1,223 matches
-
Mi-am dat seama că, pe măsură ce trece timpul, ceilalți vor deveni mai mulți și mai puternici și integritatea mentală a celui care îi găzduiește va fi compromisă cândva. Eu sunt aici ca o garanție a acelei integrități. Eu nu sunt Sfetnic și nici nu doresc să fiu. Eu sunt arbitrul care are grijă ca regulile să fie respectate." " Nu cred că este nevoie de tine. M-am descurcat singur cu Sfetnicii." "Scumpul meu... Sfetnicii sunt atât o binecuvântare, cât și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aici ca o garanție a acelei integrități. Eu nu sunt Sfetnic și nici nu doresc să fiu. Eu sunt arbitrul care are grijă ca regulile să fie respectate." " Nu cred că este nevoie de tine. M-am descurcat singur cu Sfetnicii." "Scumpul meu... Sfetnicii sunt atât o binecuvântare, cât și un blestem. Te pot ajuta enorm. Cu toate acestea, scopul lor este să te dirijeze. Ei vor controlul. Nu se pot abține. Le este foame de viață și nu pot lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
garanție a acelei integrități. Eu nu sunt Sfetnic și nici nu doresc să fiu. Eu sunt arbitrul care are grijă ca regulile să fie respectate." " Nu cred că este nevoie de tine. M-am descurcat singur cu Sfetnicii." "Scumpul meu... Sfetnicii sunt atât o binecuvântare, cât și un blestem. Te pot ajuta enorm. Cu toate acestea, scopul lor este să te dirijeze. Ei vor controlul. Nu se pot abține. Le este foame de viață și nu pot lupta împotriva acesteia. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trecut, ei ar fi devenit mai puternici și tu mai slab și la un moment dat, nu i-ai mai fi putut ține în frâu." " Atunci, presupun că ar trebui să-ți spun "Bine ai venit!"" "Mulțumesc." Un Paznic... întâi Sfetnici, apoi nemuritori, profesori care dispar în aer, comploturi vechi de când lumea, Cronicarul... și să nu uităm piesa de rezistență: mă pot vaporiza și citi mințile celorlalți. Super! Și când te gândești că acum câteva zile eram normal... Am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în glas: Cel ce aduce ploaia? Mă oprii când ajunsei lângă Perir și mă uitai contrariat la el. Oare o luase razna? Trebuie să te dezamăgesc, indianule, spusei relaxat. Eu sunt cel care aduce Iadul. "Bine zis!" mă aprobară câțiva Sfetnici. Lua-ți-le armele! ordonai. Doi din cei cinci și François îi dezarmară pe reprezentanții Ministerului. Se împotriviră puțin, dar, cu o mică muncă de convingere la genunchiul unuia dintre ei, au luat la cunoștință că nu se aflau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cum întrevederea se sfârșise din punctul meu de vedere, am dat să plec. Nu poți face asta! protestă unul din cei îmbrăcați în albastru. Suntem reprezentanții Ministerului. Am fost chemați aici! Zău așa? De către cine? "Ce interesant!" făcu intrigat un Sfetnic. Conducerea rebelilor, bineînțeles. Ați hotărât să începeți negocierile de predare a instituției. Și mai interesant! Negocieri de predare? Doar n-am înnebunit! Abia acum câteva ore însuși Ministrul plecase de la noi trântind ușa în urma sa. EU sunt conducerea rebelilor! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sa neagră de piatră ca și cum ar fi fost tot timpul acolo. Pe el nu-l poți schimba, Corvium, spuse el împăciuitor. M-am speriat groaznic și am pierdut pentru o clipă controlul asupra mea. Atunci și-au făcut simțită prezența Sfetnicii. Erau prea slăbiți ca să mă posede unul singur, așa că au lucrat în echipă. Unii au pus control pe înfățișarea mea, alții pe emoții, fiecare cu părticica sa, iar când surpriza și-a mai diminuat efectul, treptat mi-au redat posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
