159,175 matches
-
scump, dar uneori scaunele erau stricate și o durea spatele, și nici nu știa dacă o să-i placă filmul. Iar dacă nu-i plăcea nu putea face ca la televizor, să schimbe canalul sau să închidă, trebuia să rabde până la sfârșit, ori să plece. Și era mare păcat să plece de la mijloc, i se întâmplase deja de mai multe ori. De asta nu se ducea la cinema. La televizor se uita destul de mult, bineînțeles, dar mai tare îi plăcea să meargă
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
copiii, pleacă de acasă cu noaptea în cap și se întorc tot noaptea. Câtă vreme ea scăpase de alergătură, avea tot timpul la dispoziție. E adevărat că în unele zile vremea trecea mai greu, chiar dacă se uita la televizor până la sfârșit, fiindcă nu mai avea ochi buni ca să tricoteze. Sigur că pierduse multe lucruri o dată cu trecerea anilor, în parte chiar vederea, și mult din sănătate. Dar mai ales oameni, Jacinto mai întâi de toate, și pe urmă practic toți prietenii și
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească Dumnezeu și pe cei mai răi oameni din lume să fie instalați la d-rul Sutu, că fiecare va avea sfârșitul iubitului meu frate.” Finalul consuna cu Înțelegerea situației de către redactorii de la Universul. În acest sens, noi, astăzi, putem judeca invers: nu e vina stabilimentului că ținea laolaltă nebuni cuminți și furioși ci, dacă e să căutăm vină morală, este a
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
lui cu cele ale specialiștilor care vor lua cuvântul mai tarziu ar fi, totuși. Am În vedere ultimele cuvinte ale lui Eminescu:” Asta m-a omorât!”: ar Însemna că au mai fost și altele decât asta. Este posibil ca pe la sfârșitul lui mai poetul să fi fost atins cu „pietricica”, să fi rezultat „erizipelul” fără importanță pe care medicii Îl raportează În amintirile lor iar acum, la sfârșit, să fi survenit lovitură mortală, data de acelasi, dar de aproape și de
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Însemna că au mai fost și altele decât asta. Este posibil ca pe la sfârșitul lui mai poetul să fi fost atins cu „pietricica”, să fi rezultat „erizipelul” fără importanță pe care medicii Îl raportează În amintirile lor iar acum, la sfârșit, să fi survenit lovitură mortală, data de acelasi, dar de aproape și de data aceasta cu o cărămidă (care este scoasă din discuție de către aceiași medici, vezi vorbele lui Sutu: „ne-a spus să tăcem, să nu se audă vorba
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă: de dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează fiecărui cititor invitația explicită la dezlegarea tainei
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
pe căciulă. Îndelungă vreme, poate, în sufletul său s-a dat, crâncenă, bătălia cu diavolul și casierul a găsit în sine forța să se opună impulsului de a sustrage bani. Treptat, resursele de rezistență la ispită se apropie însă de sfârșit și el realizează că salvarea nu mai poate veni decât din afară, având un chip și un nume: inspectorii de control care îi pot transmite spaima de a fi divulgat ca delapidator, determinându-l astfel să renunțe la intenția de
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
8) și jurnalist (a scris la Timpul și la Monitorul de Iași), dar și un sociolog de perspectivă, în prezent lector doctorand la Catedra de Sociologie și Asistență socială a Facultății de Filozofie din cadrul Universității „Al.I. Cuza“ din Iași. Sfârșitul anului trecut i-a adus publicarea a două studii. Primul dintre ele, Povestirile vieții. Teorie și documente este o culegere de istorii orale, documentele fiind susținute îndeaproape de aspecte teoretice, comentarii și o critică a acestui tip de cercetare foarte
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
Gheorghe Grigurcu Către sfîrșitul anilor ’50, cînd, student fiind la Cluj, revista Steaua îmi tipărea cu parcimonie versuri și recenzii, întîlneam în paginile prestigioasei reviste numele unei tinere poete care mi-a atras numaidecît atenția: Sina Dănciulescu. Tușele sigure ale începătoarelor sale stihuri indicau
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
au devenit, Baconsky și Petre Stoica, evoluînd către capitală, s-au înscris pe ambițioase orbite proprii. Leonida Neamțu, socotit de autorul Fluxului memoriei drept o mare speranță a poeziei noastre, a renunțat bizar la poezie, cu mult înaintea prematurului său sfîrșit, în favoarea romanului de aventuri, iar Sina Dănciulescu (născută în 1934) a intrat într-un nemeritat con de umbră. Avem impresia că numele d-sale e pentru tinerele promoții de literați ca și necunoscut. O ediție ce pare completă a creației
