorii de oameni-politicieni : „Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară,/ Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,/ Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,/ Ca să nu s-arate - odată ce sunteți - niște mișei!/ Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire;Virtutea? e-o nerozie
BUNĂTATE VS. RĂUTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352254_a_353583]
-
libertate! Cât i-o fi fost de greu artistei Angela Ciochină, la pat! Și cât i-o mai fi și azi de greu, chiar dacă starea ei generală de sănătate are progrese favorabile. Aunsese la suprimarea dreptului la omenie, chinurile îi sfâșiaseră nu numai corpul ci și demnitatea. Condițiile de îngrijire personală erau inexistente. Pe deasupra, o rudă apropiată, pare-se s-a avântat într-o lăcomie câineasacă, prădând-o de ce avea și dându-i cu gamela, ca osânditului! Ce-a însemnat pentru
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
computer, compune melodii și își ține în activitate trează continuu conștiința, sperând neîncetat să cânte iarăși. A fost o stea a muzicii ușoare românești, a trăit ani frumoși și luminoși în soarele tinereții și scenei. Dar a fost și nefericită, sfâșiată de dureri fizice, sfâșiată de chinurile morale ale trădării, singurătății, dezamăgirii... a fost prădată, a fost uitată, a fost ocolită... dar a trecut peste toate și azi se îmbărbătează cu propriile forțe și tinde să se întoarcă la cântec! „De
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
își ține în activitate trează continuu conștiința, sperând neîncetat să cânte iarăși. A fost o stea a muzicii ușoare românești, a trăit ani frumoși și luminoși în soarele tinereții și scenei. Dar a fost și nefericită, sfâșiată de dureri fizice, sfâșiată de chinurile morale ale trădării, singurătății, dezamăgirii... a fost prădată, a fost uitată, a fost ocolită... dar a trecut peste toate și azi se îmbărbătează cu propriile forțe și tinde să se întoarcă la cântec! „De Angela Ciochină”, scrie prezentatorul
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
au scos ochii, altora li s-au tăiat mădularele, unora mâinile, altora picioarele, pe altii i-a ars focul deodată iar pe unii încetul cu încetul; alții au fost înecați în râuri iar alții în mare; pe unii i-au sfâșiat de vii fiarele sălbatice că pe niște făcători de rele, iar pe alții prin noi meșteșuguri, i-au mâncat înainte de a muri, păsările răpitoare. Și într-un cuvânt, cine ar putea să spună toate felurile de chinuri născocite împotriva lor
LIVADA DUHOVNICEASCA (23) de ION UNTARU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352383_a_353712]
-
car și cai de foc, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie un vârtej de vânt la cer. Iar Elisei se uita și striga: Și apoi nu l-a mai văzut.” Și apucându-și hainele le-a sfâșiat în două. Apoi apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi și s-a oprit pe malul Iordanului. Din cele menționate mai sus și în versetele următoare, respectiv 14-16 se observă că Elisei a primit Duhul
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
Publicat în: Ediția nr. 1232 din 16 mai 2014 Toate Articolele Autorului Atunci când o ființă iubită ne părăsește pentru totdeauna, urmându-și calea spre stele, în acele momente simțim cum ne fuge pământul de sub picioare... Fără să ne dăm seama, sfâșiați de durere, o căutăm mereu, însă oricât am vrea să o găsim din nou, nu o vom mai găsi niciodată... Ii strigăm numele, dar oricât de tare am striga și oricât ne-am ruga să se întoarcă la noi, ea
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
oricât ne-am ruga să se întoarcă la noi, ea nu ne va mai putea auzi... Nimeni nu ne poate ajuta în acele momente de durere. Nici un cuvânt de mângâiere nu ne va elibera de acel sentiment necruțător... care ne sfâșie inima în bucăți... Ne-am dori să strigăm tot amarul din nou și căutăm, răpuși de durerea interioară, să găsim un vinovat... Nimeni nu ne poate alina durerea ce ne macină fibră cu fibră! Nici un cuvânt de mângâiere nu poate
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
prin poieni de albăstrele, Doamne, ce frumos era, tremura prin aer vântul, luna-n pânze aurii , stampă pe-un pământ tăcut, își vărsase tot năduful peste fericirea noastră, muza mea patetică se-anina de umbra-mi vie și cu pieptul sfâșiat de atâtea amintiri deschidea cenușa vremii aprinzând focuri mocninde; ne-amăgeam cu vorbe dulci și săruturi otrăvite, eram parcă-ntr-un miraj când se reîntorc ecouri din întâia-mpreunare când eram topiți pe jar și înfășurați în noapte ca într-
