1,791 matches
-
lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
din Poezii noi - 1907) Cântări îngerești (fragment) Pe înger multă vreme l-am dorit în brațe prizonier. El s-a supus și s-a împuținat, eu m-am mărit și-am fost deodată eu îndurătorul, sus, și el o rugăciune sfioasă-a devenit. Atunci l-am pus la loc pe bolta rotitoare, m-a pus în imediatul din care-a dispărut, el a-nvățat să zboare, eu, viața muritoare și iar, unul pe altul, încet ne-am cunoscut. (din Poezii de
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
asasinatului interzice viitorul, în care se putea instala adulterul, dar și maternitatea. Fratele mai mic dispare ca prin farmec din poveste, iar Șahriar devine unic posesor al fecioarelor virtuoase. Șeherazada povestește doar în întuneric și, la ivirea zorilor, se oprește sfioasă. Povestea pătrunde în trecutul nevăzut, cu neputință de văzut, se mișcă în sistemul poveștilor, se leagă neapărat de altă poveste și îl leagă pe ascultător, obligându-l să iasă din ritmul dement al nopților identice și să descopere o altă
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
lor și îi așteptau sosirea, împinși de o misterioasă forță și lăuntric neliniștiți. Abia am deschis ușa, că l-am și zărit. Era exact așa cum îl văzusem în nenumărate poze, părea doar puțin mai scund și ciudat de nehotărât și sfios. Ca un sărman, ca un cerșetor stătea Tolstoi în fața ușii. Avea o manta veche, uzată și sărăcăcioasă, fruntea și ochii îi erau ascunși sub o căciulă mare, de sub care i se zărea doar nasul gros, urât, neregulat și roșu-înghețat, iar
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
se implice profesional și moral. Iar dacă unul dintre cei mai importanți operatori de pe piața românească a asigurărilor, cum este Allianz-Țiriac, a simțit nevoia să aducă mediul artistic în propriul său habitat, și unul dintre cei mai retractili și mai sfioși artiști, cum este Paula Ribariu, a părăsit spațiul ei securizat, acela profesional și cu o indiscutabilă vocație muzeistică, spre a se confrunta cu necunoscutul de afară, e limpede că în viața publică românească se întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre Dimitrie Anghel: "O desuetitudine tandră combinată cu utopiile visătorului abulic cu ochii deschiși dau la iveală suavitatea acestui poet uitat astăzi, care delirează sfios și stîngaci de parcă ar sufla baloane de săpun." Sau despre Emil Brumaru: "O bună dispoziție delirant-lucidă, de hedonist microscopic, îl face pe Emil Brumaru să aibă parte de un carpe diem halucinatoriu, secondat de un eros șturlubatic și năbădăios. Nu
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Olga, Evgheni Oneghin, poetul Lenski. Mai întâi Tatiana, întruchipată în această seară de soprana Iulia Isaev, care a construit un personaj complex, în spiritul poemului lui Pușkin, ce a inspirat libretul operei. Astfel, am văzut la început o Tatiana introvertită, sfioasă, idealistă în dragoste, chiar înflăcărată de Florin Estefan sentimente sincere de iubire în celebra arie a scrisorii. Aici se remarcă realizarea cursivă, foarte bine susținută emoțional și calitatea vocală specială a Iuliei Isaev, al cărei glas cald și catifelat a
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
și secundă. Românii au primit, prin sistemul de învățămînt, o conștiință de europeni, de multe ori în conflict cu educația tribală din familie. Dar izolarea politică și culturală din perioada comunistă a deformat imaginea noastră de sine, ne-a făcut sfioși și temători în fața misteriosului și superiorului Occident, iar aceste complexe (care nu ne părăsesc niciodată cu totul) se pot transforma în paranoia, resentiment, închidere ursuză în sine. În general, oamenii din Berlin nu sînt confruntaționali, evită orice prilej de dispută