răspuns chemării la revoluție. Aproape o mie de suflete! Chiar nu era altă cale decât moartea? De ce? De ce mă face să mă denaturez? Vreau înapoi! Vreau ca lucrurile să fie așa cum erau acum o săptămână, când nu erau Baroni, nici Sfetnici, nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Am vrut chiar să mă arunc de pe cărarea de piatră, dar degeaba, pentru că nu mă mișcam deloc. Parcă eram suspendat. Complet imobilizat. Ce e asta? Ce mi se întâmplă? De ce sunt aruncat ca un gladiator înlănțuit în fața leilor? De ce și Sfetnicii au încremenit în forfoteala lor? Și Eterna? De ce era lipsită de viață? Apoi, cortinele de mătase se întâlniră deasupra mea și lumina dispăru. Era întunericului începuse! Timpul părea să nu mai curgă între aceste falduri. Totul părea irelevant. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe moșneag în mintea mea, iar el își dădu seama că fusese detectat. Începeam să-l dau afară, iar el nu se opunea, ci doar pleca din fiecare colțișor al minții în care îl găseam. Curând, eram doar eu și Sfetnicii mei. Îi simțeam slăbiciunea și mă întrebam dacă merita riscul. Va mai avea oare putere? Dacă nu mă va prinde? Neștiind gândurile mele, stătea și se uita la mine. Își dăduse seama că mă calmasem, că îmi acceptam condiția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai lui și s-a speriat! Ochii săi, mari cât cepele acum, citeau în ai mei o flacără ce nu putea fi stinsă. Se aruncă spre mintea mea pentru a mă paraliza și a-mi citi din nou gândurile, dar Sfetnicii îl ținură la distanță. Atunci îmi pare rău... și vreau mai mult! Și zicând acestea, ochii îmi deveniră grei ca niște pietre și i-am închis, dar totul în jurul meu rămânea vizibil mie. M-am azvârlit asupra sa cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sclipire infimă de viață care se naște acum și acuși moare, trece în neființă, uitată de toți și toate până când începe o altă sclipire. Nu existam. Eram deja mort și eu abia acum începeam să realizez acest lucru. Eram resemnat. Sfetnicii începură să se dizolve în această nouă înțelegere a Timpului și începeau să se răspândească în el, pierzându-și ei înșiși esența și identitatea. Iar eu pățeam la fel. Eram erodat de milioanele de clipe care treceau prin mine. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de milioanele de clipe care treceau prin mine. Eram dizolvat în Timp, cel dintâi diluant! Sunt deja mort. Pelicula era imaculată! NU! Nu! Eu exist încă! Și voi exista mereu! Eu sunt... eu sunt... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor care au fost și care vor fi! Eu sunt cel care va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în fiecare secundă, în fiecare clipă, dar îi rezistam! El îmi rodea identitatea și ființa, așa că eu mi-o afirmam mai tare și mai tare, devenind un imn! Eu sunt! Eu SUNT! Exist! EU sunt Corvium! Eu sunt CORVIUM! Închisoarea Sfetnicilor! EXIST! Era un cordon care îi oprea tendința de a mă îngloba. Rezistam. Ce e în jurul meu? Trecea prin mine. Prin fiecare om, ființă, material, particulă, trece un izvor neîntrerupt. Timpul curge prin noi. Și se adună în râuri din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adânc. Cu cât "coboram", cu atât eram încercat mai mult și cu atât mai mare era efortul meu de a mă menține întreg. Eu sunt Corvium! EU sunt Corvium! EU SUNT CORVIUM! EU SUNT CORVIUM! PIATRA CARE NU CEDEAZĂ! ÎNCHISOAREA SFETNICILOR! SCLIPIREA CARE DĂINUIE! EU SUNT CORVIUM! Mai tare! Mai tare! Cu cât îmi repetam acest lucru mai ferm și mai convins, cu atât era mai ușor de a rezista. Nu mă înecam. Pur și simplu înotam prin acest lichid... aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca să le pun flori și să le aprind lumânări la căpătâi! Copiii lor vor muri și ei și le voi aprinde și lor lumânări. Și nepoților lor... și nepoților nepoților lor... Eu, care vroiam să-mi scutesc urmașii de blestemul Sfetnicilor, am devenit însumi blestemat! Și am luat asupra mea blestemul tuturor celor care trebuiau să fie după mine. Dumnezeule, ce-am făcut? Timpul se scurgea din bătrân și știam că în curând nu va mai fi. Era slăbit îngrozitor de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se audă în căști. "Am câștigat!" Putem pleca acasă!" Toți începură să scandeze că vor pleca acasă. Mi-era milă de Împărat că va trebui să-i readucă cu picioarele pe pământ. Dădu absent din cap. Poate vorbea cu Sfetnicii... NU PUTEȚI PLECA ACASĂ! Unde v-ați duce? Până unde ați ajunge? Credeți că nu vă știu? "Și ce-ai vrea? Să stăm în cușca asta o veșnicie?" "N-au cum să țină seama la câți suntem!" Zici tu! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vor plasa începutul prin 1700, când și-a făcut apariția Nemoh Biostir în lume și a luat calea pirateriei pentru a-și putea duce la îndeplinire planul cu care a fost însărcinat. Alții îl vor plasa în secolul XX, când Sfetnicii au fost adunați într-o singură minte. Câțiva vor crede că Imperiul a început în momentul în care Corvium a luat stăpânirea colegiului, iar majoritatea va fi de părere că cel de-al doilea Imperiu a luat ființă în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar sunt unele caracteristici care îl distanțează cât de cât de rasa din care face parte. El împărtășește cu Împăratul pe care îl slujește o legătură care e deosebită în sine. Se deosebește de cea pe care o are cu Sfetnicii și cea pe care o are cu Eterna. Este unică pentru că nu mai există una și chiar ea diferă de la Împărat la Împărat. Trebuie precizat că puterea relației nu izvorăște din "dragostea" pe care și-o poartă unul altuia, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și a revăzut stocul de armament. Nu era chiar satisfăcut de acesta. A continuat să reconsidere diferite probleme. După ce a fost mulțumit de ce a văzut, s-a retras în bibliotecă, unde era pustiu, și l-am lăsat cu gândurile și Sfetnicii săi, contemplând măreția naturii și a vieții care se întindea dincolo de geamul acoperit cu tabla neagră de scris. Capitolul 22 TEG Era în jur de ora șapte seara și soarele începuse să se împace cu gândul c-o să apună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe Eterna și să-și găsească sfârșitul, pentru că ea va refuza sacrificiul său, iar corpul lui va lăsa lama să treacă nestânjenită prin el. Același lucru și cu She'le'ri. Degeaba. De ce? De ce a trebuit să moară? "Și voi?" Sfetnicii îi simțeau durerea și o găseau copleșitoare. Îi incapacita. Tânjeau ei după simțăminte și viață, dar durerea ei era prea mare și mult prea mult pentru o bucată de suflet atrofiat de atâta vreme! La început, erau fascinați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Te va durea incredibil pentru că presupune ruperea în două a ceea ce Tatăl a dat unul singur omului. Și te va slăbi îngrozitor de mult!" "Totul!" "Și sufletul?" Și!" făcu el fără ezitare. "Trebuie să îți încetinești simțămintele. Am nevoie de toți Sfetnicii. Pentru că ei nu ocupă doar o parte din minte, ci și o parte din spiritul tău." Se concentră și, cât mai rapid posibil, își aduse la un minim durerea. O stinse cu fericirea adusă de această oportunitate nesperată. "Gata! Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
minte, ci și o parte din spiritul tău." Se concentră și, cât mai rapid posibil, își aduse la un minim durerea. O stinse cu fericirea adusă de această oportunitate nesperată. "Gata! Fă ce vrei, dar nu lăsa în ea nici un Sfetnic!" " Voi vorbi cu Cenușiul în această privință. E responsabilitatea sa. Ești gata?" "Gata... cine ești?" "Eu sunt părintele Feodin, copil al lui Dumnezeu, și acum dă-te la o parte!" zise preotul cu vocea cea mai înțelegătoare. Corvium se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
suflet..." Feodin îl trase înapoi și acest lucru îl slei. "Și Dumnezeu, din mila Sa, va da viața înapoi acestei ființe, pentru că vremea ei nu a venit încă..." Cele două entități fuzionară într-o anumită parte și Corvium, împreună cu ceilalți Sfetnici și cu Cronicarul, simți celălalt suflet cum se contopi cu al său. Era minunat! Dar apoi durerea începu. Era sfâșietoare! Era deosebită și îngrozitoare prin faptul că nu era o durere fizică. Era una sufletească. Era ca dorul sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și, zicând acestea, fusese tras înspre ale ei buze moi, pe care el nu ezită să le sărute. Se ridică fulgerător în sus. Ce e? Nimic, zise el conștientizând că eu iau seama la tot prin legătura noastră și că Sfetnicii se înfruptau din simțămintele lui și își reveneau. Mii de privitori indiscreți! Așa că îi orbi pe toți! Pe ei îi trimise în colțuri îndepărtate ale imaginației lui și îi hrăni cu experiențe culinare și aventuri la munte de când era mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]