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
să ardă, pe de-antregul, conglomeratul de imagini și de forță pasională a expresiei, făcîndu-l pe cititor complice raportului dintre fiorul lirc și harul poetei. (Maria Diana Popescu) CARMEN TANIA GRIGORE POEME Camera mea Camera mea poate fi agresivă uneori, îmi sfâșie cuvintele, îmi rupe singurătatea, pândește momentul în care îngenunchez și adorm cu fruntea topită în pagina tensionată ca și o pâine prin care aleargă mirese nevrotice, cu voalul inflamat de reziduuri fetale. camera mea are gheare cât un divorț malformat
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
de la galbenul pal, până la roșul intens al anumitor copaci, care se iveau pe alocuri aidoma unor vâlvătăi de foc. De-o parte drumul era flancat de munte, de pe versantul stâncos și abrupt al acestuia înclinându-se arbuști cu ramurile dedesubt sfâșiate de vehiculele în trecere. De cealaltă parte a drumului curgea printre bolovani uriași, năruiți din înălțimi, un pârâu, poluat în răstimpuri de reziduurile exploatării forestiere din amonte. Ultimele camioane încărcate cu bușteni se grăbeau spre destinația lor, pentru ca șoferii să
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
imaginației și inspirației. Deprinderea înțelesului frumuseții și tainei versului devine stare emoțională care dă omogenitate poemului, acolo unde tăcerea se oprește admirativ: „Cine a stârnit vijelia aceea/ nimeni nu știe./ Bătrânii caiși și-au clătinat/ cu-nfricoșare/ pletele albe,/ și-au sfâșiat pleoapele melcii/ de pereții fântânii./ Argintul din lacrima lor/ a sporit curcubeul/ pe care, orbi/ și bezmetici,/ nu apucaseră măcar să-l zărească./ Pentru că erau muți/ și năuciți/ de dangătul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat în lebede.// Astfel
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis,/ Veni-va curând și-nălțarea -/ori,/ poate, căderea-n abis?/ Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu.// Și totuși nige,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu.” Pasărea Phoenix este „verticală nălucă/ spre nemărginire”, în glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi din argintul izvorului” („Credeam”); „Mâinile tale -/ stele
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
Pasărea Phoenix este „verticală nălucă/ spre nemărginire”, în glasul cerbului se ascunde un „violoncel/ cu corzi din argintul izvorului” („Credeam”); „Mâinile tale -/ stele de mare -,/ fildeș solar/ fremătând cu mirare” („Obsesie”); „Inima -/ amforă plesnită/ în cenușa dimineții” („Relicvă”); „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii” („Între oglinzi”); „Lacrima de argint/ despică liniștea oglinzii,/ sărând ochiul întors al luntrașului.” („20 iulie”); „Decât crinul imperial/ nu-i mai prejos floarea scaiului,/ nici firul ierbii decât sabia de Damasc” („Visând Altamira”). Sobrietatea gândirii, vulcanică și captivantă
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
din negrul meu păr/ respiră, în noapte,/ catrene.//...// Mânzul cel alb nechează a drum,/ în vatra plesnită a iernii,/ acum,/ întreg a rămas doar pocalul/ cu urma subțire a buzei de scrum.” („A sare miroase petala de măr”); „Strigătul cocoșului/ sfâșie pleoapa grea/ a dimineții./ Complici,/ el și ea/ se întorc/ fiecare/ pe altă parte.” („Clovnii de ceară”); „norocul meu se plimbă prin târg/ cu laba ruptă,/ de inimă nu mai vorbesc./ Ar cumpăra și el un suflet, da',/ de unde nu
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
analizând cartea lui Mircea! Oare care este satul-buric de lume, la care se referă? Adămușul ivirii sale pe lume? Satul, în general, ca formațiune de organizare socială? Sau satul Daciei preistorice, cea de dinainte de Marele Potop, când mările încă nu sfâșiaseră Pământul? Eu cred că, printre rânduri dacă știm să citim, le găsim pe toate, la un loc! E drept, cel care scrie, profesor și militar, adunați într-o singură ființă, se transformă în țăranul simplu și curat, care întoarce la
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
tot clerul Noi, cei ahtiați de viciu Scrie-ni-se iar trecutul În istoria uitării Între frați de sânge, Prutul Plânge malu-nstrăinării Au sosit maeștrii fricii Zilnic printre noi sunt. Și e, Că pândesc iar veneticii Trupul țării să-l sfâșie Și tot caută protecții Cum o fac de-atâția ani La stăpânii lumii, lecții Oferindu-le pe bani Și tot caută zâzanii Dacă asta li-i menirea Că-ntâi cer drepturi și danii Să-și lucreze rătăcirea Rătăcire care doare
IARTĂ DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351441_a_352770]