1,724 matches
-
teorii diversificate, în funcție de perspectivă abordării politicului. Astfel, există abordare comportamentalista, axată pe acțiunea persuasiunii sau manipulării, detectabila în modelul propagandei, perspectiva funcționalista, care insistă pe relaționarea componentelor sistemice, în special între instituțiile sociale și mass-media, perspectiva interacționistă, cu accent pe simbolistică și pragmatică în comunicare, abordarea dialogica, în care comunicarea și strategia acțiunii se ghidează după jaloanele clasice de cercetare filosofica și sociologică.11 Reducționist, dar, în același timp, uniformizând teoriile privind comunicarea politică putem spune că, în linii generale, comunicarea
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
și de înmulțire) și cele de "putere" (de stăpînire). "Creșteți, înmulțiți-vă spune textul biblic umpleți pămîntul și supuneți-l; și stăpîniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pămînt" [Facerea, 1:28]. Simbolistica acestei meniri trebuie asociată tot relației instituite între om și Dumnezeu; căci, înmulțirea omului (nașterea) se va realiza prin desprinderea copilului din trupul părinților tot așa cum Dumnezeu a desprins-o pe Eva din trupul lui Adam, dăruindu-i în consecință
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1:2] se regăsește la nivelul tot mai multor fețe ale unui Pămînt posedat de "minciuna tehnologiei"; minciună pentru că, ceea ce azi pare a fi benefic, poate determina mîine, prin dezechilibrele ecologice generate, catastrofale consecințe. Prin această încărcătură semantică, pe care simbolistica biblică o sugerează, se poate spune cu adevărat că "păcatul tinde să se instaleze în centrul lumii" (Galeriu), sfîșiind-o printr-o triplă ruptură: aceea dintre om și Dumnezeu, dintre trup și suflet, dintre om și cosmos. O astfel de ruptură
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la nivelul societății omenești, se regăsesc în arhetipala poveste biblică. Și, de la ea încoace, într-o mulțime de alte mituri ale minciunii; căci, așa cum mitul facerii lumii în cele cîteva zile cosmogonia biblică reprezintă arhetipul oricărei alte creații, așa și simbolistica păcatului biblic se regăsește cu aceleași conotații profunde atît în textele mitice, cît și în cele culte. Este suficient să ne amintim, în acest context, că mitica Pandora modelată asemeni lui Adam din țărînă de către vestitul Hephaistos simbolizează etalonul ispitelor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
toate povestirile esențiale ale lumii nu fac altceva decît să reflecte într-o mulțime de "structuri de suprafață" mai mult sau mai puțin fidele "structura profundă" a scenariului biblic. Această ipoteză este deosebit de importantă, întrucît acreditează atitudinea culturală conform căreia simbolistica povestirilor biblice (scenariul simbolic al creației, al păcatului originar și al căderii, al exodului, ieșirii și întemeierii, al răstignirii și mîntuirii, al îndepărtării definitive a răului și identificării lumii cu împărăția lui Dumnezeu, în cele din urmă) se constituie ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trecerea către o altă etapă a desfășurării povestirii biblice, cuprinzînd alte secvențe arhetipale (completînd de la 10 pînă la 31 funcțiile pe care Propp le-a evidențiat la nivelul basmului laic). Acestea se regăsesc în forme aproape identice atît la nivelul simbolisticii biblice, cît și la acela al basmului. Comparația lor poate face obiectul unei hermeneutici de sine stătătoare. Sociologia minciunii ar fi implicit ancorată într-un atare exercițiu, avînd ca limbaj-obiect modurile de desfășurare în lume a luptei dintre bine și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevăr și neadevăr. Întrucît prezentul cadru nu mai îngăduie însă dezvoltarea acestei foarte interesante analize comparative, vom consemna doar faptul că și celelalte funcții consemnate de Propp în Morfologia basmului (de la 10 la 28) se regăsesc aproape aidoma și în simbolistica primelor cărți ale Vechiului Testament: Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul. Ele vizează încercările la care "neamul ales" avînd ca erou principal pe Moise le suportă în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
funcții au finalitate optimist-întemeietoare, întrucît vizează [Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa răufăcătorului; 31) căsătoria eroului și înscăunarea sa ca împărat. După opinia noastră, chiar dacă acestor funcții li s-ar putea asocia și o simbolistică particulară, ele corespund unei deschideri eshatologice a textului biblic, pe care istoria umană nu a derulat-o încă în întregime. Astfel, dacă transfigurarea poate să înseamnă reapariția binelui deplin în lume, prin persoana și sacrificiul lui Hristos, pedeapsa răufăcătorului urmează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Dima, 1994:188] sau, schimbînd noi înșine accentul, "hermeneutică logică" această știință, care desfășurîndu-se în favoarea mileniului trei sub semnul zeului comunicării și al interpretării ar urma să recupereze în orizontul adevărurilor logico-științifice actuale semnificații pierdute, ignorate sau pervertite (înșelătoare) ale simbolisticii protoarhaice. Scopul unei atare discipline "ar avea sens cel puțin pentru științele spiritului: a "înțelege", cum voia Dilthey, filosoful culturii care face deosebirea între științele naturii și cele ale spiritului, înseamnă tocmai a vedea întregul în parte sau a interpreta