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca "un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea, cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere și îndoială. Adânc a fost în el, până la sfârșitul vieții "sentimentul unui tragic universal". Alte portrete care se țin minte ale scriitorilor și artiștilor sunt acela al
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
negăsit. Moderatorii fuseseră de acord ca versurile junelui poet să fie citite de o actriță profesionistă (Lorena Lupu), și aceasta era deja intrată în rol. Totul se desfășura ca la carte. Lipsea, însă, autorul însuși, atât de subțire, timid și sfios, încât pentru o clipă am crezut că a fugit pur și simplu acasă. În cele din urmă a reapărut în cadru și, pe toată durata lecturii și a comentariilor, a stat cuminte și oarecum absent, de parcă nu era vorba despre
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
mult despre anii grei de studenție pe băncile Facultății de Medicină, unde examenul la anatomie se ia greu. Regizorul a avut un fler extraordinar la distribuție, iar juna după lectura vizuală a unor coperte de revistă cu actorul celebru pășește sfios în camera pacientului cu degetele la gură, rătăcită, emoționată, își dezbracă halatul și se urcă în pat încălțată cu pantofii cu tocuri cui alături de junele cu mințile rătăcite care în visul său o ia drept soția sa. După ce doctorița stă
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
ascuțit file de viață îngălbenite de atâta purtare Dor de nimeni Prea multe paranteze de pus de rescris când fac inventarul unor de de mult întâmplări pastișă după o compoziție dată tușa e neagră de nemilă pândită cu ductul nesigur sfios dincolo de puterile minții și brațele dor și tâmplele ard ochii nu vor să mai știe să vadă vreau să spun că mi se face urât în acest trup friguros gata în orice clipă să țipe Fulgere Cu ploi delirante cu
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă, și te Desprinzi: „Nu. Lasă-mă! Rămîn”. „Dar cine Mai e și ăsta?!... Iubit?... Deja?!” „El mă-nțelege”. „Dar nu vezi că e mort și putred?! Vino! Pentru tine Am îmblînzit, cîntînd, Suprema Lege...” „Rămîn... Să nu-l atingi!” „De ce
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
entuziasm, votca! Și iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda tot matematică. Erau o pereche!! Cînd i-am invitat prima dată la mine
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Emil Brumaru Pentru Marina. Ea e mama noastră, A celor ce-și păstrează suflețelul De mari și mici onirici într-o glastră, Și-n cîrlionții ce-i suspină mielul, Și-n balega de fluture, albastră. Un imn sfios și trist va fi rondelul Pentru Marina. Ea e mama noastră Ce cu blîndețe ne arată țelul De dincolo de frageda fereastră Sub care putrezește pătrunjelul Și-n rouă-mbobocește-o brună astră Cînd imn sfios și trist este rondelul.
Un imn sfios și trist va fi rondelul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11363_a_12688]
-
de fluture, albastră. Un imn sfios și trist va fi rondelul Pentru Marina. Ea e mama noastră Ce cu blîndețe ne arată țelul De dincolo de frageda fereastră Sub care putrezește pătrunjelul Și-n rouă-mbobocește-o brună astră Cînd imn sfios și trist este rondelul.
