1,177 matches
-
am ars multe din acele caiete. Deschise ici-colo, la vreo pagină, am întâlnit incoherența unui mozaic cusut cu ochi închiși pe o pânză fără capăt. H. PapadatBengescu, însemnare din jurnal) Primele cărți de proză ale Hortensiei Papadat Bengescu ĂApe adînci, Sfinxul, Femeia în fața oglinzii) sunt totuși receptate numai în cadrul distincției autor feminin versus autor masculin, cu judecăți de valoare evoluând de la pozitiv la negativ care decurg strict din această opoziție. Ibrăileanu judecă pozitiv atributul femininului socotind că "numai o femeie cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mult, a favorizat-o. 35. La fel cum mă îndoiesc de corectitudinea afirmației că totul în memorie e infern, mă îndoiesc că destinul acționează, în genere, spectaculos. Când o face, aranjează o întîlnire teatrală, ca aceea a lui Oedip cu Sfinxul, sau se folosește de un Rubicon, ca în cazul lui Cezar. De obicei, însă, se ascunde în cea mai cenușie banalitate. Mergi pe o stradă oarecare, fără să-ți treacă prin minte că, pe o altă stradă, la o altă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție o oră și jumătate - s-a adresat căpitanul omului de lângă mine. ― Am Înțeles, domnule căpitan - a răspuns ”sfinxul”, salutând. Un stânga’mprejur scurt și am ieșit... Am pornit iar În pas de catană, spre bordeie. Intrăm. Omul Își scoate chipiul și se Întoarce cu fața spre mine. ― Eu sunt Toader Toaibă - mi-a Întins el o mână cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai ales că În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu - a fost un Sfinx. În cele din urmă, s-a retras și el, privind În urmă. De ce? Nu-și dădea seama. Poate pentru că În gândurile lui răspunsul comisiei devenise aproape ceva palpabil. I se părea chiar că acesta este un fel de sumum al
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
preț. Intrat în slujba ministrului, conu Rache participă la recuperarea acestuia din locul viran unde a fost găsit prăbușit pe un morman de gunoi, iar la scurt timp află, stupefiat, de moartea lui în străinătate. Inaccesibilă în muțenia ei de sfinx, nobila soție, bolnavă de tuberculoză, duce cu sine în mormânt taina morții ministrului. Ultima poveste, curmată prematur de căderea cortinei grele a misterului, aduce în prim-plan figurile extravagante ale sfârșitului de veac XIX din București, de la celebrele seducătoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-i întrebarea". Iar fantoma paternă îi șoptește "Fii ca mine", "Nu fi ca mine", acesta fiind răspunsul meu. Întreaga sa personalitate este determinată tocmai de faptul că există două răspunsuri la o întrebare și nu o soluție unică, precum enigma Sfinxului pe care Oedip știuse să o rezolve. De-a lungul ezitărilor și a incertitudinilor sale, băiețelul asimilează trăsăturile, părerile, ordinele tatălui său. Acesta apare în interiorul psihismului ca o instanță care-l reprezintă, idealul eului sau supraeul. În mod clar, Freud
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
urmă, o nouă bucurie spirituală. Erotica feminină în proza eminesciană Motto: „Femeie ea? Un înger a fost [...]Ce e femeia? Acest om ce trăiește pentru a-și spoi fața cu colori, vorba cu minciună, și ochii cu lacrimi înșelătoare? O sfinx ce plânge când te tradă, ce râde în inima ei, când ochii ei sunt plini de lacrimi. O, ea n-a fost femeie...” Geniu pustiu Temă romantică prin excelență, cu o largă circulație în literatura universală, iubirea ocupă un loc
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
din motive... topografic/familiale (nu vreau să le dezvolt aici, de rușine; dar recunosc că la 152 de spectacole terminate, am avut și trei... neisprăvite). Recunosc, m-a fascinat această femeie, autodidactă, dar de-o maximă prestanță, cu alură de Sfinx și comportament de Margaret Thatcher. A fost, puțini știu, cea mai longevivă directoare de teatru din România! (cam 40 de ani). A egalat-o, cred, Margareta Niculescu, la Teatrul "Țăndărică". O activistă de partid, fără bacalaureat, a condus un teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de sens, În pulsiune. De aceea, Începem capitolul dedicat unor autoficțiuni recente cu cîteva dintre autoarele care pun În prim plan o voce excesivă, fie În rostire fie În tăcere și o rostire energică a trupului. Anne F. Garretta, Un sfinx lesbian În triunghiul format de Centrul Georges Pompidou - vezi cafeneaua Beaubourg de vis-à-vis - la vest, muzeul Pablo Picasso la nord și catedrala Saint-Paul În est, adică undeva În Marais, cartierul vechi din centrul de astăzi al Parisului, nu departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
