3,605 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > POETUL Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2328 din 16 mai 2017 Toate Articolele Autorului POETUL Am răsărit în lume cu o silabă-n vers Pe-o carte de lumină trimisă-n univers Crescută-n raza vie a Primului Cuvânt E gândul de iubire, e rugăciune-n gând Eu m-am născut. Și coala miroase a pădure Și-așteaptă să mai scriu. Cuvintele
POETUL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380915_a_382244]
-
ca niște stânci?/ De ce părem asemenea, dar suntem diferiți,/ Egali în aparență: călăi și asupriți?” E-atât de bine - (Floare Ranta Cândea) E-atât de bine/ să sar peste/ zi/ și să mi se facă/ foame/ astfel găsesc lumina/ din/ silabele tale/ printre pânze de ape/ sau de păianjen/ pun masa/ de lumânări/ scobite în portocala de lumânare/ apoi ne ardem la/ șemineul amintirilor...” 1. Legătura dintre literatura romană a începutului de secol, din țară și literatura din diaspora. Categoric, există
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
Cerasela Jerlăianu și Al Francisc sunt niște poeți nonconformiști. Forma, în care își îmbracă ei creațiile personale, este ceea ce se numește, îndeobște, proză poetică, având caracteristica de a nu se supune nici unei reguli structurale precise privind rima, ritmul, numărul de silabe al fiecărui vers, etc. Dar proza poetică se realizează exemplar în cristalizări individuale inedite încărcate de infuzii lirice. Valoarea acestor proze poetice o dau tocmai această formă elaborată și calitatea imaginilor, chiar dacă uneori se folosește un limbaj prozaic. Ea se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Cerasela Jerlăianu și Al Francisc sunt niște poeți nonconformiști. Forma, în care își îmbracă ei creațiile personale, este ceea ce se numește, îndeobște, proză poetică, având caracteristica de a nu se supune nici unei reguli structurale precise privind rima, ritmul, numărul de silabe al fiecărui vers, etc. Dar proza poetică se realizează exemplar în cristalizări individuale inedite încărcate de infuzii lirice. Valoarea acestor proze poetice o dau tocmai această formă elaborată și calitatea imaginilor, chiar dacă uneori se folosește un limbaj prozaic. Ea se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
la porumbei.) O să vă eliberez. A trecut mult timp de când v-am primit cadou și nu am citit pe chipul vostru decât tristețe. Cu siguranță tânjiți după libertate. Așază colivia lângă el.) Libertate! Ce frumos sună cuvântul libertate! Li-ber-ta-te! Partu silabe. E cuvânt plurisilabic. Două perechi. Depărtarea de singurătate. În curând voi eliberea perechea zăvorâtă în colivie. Când prima rază de soare va fulgera în văzduh, o să deschid colivia. Ce fericiți vor fi atunci porumbeii! Își vor întinde aripile și vor
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
Sunt român și mi-e rușine!” Și o zice-n gura mare Și dincolo de hotare! Mă uit la obrazul lui Nici pătat de vină nu-i Și atunci când el vorbește Limba-n gură și-o stâlcește. Cel crescut dintr-o silabă, Biet român cu mintea slabă, Uns cu-atâtea alifii, Spune-mi ce ai vrea să fii? Dacă nu-ți place destinul Schimbă-ți, frate, buletinul Și pe lumea cealaltă Când o să te naști vreodată Să le spui părinților Suferința ta
RUŞINEA DE A FI ROMÂN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374430_a_375759]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MAMA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Două silabe egale cu sufletul ei într-n cuvânt care încape-n inima-i iubitoare și-o față luminoasă cu zâmbetu-i cald ori o lacrimă ascunsă la fiecare întâlnire au lăsat în mine o cascadă de frumusețe, o dulce dragoste ce nu
MAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373363_a_374692]
-
ne-ațâțe Văpaia vieții noi încremenită-n țâțe, Mi-e sufletul mirare și mister Și-i simt cărarea, drumul, ce urcă până-n cer, E-un foșnet ca de valuri prin pomii înfrunzind, Aprins de albul florilor de-argint, Se-aud silabe dincolo de moarte Când suri luceferi teferi duc luna ca pe toarte Și-n liturghii de îngeri ce zboară către ceri, Duc mai departe visul acestei primăveri. Mă doare clipa dulce ce se duce Când viața noastră trece, în răstigniri pe
GERMINĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373412_a_374741]
-
Ca apoi s-alint apusul, savurând clipa-nserarii. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dau cu drag... Versul înșirat cu grijă pe fir de matase albă Când din tainic scrin răsar, impletindu-se-n șirag, O silaba, un cuvânt, stropi din a inimii salba. Nu am multe-n lumea asta, din ce am puteți lua... Gândul, ce nestingherit clipește în lumina ochiului. Obosit de nepăsarea ce-l ținea captiv, cândva, Pictează cu verde-albastru geana orizontului.. Nu am