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de efluvii care iradiază din cuvîntul respectiv. Fără deplina Înțelegere a sa este dificil să apreciezi utilitatea kigo-ului. Explicațiile cuprinse În saijiki Încearcă să surprindă tocmai fundamentul cultural al cuvintelor folosite ca kigo, aura lor emoțională și spirituală. Spre exemplu: simbolistica principală a lunii (hon’i-ul său) este În poetica niponă anotimpul toamnei; atunci cînd poetul vrea să exprime luna În legătură cu un alt antotimp, trebuie să redea explicit momentul (haru no tsuki); de asemenea, floarea (hana) simbolizează În principal primăvara
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Întreține vie suplețea aluzivă și randamentul sugestiv, el se vestejește ca o plantă expusă-n ierbar, ca o mostră sărăcăcioasă izolată de arealul În care respira viață. Iată și cîteva poeme care vor ilustra această legătură organică a imaginilor cu simbolistica lor. mai cade-o frunză - de-acum soarele Întreg În fereastră Valeria Tamaș Discreția notației din primul vers surprinde și divulgă doar dispoziția contemplativă a celui care urmărește, frunză cu frunză, căderea Îndelungă și oarecum păsuitoare a coroanelor. Dar, În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
picuri aproape stabili. Odată plecat trenul, stropii Încep să se miște. Alunecă oblic Înapoi și, pe măsură ce crește viteza, dîrele se alungesc și tind spre orizontală. Ceva pare să nu consimtă să plece odată cu trenul. Contrastul mișcării devine interesant și incitant. Simbolistica apare singură chiar din imagine: ploaia e și plîns, stropii lacrimi, plecarea e despărțire, năzuința și avîntul sînt compensate de un fel de rămînere În urmă ca un regret. E ceva ca o sfîșiere Între doi vectori opuși. Încerc să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins-o și căreia acum Îi ducem dorul. Torsul, cu ritmul său domol și monoton, firul subțire și fragil Înfășurat Încet-Încet pe fus au căpătat din vremuri imemoriale o simbolistică intim legată de cursul vieții. Torsul pare să furnizeze fibra cea mai potrivită pentru povestea vieții. Citind poemul fără a-l rupe În două, lăsînd continuitate acestei harnice și fără de sfîrșit preocupări, ne Încîntă felul În care ea se prelungește
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mare sculptură." Iată o adevărată "vorbă de artist", spune visător cititorul nostru italo-american. Fermecător, poetic și stupid. Un stejar e definitiv și incontestabil. Nu e construit de o privire, ci se dă imediat ca atare, fără scheme ori referințe interpuse. Simbolistica stejarului poate varia în funcție de culturi și țări (la noi, de la Sfântul Ludovic la Mitterrand, trecând prin Hugo, ea rămâne stabilă). Dar stejarul real nu este o ființă istorică: timpul nu-i alterează natura, el crește, moare și renaște rămânând asemenea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe care va trebui să-l explicăm, nu creează o bulversare radicală. Noua credință îmbrățișează schemele de viziune ale Antichității și se strecoară în ele (cum face și cu structurile politice de autoritate), deși teoretic le recuză. Prin factura și simbolistica ei, imaginea paleocreștină este neo-păgână, chiar arheo-romană. "Arta" asigură tranziția de la teologic la istoric sau, dacă preferăm, mutarea centrului de referință de la divin la uman. "Vizualul", de la persoana punctuală la ambientul global sau de la ființă la mediu. În vocabularul lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
binară afectează deopotrivă imaginea, sunetul și textul, iată-i uniți sub un numitor comun pe inginer, pe cercetător, pe scriitor, pe tehnician și pe artist. Toți pitagoricieni. Iată lumea imaginii, banalizată și scoasă din izolare în același timp, declinând o simbolistică universală. Insula artelor frumoase se racordează la circulația generală a programelor informatice. Victorie a limbajului asupra lucrurilor și a creierului asupra ochiului. Carnea lumii transformată într-o ființă matematică oarecare: aceasta ar fi utopia "noilor imagini". O revoluție în privire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se desprindă din ce în ce mai mult de miturile apusene; au dispărut elementele distinctive dintre diferiții zei, iar religia a căpătat o tentă tot mai mistică. Misticismul a fost clar de origine orientală. Ca multe alte religii estice, hinduismul s-a cufundat în simbolistica dualității. (Firește, această idee se ivea uneori și în Apus, unde era imediat etichetată ca erezie. Un exemplu ar fi erezia maniheistă, care considera că lumea este stăpânită, în egală măsură, de două principii opuse, al binelui și al răului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că Sfântul Grigorie împărtășește cu Origen, și chiar cu alți alexandrieni, o predilecție pentru simbolismul luminii: „Mai există un punct în care el (Sfântul Grigorie) este de acord cu Origen și mai ales cu alexandrienii, și anume preferința sa pentru simbolistica luminii” (op. cit., p. 206). footnote>. Sfântul Grigorie mai poate fi asemănat lui Origen și în ceea ce privește utilizarea simbolismului luminii asociat cunoașterii Tatălui, Fiului, Sfântului Duh, însă trebuie avută în vedere o distincție importantă, mai ales în ceea ce privește implicațiile epistemologice ale luminii. Atât