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
din București, unde i-a speculat mai ales corporalitatea expresivă. Aici, n-am înțeles exact de ce a fost nevoie de Marius Manole. Tehnica rostirii, situarea în personajul complicat și complex îl pun în dificultate clară. De la început și pînă la sfîrșit își spune replicile în aceeași notă, cu o voce ușor falsă, fără să aibă nuanțe, să marcheze treceri de la o stare la alta, de la o relație la alta, de la un personaj la altul. Piesa nu e un basm, este o
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
celor ale nazismului) nu au fost selectate programatic în virtutea apartenenței la o rasă. Printre milioanele de nevinovați uciși de Stalin presupun că cei mai mulți au fost ruși, iar Maniu, Gheorghe Brătianu ori Lucrețiu Pătrășcanu au fost închiși și și-au găsit sfîrșitul în temnițele comuniste din alte cauze decît apartenența lor la etnia română. Firește aceasta nu schimbă în nici un fel natura criminală a ideologiei comuniste. Regimurile fascist și comunist sunt cele mai sinistre experimente politice ale secolului XX. Categoric, ele trebuie
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
pe ecran, filmul analizează nu fizica, ci metafizica faptului divers. Diagnosticul cel mai exact îi aparține lui Pintilie: “Istoria filmului e istoria desfășurării unei deposedări integrale, pe care un om o exercită asupra altui om. De la începutul și pînă la sfîrșitul filmului, Flo îl deposedează pe Niki de absolut toate valorile fizice, morale și spirituale care constituie sistemul său de referință (din nou microcosmosul reproduce macrocosmosul: nu asta se întîmplă, în bună parte, cu lumea românească de după ’89? -n.n.), imaginea
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
spre teatrul “Tony Bulandra” din Tîrgoviște, într-o după-amiază pustie de duminică, m-am gîndit pe îndelete ce an bun a avut regizorul Mihai Măniuțiu. Meditația mi-a produs-o chiar motivul voiajului, Bachantele, un spectacol montat de el la sfîrșitul anului trecut în acest loc bun despre care am mai vorbit. N-am apucat să văd Alcesta de la Teatrul Național din Cluj. Experimentul lui Iov de la Sibiu și Tragica istorie a Doctorului Faust de la Teatrul Maghiar din Cluj, de pildă
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
a secolului al XX-lea și, mai ales, pentru primii ani de după instalarea „puterii populare”. Practic, nu există nici un studiu critic demn de luat în considerare, referitor la această perioadă. Explicațiile acestei situații sînt cît se poate de simple. Spre sfîrșitul perioadei comuniste criticii aveau toate motivele să evite în marile sinteze referirile la perioada proletcultismului frenetic de la începutul anilor ’50. Pe de o parte, nu era nimic de recuperat din punct de vedere artistic, toate produsele acelui moment fiind nule
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
obligația dezagreabilă de a parcurge cîteva mii de pagini de dejecții literare pentru a umple cele cîteva pagini albe ale literaturii române din secolul XX. Efortul său se cuvine salutat, chiar dacă ultima sa concluzie este și a noastră: „Totuși, la sfîrșitul acestui volum, îngrețoșat de amploarea degradării poeziei și uimit de întinderea infecției, pot spune că aș fi preferat să dedic fenomenului doar cîteva rînduri” (p. 159) Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. Poezia I, Editura Fundației Pro, București, 2003, 160
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
pe care abia dacă le vedem consemnate la rubricile de anunțuri și uneori nici acolo. O carte bună care nu a reținut atenția cronicarilor literari, cu o excepție, este romanul Țarcul de Costache Anton, apărut la Editura „Cartea Românească” la sfârșitul lui 2002. Excepția o constituie Nicolae Bârna, care i-a dedicat un comentariu atent în „Viața românească” (nr. 10/2003). Alte ecouri, după știința mea, Țarcul nu a înregistrat. Și este totuși o carte „de ținută”, „scrisă bine, frumos, limpede
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
o carte matură a prozei noastre contemporane”, „un roman dens” (v. în Fereastra criticului, 1987). Dar amândouă versiunile avuseseră de suportat agresiunea cenzurii, autorul văzându-se constrâns să elimine părți din textul originar și să facă și alte schimbări. În sfârșit, a treia versiune, Țarcul, reprezintă forma restaurată a acestui roman a cărui scriere și rescriere s-a întins pe durata a trei decenii. Bine ar fi fost ca autorul (sau editura) să ne fi prezentat într-o notă însoțitoare, oricât