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
credință și cu duhul blândeții. În versul al treilea din poezia „Ajută-mă să iert” (p.65) „întruna”, însemnând „mereu” se scrie legat. Poezia „Rugăciune” ( pp. 80-81) de factură populară, scrisă în ritm trohaic, având un picior metric de șapte silabe are câte un picior care șchioapătă: „Dă-mi-l mie cât (mai) sunt” și „Tată, Fiu (drag) și Duh sfânt” ar suna armonios. ( La o reeditare, poeta Dorina Stoica ar putea ține seamă de aceste mici observații.) Poezia „Binecuvântare” aduce
POETA DORINA STOICA – CÂND NU TE IUBEAM de PETRUŞ ANDREI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373522_a_374851]
-
galant, elevat, nerepetabil dect în sine, din anii trecuți spre cei viitori, într-o continuată autodepășire a frumuseții, poartă și meritul prezentatorilor săi, eleganți, frumoși, inteligenți, cu șarm, spontaneitate, inspirație: Octavian Ursulescu și Alexandra Velniciuc, Miruna Ionescu și Silviu Biriș. Silabă cu silabă, acest șir al numelor de merit palpită în inima artistei Vasilica Tătaru, încă inaptă de găsirea liniștii depline, după bucuria imensă provocată de succesul ei la festivalul romanței de anul acesta. A contribuit cu vocea sa la cucerirea
VASILICA TĂTARU, LAUREATĂ A FESTIVALULUI ROMANŢEI DE LA TÂRGOVIŞTE, CRIZANTEMA DE AUR (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371420_a_372749]
-
nerepetabil dect în sine, din anii trecuți spre cei viitori, într-o continuată autodepășire a frumuseții, poartă și meritul prezentatorilor săi, eleganți, frumoși, inteligenți, cu șarm, spontaneitate, inspirație: Octavian Ursulescu și Alexandra Velniciuc, Miruna Ionescu și Silviu Biriș. Silabă cu silabă, acest șir al numelor de merit palpită în inima artistei Vasilica Tătaru, încă inaptă de găsirea liniștii depline, după bucuria imensă provocată de succesul ei la festivalul romanței de anul acesta. A contribuit cu vocea sa la cucerirea premiului I
VASILICA TĂTARU, LAUREATĂ A FESTIVALULUI ROMANŢEI DE LA TÂRGOVIŞTE, CRIZANTEMA DE AUR (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371420_a_372749]
-
ta voce care-mi mângâie această superbă dimineață. Este ca vântul ce se strecoară șăgalnic deasupra Oltului și deasupra acestei văi dintre munții Coziei și-mi răsfață părul, limpezindu-mi gândurile. Ultimul vers al poemului recitat, este ca o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a pleca în lumea visului... și primul meu gând de care nu mă voi rușina niciodată, este la noaptea ce-a trecut. Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât roua
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
Ne dumirim privind oglinda, doi ochi privind doi ochi străini, Obrazul cândva roș ca focul, de tinerețe-mbujorat, Acuma-i palid, fruntea-naltă arată cât e de brăzdat, Nu ne dăm seama că finalul se-apropie vertiginos, Parcă mai ieri rosteam silabe, cu glas timid, cu glas sfios. Și primii pași...nu-mi vine-a crede! Realizăm mult prea târziu, Că viața e un dar ce poate fi colț de rai sau loc pustiu, Desaga ce-o purtăm în spate, adună-n
ANII VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373944_a_375273]
-
cuvinte-mi freamătă pământul/ Să nu pricep din el cât a rămas./ Din ușă-n ușă bat, printre destine,/ Să aflu drum, din Carte a-mi citi.../ Aici parc-aș fi eu... Dincolo cine/ Îmi luminează marginea de zi?” (Printre silabe). Nicolae Dan Fruntelată (România, poet, ziarist, redactor), cu un vers alb, vine în fața cititorului cu stări de regrete ce dezvăluie sentimentul curat, plin de durere, față de țărâna natală: „Eu nu pot spune: Noapte bună, România,/ Oriunde te-ai afla!/ Pentru că
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
iubirea?). Mariana Popa (România, economist, poet, poet bilingv) prin armonia cuvintelor artistice cântă natura și viața în toate formele ei reale și imaginare: „Doamne! Mi-ai făcut Altar/ din Cuvânt!/ Am scris poemele tristeții,/ dar lumina ce-mi trimiți în silabe/ mă-nfășoară, în Paradis mă duce./ O ! Ce pașnică Lumină!/ O clipă de înveșnicire mi-ai dat și slova curge / pe ale mele degete./ Aud respirația ierbii, văd mugurii pocnind,/ aud muzica divină,/ mireasma florilor mă-mbracă,/ metafora mi-e
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