heterosexuală. Desigur, A***, personajul principal, poate fi Anne, adică prenumele autoarei - caz În care interpretarea se simplifică și Împrumută pista autoreflexivității: naratorul Încearcă să conviețuiască cu sine, cu alter ego-ul său, fără să rușescă. Dar nu putem fi siguri: enigma Sfinxului rămîne Întreagă. Pe de altă parte, A*** este un personaj În carne și oase, cu o biografie, cu memorie, cu toate atributele antropocentrice ale personajului, pe care noii romancieri le considerau vetuste pentru că burgheze. Iată Însă cum prezintă Însăși autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pille, pentru care orice aluzie culturală Înaltă este suspectă de lipsă de autenticitate. Sphinx - lipsit de articol, deci din capul locului ambiguu, un el? o ea?: mister - reverberează ca simbol cultural. Pătruns În Grecia antică din anul 2000 Î.Hr., sfinxul simbolizează taina sub aspectul unei leoaice cu cap de femeie și aripi: altă ambiguitate. Dar romanul apare la cîțiva ani după ce Michel Foucault Începuse la Collège de France cursurile despre Hermeneutica subiectului, al căror concept central este „grija de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
există nici o persoană." Jean Baudrillard, Societatea de consum, editura comuncare.ro, p. 103 Alain Ehrenberg, La Fatigue d'être soi. Dépression et société, Odile Jacob, 1998, p. 136. Vezi Lucien Dällenbach, Le Recit spéculaire, Paris, Seuil, 1977. Anne F. Garretta, Sfinxul, Pandora M, 2004 Anne Koedt, „Mitul orgasmului vaginal” in Partisans, juillet-octobre 1970. Frédéric Martel, Le Rose et le Noir. Les Homosexuels en France depuis 1968, Paris, Seuil, 1996, 2000, p. 75. Editura Paralela 45, 2003. Editura Pandora, 2003. Magazine littéraire
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acum ai zice vom zbura/ și vom rămâne urma/ prelungii lor ninsori inverse/ cu țipetele-asurzitoare/ o insulă de calcar singuratică". Apare obsesiv ideea de vis, amestec de lumini și întuneric: vise cu păsări, vise pictate cu mari catedrale, vise cu sfincși, cu lei nemișcați, intens colorate, pământul visează și se trezește pe un șarpe încolăcit: "L-am auzit cum vine noaptea/ spre sânii tăi pocnind încet de lapte." Existența este un vis, motivul dublului ("Falduri" de Ion Barbu) declanșează o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Înainte de a răsări, o Soare/ mă sufocasem la gândul că te-ai fi putut stinge pe veci". Simte durerea întregii lumi, trăiește sentimental clipa și trecerea timpului, însă cu decență ("Rug"). "Moară a timpului, greier, fierăstrău înfipt în labele/ nevăzuților sfincși/ șampanie zuruind în cupa destinului,/ râu întorcându-se în gura izvorului". V. Nicolescu este un poet al metamorfozelor transpuse în imagini lucrate, căutate până la gratuitate. "Alteori merg pe un culoar nesfârșit/ din care se desfac/ asemeni degetelor celor două mâini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apare necesitatea de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul se desfășoară meticulos și didactic sub semnul anotimpurilor și al sălbăticiei care trebuie potolită, pentru că este mai puternică decât piramidele și decât sfinxul, care presimte "cum îl amenință iarba". Iarba apare ca motiv liric obsesiv. În fiecare poem îl descoperim cu sensul germinației stihiale: Iarba rumegă amiezile grase, unde vine țăranul crește iarbă, numai iarba crește cu gura-n pământ, se-astupă gurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dublete. Primul și cel mai cunoscut „dublet” este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Primul și cel mai cunoscut „dublet” este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică a maestrului (Virgiliuă și a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică a maestrului (Virgiliuă și a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel care conduce și cel care este condus. Un alt dublet cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel care conduce și cel care este condus. Un alt dublet cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fel cum Don Quijote nu poate pleca În aventură fără Sancho Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine. Oricare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
această poezie au fost luate din literaturi și mitologii deosebite, amalgamate cu credințe și superstiții populare, unele creștine, iar altele păgîne 201. După o justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Steaua", "Astra", "Amfiteatru", "Convorbiri literare" etc. Postum, textele poetice îi sunt adunate în volumele: Ars longa, vita brevis, Editura Iași, 1997; Invazia vidului, Editura Moldova, Iași, 1999; Robit eternității (cu o prefață de Liviu Leonte), Editura Nord Est, Iași, 1999; Sfinxul (cu o prefață de Ioan Constantinescu), Editura Dosoftei, Iași, 2000; Fusese destul (cu o postfață de Corneliu Ștefanache), Editura Moldova, Iași, 2000; Pe valurile purgatoriului, Editura Moldova, Iași, 2001; Cu barca pe Styx (cu prefețe de AI. Călinescu, Const. Ciopraga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este omniprezent, Mathieu 50 ans de création, Lupasco scrie: "Dacă Sfinxul grecilor grec prin excelență îi devora pe loc pe trecătorii care nu îi descifrau enigma, Mathieu îi ucide pe loc fie și numai dacă încearcă să o descifreze"21. SALVADOR DALI ȘI ÎNTUNECAREA LUMINII Într-una din convorbirile lui Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]