Un imn sfios și trist va fi rondelul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11363_a_12688]
-
sîngele/ cu degetarul// domnul bibliotecar/ s-a urcat într-un măr/ vîntul risipea file de carte/ prin curtea instituției/ și toată comisia/ în frunte cu procurorul și medicul legist/ s-au pus pe lectură// unii răcneau poeme simboliste/ alții șopteau sfios sonete/ în fine/ cei care preferau creația populară/ cîntau din piaptăne/ țigănești/ și murmurau cu ochii duși/ doine/ era un soare atît de frumos/ încît în ospiciul de peste drum/ medicii s-au apucat de dictare/ iar bolnavii completau conștiincios frunzele
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
deoarece chipurile lucrurilor care sînt în ceruri au trebuit curățate în felul acesta, a fost necesar ca și noi, proștii, să ne prefacem că intrăm în ceruri fără grabă, astfel: Aaron înainte, cu vechea lui pălărie în mîna dreaptă mototolind sfios borul picat cu căcăreze de porumbel, iar eu mai la urmă, cocoșată, înnodînd în batistă legile mele ce înscriu pe inimile îngerilor numere de deținuți, înaintînd pînă la iconul unde te-ai ascuns, Rabbi, ca un cuvînt care pătrunde pînă
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
ea puteau fi mulți - dar prin puterea ei de însuflețire prin care a făcut dintr-o armată șovăielnică și un popor nelămurit - o națiune. Care îi era virtutea? O credință pe care a trăit-o cu toată splendoarea feminității ei: sfioasă și modestă! Căci modestie e intenția ei impersonală și e simțământul că săvârșește ca un servitor, un ordin al lui Dumnezeu! Astfel gestul ei, neindividualist și feminim, nu cucerește, ci apără, nu se joacă cu viața, ci servește cu ea
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Ba nu, mint! Adevăru-i că, nemernicul de mine, scriu cu mîna, da, împreunînd primele trei degete ale dreptei pe pixul subțire, fluid, îmbietor spre lunecări neașteptate de sens, amintiri, iluzii, fantasmări îndrăznețe, trenuri marfare trecînd la nesfîrșit prin halta copilăriei... Sfios e sufletul, inima zbate-n cele patru camere un sînge înviorat de mirosul proaspăt de dulce nimfoaică. Nu mă străduiesc să fiu cuminte, sînt aievea liniștit, domolitor rostogolindu-mi-se silabele înmărgelate pe-un fir de mătase-argintiu. Am căutat să
Împreunînd trei degete ale dreptei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15193_a_16518]
-
cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru păpat cu lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele, Iesle cu-acari sfioși sub fîn ce-adorm În grele-amiezi, după un clei enorm Cu șefulița-n păpădii, lîng-acel corn Frunzos, în timp ce dînsa bălăcea să spele Al Impegatului chipiu, piu-piu!, și-un uniform, Și pata izmănuței cu bretele Și monogramă-n flutur cuneiform, Și firul
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
Rămân alături dispărându-mi,/ Mă sfarm și totuși sunt întreagă,/ Parcă acum aș fi pământul/ Pe care de demult bunica/ Îl mângâia chemându-și mama/ În pâlpâirea lumânării./ Pe când îmbrățișa mormântul,/ Ea se vedea din nou fetiță/ și degetele ei sfioase/ Cuminte netezeau țărâna,/ Iar eu, copil, privindu-i mâna/ Mă învecheam veghind absența." (p. 130) Este lesne de observat că moartea nu are nimic terifiant în viziunea Monicăi Pillat. Morții ei sunt suflete blajine și prezența lor în amintire este
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
lungă, nedumeriți... Când i-am povestit lui Georgică întâlnirea din aprilie 1963, îmi spusese că Vinea îl lăsase și pe el să vorbească, tot așa cum începusem și eu să-i vorbesc întruna despre Balzac. Și că, tot așa, părea oarecum sfios, ascultându-l, în timp ce ochii lui viorii, înguști, sclipitori păreau că se amuză de ceea ce aude. În plus,... dar asta nu i-am mai spus-o autorului Troicii amintirilor, și mă văd silit să o spun acum, in extremis; ceva greu
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
să nu vă înșelați... Atacat, Parpanghel va reacționa cu toată forța, fiind în legitimă apărare, și îi va zdrobi lui Corcodel țeasta cu buzduganul de aramă... Riposta va fi tot atât de năpraznică, pe cât fusese mai înainte... până atunci... reținerea distinsei alianțe... Sfiosul Parpanghel?... Asta zicând, sare cu iuțime Și întorcând sabia vitejește Unde-i cea mai deasă golățime, Acolo, dă, taie și lovește: Nasuri, mâini, urechi, capete o sută Picară sburate într-o minută... Forțele primitive sunt înfrânte... Opțiunea Parpanghel a triumfat
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
subțire. Justificarea lui e un regret: "Cât am fi fost de bucuroși să nu fi scris pagini de critică niciodată!". Fiecare înțelege ce vrea, dar lămurirea, care urmează îndată, e una: prea mulți nepricepuți întinează meseria. Cu putere: "la tusea sfioasă a Poetului se ridică o voce de urs sau de focă." Scrisă într-un stil care-i va fi făcut, de bună seamă, livizi pe profesorii de literatură ai vremii, și torcînd subțire o ironie cum nu mai găsești (le
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]