pereți și partea de jos, din catifea neagră. ESCROCUL: Ești ga...ga... Ești ga... ga... Ești pregătit? (Intră în cabină și începe să se dezbrace lent): A-bra... a-bra... a-bra... CUCU: Alege și tu un cuvânt mai ușor din două, trei silabe ca la școală. Ce să-i faci? Dacă elaborezi așa cum o faci tu, te adaptezi la situație. ESCROCUL: A-bra... a-bra... ca-dabra! (Pe ultima silabă se face nevăzut). CUCU (stupefiat): Bâlbâiță... unde ești mă'? Arată-te din nou. Îl caută prin
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
dezbrace lent): A-bra... a-bra... a-bra... CUCU: Alege și tu un cuvânt mai ușor din două, trei silabe ca la școală. Ce să-i faci? Dacă elaborezi așa cum o faci tu, te adaptezi la situație. ESCROCUL: A-bra... a-bra... ca-dabra! (Pe ultima silabă se face nevăzut). CUCU (stupefiat): Bâlbâiță... unde ești mă'? Arată-te din nou. Îl caută prin încăpere). Unde ești mă'? Noroc că nu te-am trecut în cartea de imobil că n-o mai scoteam la cap cu sectoristul. Sau
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
eu nu i-am văzut întors fiind din bezna pivniței de-infern lumea nu-și pierde-obișnuința Florii din Eden tenace - iscă focul viu - necunoscut au înflorit iar pomii - Frumosul e în lume dar mèritul mustește în vâlvătăi ascunse: petale - mistice silabe-s în genune iar frazele rămân enigme nepătrunse ...de unde vii și ce-mi mereu șoptești petală efemeră - veste de lumină? de-abia te recunosc - și te topești 'napoi în raiul firii fără vină... ...cât am dorit să fie primăvară dar
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
dar nu-nțeleg: sunt singur - chiar și-n iad...? CHIAR NICIUN ANOTIMP NU M-A CITÌT chiar niciun anotimp nu m-a citìt deși eu scris-am despre toate - de ce s-umbrești lumina filei fade când nu urmează voluptuos foșnìt? silabe am cât cerul constelàții dar astrològii zac - agònic - în pubèle de-aceea-s scrum sfìntele revelàții de-aceea-n loc de prinți - vin bube rele... sunt dumnezeul făr' de credincioși am catedrale mii - pe post de hale și slova se topește-n somnul moale
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
centenari de izmă meliferă ce-a încolțit în coapse de amiezi, Tortură de amor și în sinapse, Mi-a implantat cornițe roz de iezi. Când mi te urci sălbatecă, mioapă, Pe muntele măslinului imberb, Te-aș înghiți ca pe-o silabă șchioapă. Te-aș murseca cu-n apetit de cerb. Te-aș tăvăli prin ghimpii de măceș. Ti-aș coase gura cu mătasea lunii iubita mea din scoarță de cireș! Te-aștept la începutul săptămânii. Și-n marți, și-n joi
CÂND.... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375396_a_376725]
-
la partea cu care privea. Atunci ochii ni s-au intersectat și întrebarea, în loc să mă arunce realității, m-am trezit înălțându-mă în vârful unor cuvinte, cu care speram să-mi acopăr admirația dominantă. Oooo, i- am răspuns încurcat în silabe. -Nu curte ți-aș face, stimată doamnă cu zâmbete eterne ci o rezervație naturală în mijlocul munților de piatră ai viselor mele. Acolo sus, pe cel mai înalt pisc, aș urca în fiecare zi să pot vedea lumina dimineților cum se
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
nu am nimic cu ea, s-a mulțumit să spună cu lehamite. - Dar de ce țipai în seara aia? am întrebat eu din ce în ce mai iritată de amintirea acelei conversații incendiare. - Nu ți-am spus că eram nervos? O spusese sacadat, apăsând fiecare silabă, răstindu-se la mine, așa încât am închis, timp în care am băut încă o gură de vin. Ce impertinență!” vrea să ne împăcăm, dar s-a apucat să urle în telefon! Este totul pierdut, nu se mai poate schimba nimic
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
̀li dingì’ (dingì’a) obl. dingìs- (dingìn-) s. m. osie - din turcescul dingil dingì’ < dingìj < dingìjj < dingìji < dingìli * -’ = terminații la N. sing., pl.: -’ în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată ** -j = terminații la N. sing., pl.: -j (semiconsoană) în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată *** -s = terminații la N. sing., pl.: -s în silabă accentuată, -des în silabă neaccentuată Substantivele de gen masculin atematice de
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
dingì’a) obl. dingìs- (dingìn-) s. m. osie - din turcescul dingil dingì’ < dingìj < dingìjj < dingìji < dingìli * -’ = terminații la N. sing., pl.: -’ în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată ** -j = terminații la N. sing., pl.: -j (semiconsoană) în silabă accentuată, -a în silabă neaccentuată *** -s = terminații la N. sing., pl.: -s în silabă accentuată, -des în silabă neaccentuată Substantivele de gen masculin atematice de aceste declinări au terminația
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]