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
și cine ar privi în zare dacă nu ar exista un orizont?" Dramaturgiile orientale nu încearcă să creeze o iluzie realistă. Prezența recitatorului, care deschide drama, amintește constant de caracterul fictiv al evenimentelor reprezentate. Jocul stilizat al actorilor subliniază convențiile. Simbolistica gesturilor, a machiajului, a costumului este codificată într-un limbaj mut pe care tradiția l-a păstrat. Datorită acestui fapt, îndată ce eroul intră în scenă, spectatorul posedă multe informații despre el, care nu vor trebui exprimate prin cuvânt. Fiecare din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau doar pur lingvistic și se trag apoi toate consecințele logice, printr-un mecanism a cărui perfectă rigoare n-are decât vina de a se aplica acelei premise absurde. Drept pentru care, din "logică" și "rigoare" decurg grotescul, cinismul chiar, simbolistica opacă și finalmente un comic savuros, când subțiat în forme cu alură fin-parodică și când precipitat în puseuri de umor "nebun"195. Acea premisă "aiuritoare" pierderea identității (Zoz), a memoriei (Memoria), instalarea sentimentului de spaimă fără motiv (Spaima), o apariție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se prindă și să se distribuie", urmează Vernant raționamentul lui Dumézil.215 Un alt istoric francez, specializat însă în imaginarul Evului Mediu european, Michel Pastoureau, acuză majoritatea analizelor actuale de anacronism, deoarece au "strategie prea mecanicistă și rațională", pe când "în simbolistica medievală este mai important să sugerezi decât să spui, să simți decât să înțelegi, să evoci decât să demonstrezi" (de pildă numerele fiind mai importante în dimensiunile lor calitative decât aritmetice ori contabile).216 Nimic nu funcționează în afara contextului, iar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
natură, urmată de comparația cu alte tărâmuri ale cercetării (de exemplu a apropia textele de imagini, imaginile de locuri și locurile de ritualuri, pentru a înțelege contribuția acestora la întregul eșafodaj) și abia la urmă făcându-se apel la o simbolistică generală, însă cu cea mai mare precauție, întrucât semnificantul nu are valoare în sine, ci doar în întrebuințare.217 Principalul filon explicativ rămâne pentru el etimologia, care poate lămuri clar și nehazardat anumite ritualuri, fără inserții psihanalitice, care impietează asupra
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îi subliniază caracterul excepțional. Din aceasta derivă și următorul atribut esențial al super-eroului, identitatea secretă, prezentată ca o necesitate structurală; dacă motivația primară este protejarea prietenilor alter-ego-ului "normal" și împiedicarea posibilului șantaj al eroului prin intermediul acestora, analize mai profunde asupra simbolisticii super-eroilor identifică în discursul identității duble tema tabuului, a secretului, care constituie sacrificiul datorită căruia eroul beneficiază de puterea sa, precum în societățile tradiționale în care succesul în luptă este asigurat prin abstinență și regim alimentar adecvat, care să izoleze
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
inspirație), iar în anii '80 crizele se multiplică, existând reacții critice la adresa societății americane și a puterii mass-media, precum și autocritice, prezentate prin strategii discursive post-moderne (Alan Moore, Frank Miller), demolând consensul care exista inițial între creator și public cu privire la existența, simbolistica și traseul ideologic al super-eroului. Sfârșitul secolului și începutul mileniului impun noi teme sociale și culturale (virusul HIV, homosexualitatea, terorismul etc.), care solicită noi discursuri, cele vechi neputându-se adapta noilor contexte, făcându-și loc chiar o acidă critică a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
216 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, p. 24. 217 Ibidem, p. 21. 218 Ibid., p. 14. Exemplul de care se folosește este perfect ilustrativ: știuca acordată ca premiu învingătorului într-un turnir nu face trimitere la simbolistica știucii ca pește de pradă, la forța, agilitatea sa, ori la valențele psihologiei abisale, ca marcă a subconștientului, ci la o realitate banală știuca era denumită lus (din latinescul lucius) și avea o relație paronimică cu los (din latinescul laus
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]