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
rând se confesează, coborând fiecare, pe firul trecutului propriu, până la cele mai vechi amintiri. Evocă evenimente, experiențe pe care le-au trăit în planuri separate, în lumi paralele, neconvergente, s-ar fi zis, căci astfel îi apar cititorului până către sfârșitul romanului, când perspectiva oarecum se schimbă. Începe să se vadă că există legături între lumile celor doi, între evenimentele pe care ei mental le reconstituie, între experiențele lor omenești, legături purtătoare de sens. Dar să vedem mai de aproape ce
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
de urmărit și alte linii tematice în scrierea de față care este și un roman al crizelor adolescenței, al realizării destinului creator, al familiei, al bolii, al rupturii dintre generații și poate de aici și acea senzație de supradozare de la sfârșitul lecturii. Autorul și-a pus în joc toate mizele, năzuind la o împlinire literară de anvergură. În urmă cu patru decenii, un roman pentru tineret, Seri albastre, îl făcuse scriitor popular pe Costache Anton, concurent redutabil al unui C. Chiriță
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
articulat al alianței a eșuat din cauza egoismelor concurente. După succesul relativ din alegerile din 1996 actul de guvernare n-a fost la înălțimea așteptărilor - n-a reușit să producă ruptura definitivă de sistemul pe care Moscova l-a impus la sfârșitul războiului prin forța armelor - tocmai datorită slăbiciunii partidelor componente ale coaliției. Cum se prezintă azi situația? Partidul de guvernământ care, înghițind PSDR, și-a dobândit o recunoaștere internațională pe care n-o spera, este departe de a fi un partid
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
situație inedită: afirmarea unui singur centru de putere, cu toate consecințele lipsei de alternativă. Destrămarea superputerii comuniste (reprezentate de URSS) era, totuși, previzibilă, sistemul reprezentat de ea pierzând, vizibil, de câteva decenii bătălia pentru eficiență socială și economică. Încă de la sfârșitul anilor ’80, lumea liberă (Occidentul) își demonstrase capacitatea de a rezolva problemele vizate întotdeauna de umanitate: stabilitatea socială bazată pe creșterea economică, libertatea individuală și, până la un punct, dreptatea. Competiția tehnologică în domeniul înarmării, declanșată de fostul președinte al SUA
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
mileniului trei, mulți dintre ei au căutat să imagineze un nou proiect, din care să fie eliminate tarele „sângerosului secol XX”. De la o separare a culturilor și precipitarea lor într-o competiție de tip nou (dominată de raportul Nord-Sud), până la „sfârșitul istoriei” (în sensul generalizării democrației de tip occidental, care exclude conform teoriei lui Michael Doyle rezolvarea pe calea armelor a competiției), au fost propuse diverse soluții de reechilibrare, de reconstrucție a ansamblului planetar. Dar nici Samuel Huntington - teoreticianul conflictului culturilor
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
sistem, superior tuturor construcțiilor sociale de până acum în proba istoriei? La începutul secolului XXI supremația SUA pare de necontestat și voința ei de a modela într-un fel anume lumea de nestăvilit. Emmanuel Todd este unul dintre contestatari. În Sfârșitul Imperiului. Eseu despre descompunerea sistemului american, el se lansează într-o paradoxală demonstrare a declinului Americii, sesizabil mai ales după atentatele din 11 septembrie 2001 care au fost motivul (pretextul?!) asumării pe față a destinului imperial, a rolului de unic
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
cum își va justifica ea dominația într-o lume a democrației liberale? Emmanuel Todd crede că nu. SUA nu au altă justificare pentru dominarea imperială a lumii decât întreținerea unor mituri tutelare precum cel al terorismului universal. O lume, în sfârșit, stabilizată și democratizată este amenințată de agresivitatea unor culturi primitive, de barbaria indusă de acestea, ce poate transforma oricând progresul în regres, ce poate duce la reîntoarcerea la haosul confruntărilor specifice secolelor XIX și XX. O superputere care să blocheze
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]